Primele morminte descoperite la Göbekli Tepe, unul dintre cele mai misterioase situri arheologice din lume
Cu mai bine de 11.000 de ani în urmă, într-o perioadă în care oamenii încă trăiau în principal din vânătoare și cules, iar agricultura abia începea să-și facă apariția, comunități preistorice ridicau în sud-estul Anatoliei monumente din piatră de o amploare greu de imaginat.
Locul se numește Göbekli Tepe și este considerat unul dintre cele mai importante situri arheologice pentru înțelegerea începuturilor civilizației. Acum, o descoperire făcută aici adaugă o nouă piesă unui puzzle vechi de milenii: pentru prima dată, arheologii au identificat morminte umane intacte, informează IFL Science.
Göbekli Tepe se află în sud-estul Turciei, pe un deal din apropierea orașului Șanlıurfa. Situl este alcătuit din mai multe construcții monumentale, ridicate în etape între aproximativ 9600 și 8200 î.Hr.
Pentru lumea de acum 11.500 de ani, acestea sunt construcții impresionante. Blocuri uriașe de piatră au fost tăiate, transportate și transformate în coloane monumentale, unele dintre ele atingând aproximativ 5,5 metri înălțime. Multe sunt decorate cu reprezentări de animale și alte simboluri.
Problema este că oamenii care au ridicat aceste monumente au făcut-o într-o perioadă în care, conform concepției tradiționale despre preistorie, societățile umane erau încă formate în mare parte din grupuri de vânători-culegători, mobile și relativ mici, iar agricultura nu devenise încă fundamentul vieții cotidiene.
De aceea, Göbekli Tepe a fost atât de important pentru arheologi. Situl a contribuit la schimbarea modului în care privim tranziția de la comunitățile de vânători-culegători la primele societăți sedentare și, în cele din urmă, la apariția satelor, orașelor și civilizațiilor.
Un mister vechi de decenii
Săpăturile arheologice de la Göbekli Tepe au început în 1995. De atunci, cercetătorii au descoperit numeroase structuri monumentale și o cantitate impresionantă de artefacte și resturi organice. Un lucru a lipsit însă aproape cu desăvârșire: mormintele.
Arheologii au găsit fragmente de oase umane, în special în interiorul unor structuri denumite „construcții speciale”. Oasele erau însă fragmentate și împrăștiate printre resturile care umpleau aceste încăperi. Nu era clar dacă fuseseră depuse acolo intenționat, în cadrul unor ritualuri, sau dacă ajunseseră acolo în urma unor procese naturale.
Această situație a alimentat mai multe teorii. Una dintre ele sugera existența unui așa-numit „cult al craniilor”. Potrivit acestei ipoteze, anumite oase umane, în special craniile și oasele lungi, ar fi fost selectate și depuse intenționat în spații speciale, ca parte a unor practici rituale.
O altă explicație era mult mai puțin spectaculoasă, dar posibil mai probabilă: oasele ar fi provenit din morminte aflate mai sus pe deal și ar fi fost transportate în timp către structurile de la baza sitului, prin eroziune și alunecări de teren.
Înmormântări intacte la Göbekli Tepe
Un studiu publicat în revista științifică PLOS One aduce primele dovezi clare privind existența unor înmormântări intacte la Göbekli Tepe.
Primul mormânt, datat aproximativ între 8700 și 8000 î.Hr., este o groapă cu o formă asemănătoare unui rinichi, în care au fost descoperite rămășițele unei femei adulte, ale unui bărbat tânăr și ale unei adolescente.
Cel de-al doilea mormânt conținea o singură persoană: o tânără de aproximativ 20-30 de ani. Fusese depusă pe o parte, într-o poziție ghemuită.
Descoperirea este semnificativă nu numai pentru că reprezintă primele morminte intacte găsite la Göbekli Tepe, ci și pentru că oferă cercetătorilor un punct de comparație cu fragmentele de oase descoperite anterior.
Oasele din cele două morminte prezintă fracturi importante, depuneri dure de calciu și urme lăsate de rozătoare. Caracteristicile lor sunt similare cu cele observate pe fragmentele umane găsite în construcțiile speciale.
Pentru cercetători, acest lucru susține ideea că fragmentele împrăștiate în sit ar putea proveni, cel puțin în parte, din morminte aflate în zone mai înalte ale dealului și transportate ulterior prin procese naturale.
Totuși, ipoteza unor practici rituale legate de oasele umane nu poate fi exclusă complet.
Oamenii care au ridicat Göbekli Tepe nu erau doar „vizitatori”
Poate cea mai interesantă consecință a noii descoperiri ține de o întrebare mai amplă: ce fel de loc era, de fapt, Göbekli Tepe?
Multă vreme, imaginea dominantă a fost aceea a unui centru ceremonial. Potrivit acestei interpretări, grupuri de vânători-culegători s-ar fi întâlnit aici periodic, pentru ceremonii și ritualuri, după care s-ar fi întors în propriile teritorii.Cercetările din ultimii ani au contribuit însă la conturarea unei imagini mai complexe.
Göbekli Tepe pare să fi fost mai mult decât un loc în care oamenii veneau ocazional pentru ceremonii. Dovezile indică existența unei comunități care a locuit efectiv aici, un spațiu în care oamenii își desfășurau viața de zi cu zi și unde, în cele din urmă, unii dintre ei au fost îngropați. Iar această idee este esențială pentru înțelegerea sitului.
Göbekli Tepe se află chiar în mijlocul uneia dintre cele mai importante transformări din istoria omenirii. În Orientul Apropiat, comunitățile umane începeau să renunțe treptat la un stil de viață predominant nomad și să se stabilească în comunități permanente. În aceeași perioadă apăreau și primele forme de agricultură.
Nu a fost o schimbare bruscă și nici un proces simplu. Trecerea către sedentarism și agricultură s-a desfășurat pe parcursul multor generații, în moduri diferite de la o comunitate la alta.
Göbekli Tepe ne arată însă că oamenii acelor vremuri erau capabili să organizeze proiecte colective impresionante, să construiască monumente monumentale și să dezvolte practici sociale și rituale complexe cu mult înainte de apariția primelor orașe.
Foto sus: Înmormântări intacte descoperite la Göbekli Tepe (© Gresky and Clare, 2026 PLOS One, CC BY 4.0)
Mai multe pentru tine...
