Primele dovezi, descoperite în România, ale utilizării uneltelor din os de către neanderthalieni
În adâncul Cheilor Vârghișului, în cotloanele întunecate ale unei peșteri din sudul județului Covasna, cercetătorii au descoperit primele dovezi că neanderthalienii foloseau unelte din os în România.
De la Munții Altai până la coasta Atlanticului, cercetătorii au găsit dovezi ale utilizării uneltelor din os de către neanderthalieni, însă regiunea carpatică a fost, în mod misterios, lipsită de astfel de unelte. Acum, un nou studiu publicat în Journal of Quaternary Science umple această lacună cu ajutorul unor mici unelte din os, folosite pentru răzuire, ascuțire și despicare, înainte de a fi abandonate și uitate.
Dar de ce nu mai găsise nimeni până acum astfel de dovezi în România?
„Nu vreau să fiu excesiv de critic la adresa metodelor folosite în trecut de arheologi. Dar, de multe ori, erau recuperate doar oasele mai mari sau complete”, a declarat, conform Phys.org, Ștefan Vasile, lector la Universitatea din București.
Oasele mai mici erau adesea pur și simplu ignorate, însă tocmai acestea sunt cele mai susceptibile să prezinte urme ale utilizării ca unelte.
Un set de unelte ascuns în pământ
În inima României se află situl arheologic Abri 122/1200, o peșteră din perioada paleoliticului mijlociu, ocupată de oameni în urmă cu aproximativ 230.000 până la 60.000 de ani.
În aceeași perioadă, neanderthalienii din Franța până în Crimeea foloseau unelte din os. Cu toate acestea, în ciuda deceniilor de săpături, inclusiv a cercetărilor arheologice efectuate în 2014 la Abri 122/1200 de Marian Cosac și George Murătoreanu de la Universitatea „Valahia” din Târgoviște, nu fusese găsită niciodată o unealtă din os atribuită în mod cert neanderthalienilor.
Acest lucru i-a determinat pe cercetători să se întrebe de ce neanderthalienii de la Abri 122/1200, care confecționau unelte din piatră și vânau animale de mari dimensiuni, inclusiv rinoceri lânoși și bizoni, nu foloseau și unelte din os.
Pentru a afla răspunsul, cercetătorii au cernut cu atenție fiecare fragment de os, căutând cel mai mic indiciu că acestea fuseseră folosite de oameni cu mii de ani în urmă. Fiecare piesă a fost examinată la microscop pentru a identifica urme de zgârieturi fine, margini rotunjite și capete lucioase, lustruite — dovezi că oasele fuseseră folosite asupra altor obiecte sau materiale.
Pentru a se asigura că observațiile lor erau reale, cercetătorii și-au confecționat propriile unelte din os, imitând pas cu pas activitățile pe care le-ar fi putut desfășura neanderthalienii. Apoi și-au examinat uneltele la microscop și le-au comparat cu fragmentele de os preistorice.
Fragmente mici, urme clare
Din cele peste 10.000 de oase analizate, doar 83 prezentau semne incontestabile de intervenție umană. Fiecare a fost încadrat într-o categorie diferită: unele fuseseră folosite pentru ascuțirea uneltelor din piatră, altele pentru prelucrarea pieilor și a plantelor, iar altele erau unelte asemănătoare unor pene, destinate despicării obiectelor în două. Unele erau unelte hibride, folosite în mai multe scopuri, iar două dintre ele fuseseră utilizate pur și simplu ca ciocane.
Descoperirea arată că România are probabil mai multe unelte neanderthaliene, care pur și simplu au rămas neidentificate.
„Este posibil ca unele unelte din os ale neanderthalienilor să se afle undeva, în anumite sertare... și chiar să se găsească în grămada de sedimente rezultată în urma săpăturilor cercetătorilor anteriori”, a spus Ștefan Vasile, conform sursei citate.
Potrivit studiului, acestea erau unelte improvizate sau expeditive, adică erau confecționate și folosite pe loc, pentru o nevoie imediată. Ele indică un comportament în care neanderthalienii puneau accent pe rapiditate și utilitate imediată. Neanderthalienii luau orice os pe care îl aveau la îndemână, îl foloseau și apoi își continuau activitatea.
„Faptul că neanderthalienii foloseau unelte din os, inclusiv unele foarte mici, pentru a realiza o gamă mai largă de acțiuni reprezintă o dovadă care susține o ingeniozitate și o inventivitate aparte, precum și o complexitate a procesului de gândire al neanderthalienilor pe care mulți oameni încă o consideră greu de acceptat”, a declarat cercetătorul.
Căutarea se îndreaptă acum către ADN
Inspirându-se dintr-un citat al scriitorului Terry Pratchett, Ștefan Vasile a spus că astfel de descoperiri reprezintă un pas în povestea umanității care, în cele din urmă, ne-a adus „acolo unde îngerul care cade întâlnește maimuța care se ridică”.
Următoarea mare provocare este găsirea unor rămășițe de neanderthalieni. În ciuda anilor de săpături, până acum nu a fost descoperită nicio astfel de rămășiță. Ștefan Vasile a spus că echipa de cercetători analizează în prezent solul pentru a identifica ADN de neanderthalieni și trimite oasele pentru analize suplimentare.
„Cu atât de multe fragmente, este ca și cum ai căuta acul în carul cu fân”, a recunoscut el, dar rămâne optimist că, într-o bună zi, vor găsi efectiv și oase de neanderthalieni.
Foto sus: Unelte din os cu capete lustruite, zgârieturi și muchii uzate ddescoperite la Abri 122/1200 (© Monica Mărgărit et al, Insights into Neanderthal technological practices: Evidence of anthropogenic modifications on animal bones at the Abri 122/1200 Middle Paleolithic site (Eastern Carpathians, Romania), Journal of Quaternary Science, 2026)
Mai multe pentru tine...
