De ce nu și-au recuperat romanii tezaurele îngropate?
De-a lungul istoriei, oamenii și-au ascuns sub pământ bunurile cele mai valoroase: monede, bijuterii, arme sau obiecte religioase. Numeroase asemenea tezaure, datând din perioada romană, medievală sau chiar mai veche, au fost descoperite de arheologi fără ca proprietarii lor să se fi întors vreodată pentru a le recupera. Acest fapt a ridicat o întrebare esențială: dacă majoritatea acestor bunuri au fost îngropate cu intenția de a fi recuperate ulterior, ce i-a împiedicat pe proprietari să facă acest lucru?
De-a lungul timpului, cercetătorii au propus mai multe explicații pentru îngroparea tezaurelor: motive economice, fiscale, rituale sau nevoia de a proteja bunurile în fața unei amenințări. Un studiu realizat de cercetătorii Cristian Gazdac și Adrian-Daniel Stan, publicat în Journal of Ancient History and Archaeology, oferă o perspectivă clară asupra cauzelor nerecuperării tezaurelor romane. Autorii au folosit baza de date Coin Hoards of the Roman Empire (CHRE), cea mai amplă bază de date dedicată tezaurelor monetare romane, care cuprinde peste 18.200 de înregistrări și peste 7,5 milioane de monede, relatează La Brujula Verde.
Pentru a identifica tezaurele îngropate cu intenția de a fi recuperate, cercetătorii au eliminat din analiză depozitele votive, ofrandele de construcție, pierderile accidentale de cantități mici de monede și economiile foarte mari acumulate pe perioade îndelungate. Au fost păstrate tezaurele formate din 100 până la 10.000 de monede, datând din secolele I–III d.Hr. și provenind din interiorul granițelor Imperiului Roman.
Prin intermediul celor 41 de filtre ale bazei CHRE, autorii au analizat distribuția geografică și cronologică a tezaurelor. Principiul cercetării este simplu: dacă într-o anumită regiune și perioadă apare o concentrație neobișnuită de tezaure nerecuperate, iar aceeași zonă și perioadă corespund unui război, unei invazii, revolte sau catastrofe naturale documentate istoric, atunci este foarte probabil ca evenimentul respectiv să fi împiedicat recuperarea bunurilor.
Bătălia din Pădurea Teutoburgică
Primul exemplu analizat este înfrângerea romană din anul 9 d.Hr., când trei legiuni au fost distruse de triburile germanice în Pădurea Teutoburgică, în Germania de astăzi. Cercetătorii au căutat în CHRE tezaurele care conțineau monede emise între anii 2 și 14 d.Hr., corespunzătoare domniei lui Augustus, și care se aflau în Germania.
Au fost identificate 22 de tezaure, dintre care opt chiar în zona Kalkriese, considerată locul bătăliei. Dacă este inclus și fortul de la Haltern am See, unde supraviețuitorii romani au rezistat unui asediu, apar alte trei tezaure. Concentrarea lor într-un spațiu restrâns și într-un moment istoric precis indică faptul că soldații și ofițerii și-au ascuns banii în timpul luptelor sau al asediului, dar nu au mai putut reveni pentru a-i recupera, fie pentru că au murit, fie pentru că au fost capturați.
Britannia: conflicte, cucerire și revoltă
Un al doilea caz îl reprezintă Britannia între anii 20 și 60 d.Hr. Harta tezaurelor arată o concentrare semnificativă în sud-estul Angliei, regiune afectată succesiv de mai multe crize. Înaintea cuceririi romane existau conflicte între triburi precum Catuvellauni, Trinovantes și Iceni. În anul 43 d.Hr., împăratul Claudius a început cucerirea romană a Britanniei, iar în anii 60–61 a izbucnit revolta condusă de regina Boudica. Aceasta a dus la distrugerea unor orașe importante, precum Camulodunum, Londinium și Verulamium.
Nu se poate stabili cu exactitate cărui eveniment îi corespunde fiecare tezaur, deoarece data monedelor indică doar momentul după care tezaurul putea fi îngropat. Totuși, concentrarea descoperirilor într-o regiune afectată de trei mari crize reprezintă un argument important în favoarea legăturii dintre insecuritate și nerecuperare.
Comparația cu perioada 70–90 d.Hr., caracterizată de o relativă stabilitate în Britannia, întărește această ipoteză: atunci aproape că nu mai apar tezaure pe insulă. În schimb, numeroase tezaure apar în jurul Muntelui Vezuviu, în legătură cu erupția din anul 79 d.Hr., care a îngropat orașe precum Pompeii și Herculaneum. Astfel, și catastrofele naturale puteau împiedica proprietarii să-și recupereze bunurile.
Războaiele daco-romane
În regiunea Dunării de Jos, Imperiul Roman a purtat trei campanii importante împotriva Daciei, în timpul împăraților Domițian și Traian, între anii 85–87 și 101–106 d.Hr. Analizând tezaurele cu monede emise între 80 și 102 d.Hr., cercetătorii au observat o concentrare evidentă în zona Dunării și în apropierea capitalei dacice, Sarmizegetusa.
Numeroase tezaure apar și în provincia romană Moesia Inferior, la sud de Dunăre. Distribuția lor coincide cu incursiunea dacică din anul 85 și cu contraatacul din iarna anilor 101–102, când dacii au trecut Dunărea și au atacat fortificațiile romane. Atât populația, cât și militarii implicați în conflict își puteau ascunde economiile pentru a le proteja, dar războiul le-a împiedicat ulterior recuperarea.
Invazia goților și carpilor
O altă concentrație importantă apare în Balcani în timpul invaziilor din perioada 245–251 d.Hr. Carpii au devastat provinciile dunărene între 245 și 247, iar în anii 250–251 o invazie gotică de proporții, la care au participat și carpii, a afectat grav Moesia Inferior și Tracia. Împăratul Traian Decius a murit în bătălia de la Abritus.
Tezaurele cu monede emise între 239 și 250 d.Hr. sunt concentrate în mod evident în Balcani, în timp ce restul Imperiului prezintă mult mai puține descoperiri. Distribuția acestora corespunde rutelor de invazie descrise de izvoarele istorice, iar densitatea tezaurelor a fost folosită chiar pentru a încerca reconstituirea deplasărilor goților.
Criza secolului al III-lea
Ultimul alt exemplu major este reprezentat de Criza secolului al III-lea, una dintre cele mai instabile perioade din istoria Imperiului Roman. Între anii 251 și 270 au avut loc invazii ale francilor și alemanilor în Galia, Rin și nordul Italiei, incursiuni ale suebilor și sarmaților în Pannonia, atacuri ale goților în Grecia, zona Mării Egee și în Asia Mică, precum și numeroase uzurpări și războaie civile.
Analiza tezaurelor cu monede emise între 253 și 268 d.Hr. a identificat 940 de depozite, distribuite tocmai în regiunile afectate de aceste conflicte: nord-vestul și vestul Galiei, Pannonia, Balcanii și coasta vestică a Anatoliei. Precizia acestei corespondențe indică faptul că numeroși proprietari au murit, au fugit sau au fost strămutați și, prin urmare, nu au mai avut posibilitatea să-și recupereze bunurile.
Îngroparea și nerecuperarea: două probleme diferite
Unul dintre cele mai importante rezultate ale studiului este necesitatea de a diferenția între motivul pentru care un tezaur a fost îngropat și motivul pentru care acesta nu a fost recuperat. Îngroparea poate avea cauze economice, de securitate, fiscale sau rituale. În schimb, nerecuperarea indică existența unei situații care a împiedicat revenirea proprietarului.
Această situație poate fi colectivă (război, invazie, revoltă sau catastrofă) ori individuală, precum moartea proprietarului, strămutarea, pierderea memoriei locului sau modificările mediului care au ascuns locul depozitului.
Studiul demonstrează și importanța bazelor de date de mari dimensiuni. În trecut, cercetarea tezaurelor romane era limitată la teritorii restrânse și publicații dispersate. Proiectul CHRE permite însă compararea simultană a datelor privind perioada, locul, numărul și tipul monedelor, făcând posibilă observarea unor tipare la scară continentală.
Studiul arată că războaiele, invaziile, revoltele și catastrofele naturale reprezintă principalele explicații pentru numeroasele tezaure romane rămase în pământ. Acestea nu sunt doar acumulări de monede, ci dovezi materiale ale unor momente de panică și ale unor decizii luate sub presiune. Fiecare tezaur reflectă povestea unei persoane sau a unei comunități care și-a ascuns bunurile sperând să revină la ele, dar care, din cauza unor evenimente neprevăzute, nu a mai făcut-o. Prin urmare, tezaurele romane constituie adevărate mărturii arheologice ale crizelor Imperiului și, în același timp, ale fragilității planurilor și a vieții umane.
Foto sus: Tezaurul de la Corbridge (Marea Britanie), descoperit în 1911 (© BabelStone / Wikimedia Commons)
Mai multe informații:
Cristian Găzdac, Adrian-Daniel Stan, Why did they not recover the hoards? Insecurity in the Roman Empire. Journal of Ancient History and Archaeology, 13(1). doi.org/10.14795/jaha.13.1.2026.1506
Mai multe pentru tine...
