O baie imperială romană, descoperită într-un turn al palatului de la Šarkamen
În partea cea mai de jos a unui turn monumental de la Vrelo–Šarkamen, în estul Serbiei, arheologii au descoperit ceva ce nu se vedea din planul exterior al fortificației: o baie privată romană, cu instalații pentru încălzirea încăperilor și a apei, relateaza turismistoric.ro
Baia făcea parte din reședința fortificată de la Šarkamen, un complex de la începutul secolului al IV-lea atribuit tetrarhului Maximinus Daia.
Locul ales pentru amenajarea ei este neobișnuit. Încăperile au fost construite în nivelul inferior al turnului din colțul sud-vestic al reședinței.
Potrivit echipei care cercetează situl, pentru această soluție arhitecturală nu este cunoscută, deocamdată, o analogie directă în alte reședințe ale Imperiului Roman.
O baie ascunsă în turn
Cercetările au scos la iveală un balneum privat cu plan circular.
Arheologii au identificat trei bazine sau căzi pentru îmbăiere, o încăpere destinată băii cu aburi, un cuptor și instalațiile sistemului de încălzire prin pardoseală.
S-a păstrat și locul în care fusese montat recipientul de cupru folosit pentru încălzirea apei.
Marija Jović, coordonatoarea cercetărilor de la Vrelo–Šarkamen, explică faptul că spațiul era împărțit în două zone distincte: una destinată îmbăierii și relaxării și alta cu funcție tehnică, unde personalul întreținea focurile necesare încălzirii.
Separarea spune ceva despre felul în care funcționa baia. Confortul celor care o utilizau depindea de o infrastructură care rămânea în mare parte în afara spațiului lor.
Podele și pereți încălziți
Vestigiile păstrate permit cercetătorilor să reconstituie o parte din mecanismul instalației.
Arheologii au identificat elemente ale încălzirii prin pardoseală și pereți, instalațiile pentru bazine și cuptorul care furniza căldura.
Igor Bjelić, arhitect la Institutul de Arheologie din Belgrad, arată că urmele construcției în care fusese amplasat un cazan roman din cupru contribuie la identificarea spațiului drept o mică instalație termală.
Cercetarea nu este însă încheiată.
Unele dintre întrebările privind organizarea și funcționarea exactă a spațiilor urmează să fie clarificate prin continuarea săpăturilor.
De ce este Šarkamen un sit imperial
Baia este numai cea mai recentă piesă dintr-un complex cercetat de mai multe decenii.
Situl roman Vrelo se află la aproximativ patru kilometri vest de satul Šarkamen și la circa 20 de kilometri nord-vest de Negotin, pe versanții masivului Deli Jovan.
Aici se găsesc o reședință fortificată și un complex memorial cu mausoleu și tumul, datate la începutul secolului al IV-lea și atribuite lui Maximinus Daia.
Asocierea cu mediul imperial se sprijină pe mai multe descoperiri.
La sud de complexul memorial au fost găsite fragmente dintr-o statuie de porfir reprezentând un împărat așezat pe tron. Capul statuii, care ar fi putut ajuta la identificarea personajului, nu s-a păstrat.
În mausoleu au fost descoperite rămășițe incinerate și un ansamblu de bijuterii din aur.
Institutul de Arheologie atribuie mormântul mamei împăratului, dar numele acesteia nu este cunoscut din izvoarele istorice.
Reconstruirea planului fortificatiei
O reședință din vremea Tetrarhiei
Complexul de la Šarkamen aparține epocii Tetrarhiei, sistemul prin care conducerea Imperiului Roman a fost împărțită între mai mulți împărați.
Institutul de Arheologie datează reședința și complexul funerar la începutul secolului al IV-lea și le atribuie lui Maximinus Daia.
Construcția complexului fortificat este plasată de cercetători în perioada în care Maximinus a ajuns la rangul de Augustus. Lucrările par să fi continuat până în 313, anul în care acesta a fost înfrânt de Licinius și a murit la scurt timp.
Șantierul arheologic modern are și el o istorie lungă. Cercetările reședinței fortificate au fost reluate în 2013 de Institutul de Arheologie din Belgrad, în colaborare cu Muzeul Krajina din Negotin.
Noua descoperire arată că interiorul complexului mai păstra încă elemente importante necunoscute cercetătorilor.
Luxul nu era doar decorativ
La Šarkamen, caracterul privilegiat al reședinței fusese sugerat deja de arhitectura monumentală, de complexul memorial, de sculptura din porfir și de bijuteriile de aur.
Baia adaugă un alt tip de informație.
Aici, luxul poate fi urmărit prin instalațiile care făceau posibil confortul: încălzirea pardoselii și a pereților, apa încălzită, spațiul pentru baie cu aburi și zona tehnică în care lucra personalul.
Mai ales însă, descoperirea modifică imaginea pe care arheologii o aveau despre turnul monumental din colțul reședinței.
În exterior, acesta făcea parte din arhitectura fortificată a complexului. La nivelul său inferior se afla însă un spațiu destinat vieții private. Iar cercetarea lui nu s-a încheiat.
Mai multe pentru tine...
