Un mormânt vechi de 2.500 de ani, scos la lumină de ploile abundente din Italia
Un vas ceramic aproape intact, ieșit la suprafață după ploile abundente din regiunea italiană Marche, s-a dovedit a fi parte dintr-un mormânt picen datat provizoriu în secolul al VI-lea î.Hr. Descoperirea readuce în atenție una dintre culturile preromane mai puțin cunoscute, dar surprinzător de conectate la lumea greacă și la rețelele comerciale ale Mediteranei.
Pe versantul de sub cimitirul din Sant’Elpidio a Mare, în centrul Italiei, ploile abundente au scos la lumină vestigii ascunse în pământ. Un vas ceramic cu decorațiuni a fost observat în solul dislocat, iar verificările efectuate de autorități au arătat că obiectul nu era un fragment izolat, ci făcea parte din inventarul funerar al unui mormânt antic, relatează La Brujula Verde.
Superintendența de Arheologie, Arte Frumoase și Peisaj pentru provinciile Ascoli Piceno, Fermo și Macerata a confirmat descoperirea la 8 septembrie 2026. La fața locului au ajuns reprezentanți ai administrației locale și ai Carabinierilor, iar arheologul teritorial Francesco Belfiori a coordonat recuperarea de urgență. În mormânt au fost identificate mai multe vase și recipiente ceramice depuse ca obiecte funerare.
Materialele au fost documentate și scoase rapid din teren pentru a fi protejate de eventuale jafuri. Pentru moment, arheologii estimează că înmormântarea datează din secolul al VI-lea î.Hr., însă datarea exactă va putea fi stabilită abia după restaurarea și analiza obiectelor, proces care poate dura luni.
O cultură veche, aflată între Roma și lumea greacă
Mormântul aparține culturii picene (picenii sau picenți au fost un popor italic antic care, între secolele IX - III î.Hr., a ocupat în zona dintre râurile Foglia și Pescara, situată la vest de Apenini și la est de coasta Adriaticii – n.r.). Centre importante ale acestei culturi se aflau la Numana, Fermo și Belmonte Piceno.
În perioada în care a fost amenajat mormântul de la Sant’Elpidio a Mare, Roma era încă un oraș-stat aflat în ultima parte a monarhiei. Republica Romană avea să înceapă abia în 509 î.Hr. Pe coasta Adriaticii, însă, comunitățile picene aveau deja cimitire organizate, relații comerciale extinse și o cultură materială distinctă.
Deși mai puțin celebri decât etruscii, Picenii au lăsat în urmă obiecte care arată că nu erau deloc izolați de lumea mediteraneană. În necropolele lor au fost descoperite ceramică attică, bronzuri grecești și bunuri de prestigiu provenite din estul Mediteranei.
Și cercetările genetice recente au contribuit la conturarea imaginii acestei populații. Un studiu publicat în 2024, bazat pe ADN antic provenit de la peste o sută de schelete din necropole picene, a indicat o bază genetică comună cu alte populații italice din epoca fierului, dar și diferențe față de comunitățile de pe coasta vestică a Italiei.
Necropolele picene au oferit și indicii despre poziția socială a femeilor. Celebrul „Mormânt al Reginei din Sirolo” conținea un inventar funerar la fel de bogat ca unele dintre cele mai importante morminte masculine ale perioadei.
Printre obiectele asociate elitei picene se numără și așa-numitele armuri-disc, decorate cu motive geometrice sau reprezentări de oameni și animale. Astfel de piese nu au fost însă găsite la Sant’Elpidio a Mare. Până acum, aici au fost recuperate în principal vase ceramice cu funcții cotidiene sau rituale.
Descoperirea vine într-un moment în care interesul pentru Piceni este în creștere. Cu doar câteva luni înainte, arheologii au identificat în apropiere de Sirolo o necropolă princiară picenă care conținea, printre alte vestigii, un car ceremonial cu două roți.
Zona Sant’Elpidio a Mare nu este, de altfel, lipsită de vestigii funerare. La câțiva kilometri distanță, în Porto Sant’Elpidio, este documentată o zonă funerară utilizată din secolele X–IX î.Hr. până în Antichitatea târzie. Autoritățile nu au stabilit deocamdată o legătură directă între acel sit și noul mormânt.
Autoritățile nu au făcut public nici numărul exact al obiectelor recuperate, nici dimensiunea completă a mormântului. Relatările locale diferă și în privința localizării precise a descoperirii și a modului în care ploile au contribuit la expunerea vestigiilor.
Primăria din Sant’Elpidio a Mare și-a exprimat deja disponibilitatea de a găsi un spațiu în care obiectele să poată fi expuse după restaurare și studiere.
Mai multe pentru tine...
