Cine a fost enigmaticul rege antic Moskon, ale cărui monede de argint au fost descoperite în Dobrogea
În ținuturile Dobrogei de Nord, la sud de Delta Dunării, au fost descoperite timp de decenii mici monede de argint care poartă inscripția basileus („rege”) și numele Moskon. Aceste descoperiri, fie izolate, fie ca parte a unor tezaure mixte, au generat dezbateri intense în rândul specialiștilor.
Cine a fost acest conducător? Când a trăit? A fost un rege get, scit, celt sau poate aparținea unui alt popor? Un articol academic aduce observații complet noi, care schimbă ceea ce se credea până acum despre aceste monede și oferă un răspuns solid la ambele întrebări, relatează La Brujula Verde.
Studiul „Again about the coins of Moskon – an enigmatic ruler from Dobrudja in the Hellenistic period”, publicat în Journal of Ancient History and Archaeology, de cercetătorul bulgar Metodi Manov, analizează în detaliu exemplarele păstrate în muzee și piesele apărute la licitații, pornind de la un fapt incontestabil: în ultimele decenii, mai multe monede ale lui Moskon au fost recuperate din localități precum Mihai Viteazu, Revărsarea–Isaccea, Somova, Tulcea și Oltenița.
Cea mai importantă descoperire a fost un tezaur mixt găsit în 2006 în apropierea satului Somova, județul Tulcea, care conținea, alături de alte tipuri de monede imitative, trei piese ale lui Moskon: două de dimensiuni mari și una de modul mai mic.
Până acum, istoricii au clasificat aceste monede în două grupe: monede mari, cu o greutate cuprinsă între 7,28 și 8,01 grame și un diametru de aproximativ 26 de milimetri, și monede mai mici, cu un diametru de aproximativ 19 milimetri și o greutate cuprinsă între 2,35 și 3,28 grame. Cercetătorul bulgar a identificat însă și o a treia denominație, necunoscută anterior, care a apărut recent într-o licitație Roma Numismatics. Este vorba de o monedă și mai mică, cu un diametru de 17 milimetri și o greutate actuală de 1,78 grame.
Studiul amintește că, deși inițial s-a luat în considerare posibilitatea ca monedele să fi fost bătute la Histria, stilul lor grosier și schematic, descris în întreaga literatură de specialitate drept „barbar”, a dus la abandonarea acestei ipoteze. Din analiza ștanțelor reiese că acestea au fost gravate de meșteri locali, și nu de un gravor grec.
Datarea acestor monede a reprezentat o altă mare provocare. Opiniile anterioare acopereau un interval foarte larg, de la mijlocul secolului al IV-lea î.Hr. până la sfârșitul secolului al II-lea sau începutul secolului I î.Hr. Tezaurul de la Somova, care conține tipuri monetare bine cunoscute, a permis restrângerea perioadei de încadrare, iar majoritatea cercetătorilor contemporani plasează monedele lui Moskon în a doua jumătate a secolului al II-lea î.Hr., posibil chiar la începutul secolului I î.Hr.
Noul studiu este de acord cu această cronologie, însă merge mai departe: pornind de la existența a trei denominații diferite și de la utilizarea a trei perechi distincte de ștanțe, autorul deduce că domnia lui Moskon a fost scurtă. El propune chiar o datare precisă: se poate presupune că domnia sa ca rege al bastarnilor a fost de scurtă durată, probabil în jurul anilor 150–140 î.Hr.
Care a fost identitatea etnică a regelui Moskon?
Cărui popor îi aparținea regele Moskon? În istoriografia românească, majoritatea autorilor l-au considerat un rege get, aparținând populației trace care locuia în regiune. Noul studiu respinge însă această ipoteză prin argumente convingătoare.
În primul rând, deoarece numele Moskon nu are paralele clare în onomastica tracă, deși s-a încercat asocierea lui cu numele regelui Mostis. În al doilea rând, și mai important, deoarece niciun alt conducător get nu a emis monedă proprie.
Autorul amintește că s-a sugerat anterior și posibilitatea ca Moskon să fi fost de origine scitică. Totuși, regii sciți cunoscuți din Dobrogea, precum Sariakes, emiteau monede cu o greutate diferită.
Ipoteza cercetătorului bulgar este că Moskon a fost, în realitate, un rege al bastarnilor, un popor de origine celtică stabilit la nord de Delta Dunării în secolul al II-lea î.Hr. Pentru a susține această afirmație, el aduce mai multe argumente.
În primul rând, stilul monedelor este fără echivoc celtic: ele reprezintă imitații grosiere ale tetradrahmelor lui Filip al II-lea al Macedoniei, care înfățișează pe revers un călăreț și includ elemente iconografice și simboluri pe care specialiștii le-au clasificat drept celtice. Autorul amintește că întreaga categorie a acestor monede imitative de tip Filip al II-lea este atribuită, în istoriografia occidentală, triburilor celtice din estul Dunării.
În al doilea rând, toponimia regiunii în care apar aceste monede păstrează denumiri evident celtice: Noviodunum, Aegyssus, Arrubium și Aliobrix, consolidând astfel dovezile privind prezența celtică în zonă.
În al treilea rând, numele Moskon se încadrează mai bine în contextul lingvistic celtic decât în cel tracic. Autorul îl compară cu numele nobilului bastarn Cotto, menționat de istoricul roman Titus Livius. Acesta a acționat ca intermediar între bastarni și regele Macedoniei, Filip al V-lea.
Livius afirmă, de asemenea, că bastarnii vorbeau aceeași limbă ca scordiscii, un popor celtic, iar în alte pasaje îi numește în mod direct gali. Mai târziu, când Perseu, succesorul lui Filip, a solicitat ajutorul bastarnilor, conducătorul acestora era numit Clondicus, iar Livius îi numește din nou gali.
În final, autorul îl corelează pe Moskon cu alți conducători celți cunoscuți din inscripții, precum Zalmodegikos și Zoltes, ale căror domnii sunt datate între aproximativ 160/150 și 120/110 î.Hr. În aceeași inscripție referitoare la Zoltes apar și alte nume, precum Rhemaxos și fiul său Frad(mon?), identificați recent drept conducători ai bastarnilor. Astfel, Moskon se încadrează perfect în acest context istoric al micilor regi celți care controlau teritorii situate la nord de Dunăre în a doua jumătate a secolului al II-lea î.Hr.
Studiul se încheie cu o concluzie care sintetizează toate contribuțiile sale:
„Din punct de vedere stilistic, monedele lui Moskon pot fi definite mai degrabă ca fiind celtice, iar numele Moskon este foarte probabil de origine celtică. Conducătorul numit Moskon a fost, foarte probabil, regele bastarnilor, ale căror așezări se aflau la nord de Delta Dunării.”
Autorul adaugă că, deși acest rege nu este menționat de niciun autor antic — el a scăpat atenției lui Livius — monedele însele, interpretate acum corect, permit plasarea sa într-un moment istoric precis: între anii 150 și 140 î.Hr., în timpul unei domnii scurte, în care a emis trei denominații de argint cu ajutorul a doi gravori locali.
Lucrarea aduce lumină asupra unei perioade puțin cunoscute din istoria Dunării de Jos, unde celții, geții, sciții și macedonenii s-au intersectat în alianțe și conflicte complexe. Identificarea lui Moskon drept rege al bastarnilor deschide noi perspective asupra înțelegerii prezenței celtice în regiune și demonstrează că, uneori, mici monede de argint pot spune povești mărețe.
Foto sus: Monedă Moskon (© Gabriel Talmatchi / Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța)
Mai multe pentru tine...
