
Cum erau capturate și transportate animalele exotice pentru spectacolele din Roma antică
Un studiu despre dreptul roman realizat de Universitatea Carlos III din Madrid (UC3M) analizează reglementările și complicatul sistem logistic imperial care stătea în spatele capturării, transportului și protejării animalelor folosite în spectacolele din Imperiul Roman, evenimente care, potrivit cercetării, se bucurau de o popularitate chiar mai mare decât luptele dintre gladiatori.
În spatele fascinației și entuziasmului provocate de venationes (spectacolele de vânătoare și prezentare a animalelor exotice în amfiteatrele romane) se afla un aparat militar și administrativ sofisticat. Un studiu realizat la UC3M analizează dimensiunea juridică a acestor spectacole pornind de la două legi din perioada Imperiului Târziu, mai exact două constituții imperiale incluse în Codex Theodosianus (Codul Teodosian - n.r.), informează un comunicat al Universității Carlos III din Madrid.
Cercetarea, publicată în Revista General de Derecho Romano, oferă o perspectivă nouă asupra industriei divertismentului din Roma antică: de la posibilul monopol imperial asupra capturării leilor până la abuzurile și problemele de securitate generate de transportul animalelor sălbatice.
Monopolul asupra leilor și siguranța publică
Analizând constituțiile imperiale păstrate în Codex Theodosianus și compilate ulterior în Codex Iustinianus, cercetarea arată cât de strict controla puterea imperială comerțul și circulația animalelor exotice.
„În Antichitatea târzie, pe fondul scăderii numărului de feline mari, a fost instituit un monopol de stat asupra leilor, pentru a asigura aprovizionarea cu animale necesare spectacolelor împăratului și pentru a împiedica concurența persoanelor private — cu alte cuvinte, toți leii îi aparțineau împăratului”, explică autoarea studiului, Rosa María Carreño Sánchez, cercetătoare la Institutul de Studii Clasice „Lucio Anneo Séneca” al UC3M.
Armata romană dispunea de unități specializate, printre care soldații desemnați ad leones, ursuarii și vestigiatores, care se ocupau de urmărirea, capturarea și paza animalelor sălbatice de-a lungul granițelor imperiului.

Transportarea lor către capitală sau către menajeriile imperiale reprezenta, la rândul său, o provocare logistică și financiară considerabilă. Provinciile erau obligate să asigure, pe cheltuiala autorităților locale, personalul necesar transportului. Sistemul putea însă favoriza practicile frauduloase: întârzierile intenționate puteau ruina orașele și, în același timp, puteau ascunde folosirea animalelor în spectacole private neautorizate.
Pentru a limita aceste abuzuri, administrația imperială a introdus amenzi severe, plătite în aur, pentru comandanții militari care nu își îndeplineau obligațiile.
Importanța istorică și spectacolele din Hispania
Spre deosebire de luptele dintre gladiatori, care au dispărut treptat pe fondul condamnării morale promovate de creștinism și al costurilor tot mai mari de organizare, venationes au continuat să fie organizate timp de secole. Ele au devenit o demonstrație spectaculoasă a dominației omului asupra naturii și, totodată, a forței și măreției puterii imperiale.
Fenomenul a luat amploare în întregul Imperiu Roman, inclusiv în Hispania. Un exemplu remarcabil este amfiteatrul monumental de la Italica, în apropiere de actualul Santiponce, în provincia Sevilla. Una dintre cele mai mari construcții de acest tip din imperiu, arena putea găzdui diverse forme de spectacole, inclusiv venationes, într-un oraș care avea abia aproximativ 8.000 de locuitori.
„Spre deosebire de sursele literare sau de filme, care ne prezintă doar rezultatul final, ceea ce se întâmpla în arenă, analiza dreptului roman ne permite să înțelegem ce se petrecea în culise: administrarea resurselor, conflictele teritoriale și efortul logistic uriaș necesar pentru organizarea unuia dintre cele mai populare spectacole ale Antichității”, concluzionează profesoara Carreño Sánchez.
Foto sus: Doi „venationes” luptându-se cu un tigru, mozaic din secolul al V-lea din Marele Palat de la Constantinopol (© Wikimedia Commons)
Mai multe pentru tine...

















