Misterul bijuteriilor vechi de 1.700 de ani, descoperite în mormântul unei „prințese” germanice
În urmă cu aproape două milenii, o femeie de rang înalt a fost înmormântată în apropierea actualului sat Dienstedt, în landul german Turingia, alături de obiecte care arătau că avea un statut excepțional.
Printre acestea se aflau vase din ceramică și bronz, un cuțit de origine romană cu mâner din fildeș și argint, un colier de chihlimbar, brățări și un masiv colier de argint. Cele mai spectaculoase piese erau însă două broșe circulare de dimensiuni neobișnuite, cunoscute de arheologi sub numele de Dosenfibel, sau „broșe-cutie”, relatează La Brujula Verde.
Mormântul a fost descoperit în 1837, în timpul unor lucrări la un drum. Broșele, cu un diametru de aproape opt centimetri, erau parțial aurite și decorate cu fire metalice fin lucrate. Pentru epoca lor, în jurul anului 300 d.Hr., asemenea obiecte erau extrem de rare în lumea germanică.
Bogăția întregului mormânt îl plasează în grupul Haßleben-Leuna, format din înmormântări ale elitelor germanice din perioada târzie a Imperiului Roman.
O perioadă tulbure
În această perioadă, Imperiul Roman traversa Criza secolului al III-lea, marcată de războaie civile, probleme economice și atacuri repetate la frontierele de pe Rin și Dunăre. Dincolo de aceste frontiere, însă, comunitățile germanice dezvoltau propriile forme de prestigiu și meșteșug, iar mormântul de la Dienstedt oferă o imagine spectaculoasă asupra acestei lumi.
Broșele au fost cercetate pentru prima dată în detaliu în 1908, de Gustav Eichhorn. Pentru a înțelege cum fuseseră construite, el le-a demontat complet, analizând fiecare componentă. A descoperit că o „cutie” decorativă era alcătuită din mai multe părți, printre care un capac conic, un element cilindric și o bază.
Dimensiunea și greutatea broșelor indică faptul că ele puteau fixa o mantie, însă este posibil ca funcția lor principală să fi fost una simbolică: să demonstreze bogăția și statutul purtătoarei, uneori descrisă ca o „prințesă” locală.
Mai mult de un secol mai târziu, cercetătorii au putut examina aceleași obiecte fără să le mai desfacă. Specialiști de la INNOVENT e.V. și de la Universitatea Friedrich Schiller din Jena au folosit tomografia computerizată cu raze X și analiza prin fluorescență de raze X. Prima metodă a permis reconstruirea tridimensională a interiorului broșelor, în timp ce cea de-a doua a dezvăluit compoziția metalelor.
Detalii imposibil de observat cu ochiul liber
Într-una dintre broșe a fost identificat cupru de o puritate neobișnuit de mare, alături de urme de plumb și staniu. Acestea indică faptul că baza obiectului fusese asamblată din mai multe foi metalice, provenite din materiale cu compoziții diferite. Analiza firelor metalice decorative a oferit un indiciu și mai interesant: trei dintre ele aveau aproape aceeași compoziție, ceea ce arată că proveneau din aceeași rezervă de material.
Prin urmare, broșele nu mai sunt doar obiecte spectaculoase expuse într-o colecție muzeală. Ele devin o adevărată „fereastră” către atelierul în care au fost produse. Analizele arată că meșteșugarii locali știau să combine materiale provenite din surse diferite și să refolosească resurse disponibile, demonstrând un nivel tehnic remarcabil. Este posibil ca atelierul să fi funcționat chiar în așezarea de la Dienstedt.
Totuși, tehnologia modernă nu a rezolvat toate misterele. Nu știm cine a creat aceste broșe și nici cum a ajuns o femeie aflată la sute de kilometri de frontiera romană să dețină obiecte atât de sofisticate.
Cercetarea arată însă cât de mult se poate schimba povestea unui artefact atunci când arheologia este combinată cu știința modernă. După aproape două mii de ani, broșele de la Dienstedt pot spune mai multe despre felul în care au fost realizate. Cine le-a făcut și de ce au fost atât de importante pentru femeia care le-a purtat rămâne, deocamdată, un mister.
Foto sus: Una dintre cele două broșe circulare de la Dienstedt (© Friedrich-Schiller-Universität: Archäologische Sammlungen / Dirk Hoffmann)
Mai multe pentru tine...
