Descoperiri arheologice realizate de o misiune franco-română în situl de la Açic Suat, județul Tulcea
Amploarea legăturilor comerciale ale comunității antice de la Açic Suat cu numeroase centre ale lumii grecești, din spațiul egeean și din Asia Mică, este dezvăluită de descoperirile arheologice realizate de o misiune misiune franco-română în acest sit arheologic situat în localitatea Caraburun, comuna Baia, județul Tulcea.
„Colega noastră dr. Vasilica Lungu coordonează, împreună cu dr. Alexandre Baralis, de la École Française d’Athènes (Atena, Grecia), cercetările arheologice desfășurate în situl de la Açic Suat (Caraburun, comuna Baia, județul Tulcea). Institutul de Cercetări Eco-Muzeale din Tulcea, coordonat de dr. Sorin Ailincăi, este partener în acest proiect. În campania din acest an participă și Ioannis Chalazonitis, cercetător în cadrul École Française d’Athènes”, anunță Institutul de Studii Sud-Est Europene, pe pagina de Facebook a instituției.
Conform sursei citate, situl de la Açic Suat, situat pe malul sudic al lagunei Golovița, la intrarea în golful Baia, situl de la Açic Suat păstrează urmele mai multor așezări care s-au succedat de-a lungul timpului pe o peninsulă cu o poziție strategică în peisajul lagunar al Dobrogei.
Misiunea arheologică franco-română de la Orgame (Argamum)
„Din anul 2011, Misiunea arheologică franco-română de la Orgame (Argamum) desfășoară aici un amplu program de cercetare pluridisciplinară. Scopul cercetărilor este de a reconstitui evoluția istorică a zonei și de a înțelege mai bine modul în care au fost organizate și dezvoltate așezările greacă (secolele VI-III î. Chr.) și romană (secolele II-III d. Chr.).
În cadrul campaniei de cercetare din acest an, investigațiile se concentrează asupra unor edificii datând din perioada arhaică a ocupării sitului. Studierea acestora urmărește aprofundarea cunoașterii organizării spațiale și funcționale a așezării, precum și integrarea noilor date în cadrul mai larg al evoluției comunităților grecești și locale din regiunea litoralului nord-vestic al Pontului Euxin.
Cercetările arheologice au scos la lumină mai multe construcții din piatră, unele dintre ele având acoperișuri din țiglă, precum și o cantitate importantă de ceramică, provenită atât din producția locală, cât și din centre îndepărtate.
Printre descoperiri se numără monede, instrumente și numeroase obiecte care oferă indicii despre viața de zi cu zi și activitățile economice ale locuitorilor. Au fost identificate, de exemplu, greutăți folosite la plasele de pescuit și la războaiele de țesut, râșnițe din piatră, vârfuri de săgeți cu funcție premonetară și figurine din teracotă.
Privite împreună, aceste descoperiri permit cercetătorilor să reconstituie treptat aspecte ale vieții economice și sociale din diferitele perioade în care situl a fost locuit. Așezarea grecească s-a dezvoltat între secolele al VI-lea și al III-lea î.Hr. și ocupa o poziție importantă între două dintre principalele centre grecești ale regiunii, Istros și Orgame.
Teritoriile acestora se organizau în jurul complexului lagunar format de actualele lagune Sinoe, Zmeica, Golovița și Razelm. Poziția așezării de la Açic Suat, aproximativ la jumătatea distanței dintre Istros și Orgame, precum și vechimea sa, îi conferă un rol deosebit în înțelegerea modului în care era ocupat și organizat acest teritoriu în perioada greacă timpurie.
Unul dintre cele mai interesante aspecte puse în evidență de cercetările arheologice este amploarea legăturilor comerciale ale comunității de la Açic Suat. Importurile provin din numeroase centre ale lumii grecești, din spațiul egeean și din Asia Mică, printre care Milet, Samos, Chios, Clazomene, Lesbos, Atica și Thasos. Alte obiecte și produse sunt importate din centre pontice, precum Heracleea Pontică și Sinope.
Aceste descoperiri arată că locuitorii așezării nu trăiau izolat. Dimpotrivă, comunitatea era conectată la rețele comerciale care legau litoralul nord-vestic al Pontului Euxin de numeroase regiuni ale lumii grecești.
Diversitatea importurilor oferă, astfel, o imagine concretă asupra circulației oamenilor, mărfurilor și influențelor culturale în această parte a lumii antice. În același timp, cercetările arată că dezvoltarea așezării grecești trebuie înțeleasă în strânsă legătură cu populațiile locale.
Prezența acestora în regiune și continuitatea lor de-a lungul timpului sunt tot mai bine documentate arheologic, inclusiv pentru perioada de după dispariția civilizației Babadag. Interacțiunile dintre comunitățile grecești și cele locale au reprezentat un factor important în evoluția așezării”, precizează Institutul de Studii Sud-Est Europene.
