Un tumul funerar din Epoca Bronzului, transformat de romani în centrul unui complex religios
Romanii au fost adevărați maeștri ai ingineriei: au construit rețele vaste de drumuri, apeducte spectaculoase și arene în întregul imperiu. Dar au excelat și la reutilizarea construcțiilor și monumentelor mai vechi. O nouă cercetare arată că romanii au transformat rămășițele unui tumul funerar din Suffolk, Anglia, vechi de aproximativ 4.000 de ani, datând din Epoca Bronzului, în centrul unui complex religios.
Tumulii funerari din Epoca Bronzului erau movile circulare ridicate din pământ sau piatră, folosite fie ca morminte individuale, fie pentru înmormântări colective. În 2016, arheologii au excavat situl cunoscut sub numele de „Land East of Kings Warren”, unde se afla un astfel de tumul funerar.
Ceea ce au descoperit sub solul din Suffolk avea să dezvăluie că monumentul preistoric a avut o istorie mult mai îndelungată.
Ce se ascundea sub pământ?
Cercetătorii au cartografiat șanțul circular care înconjura tumulul, cu un diametru impresionant de 45 de metri. Analiza sedimentelor a arătat că acesta a fost construit între anii 2200 și 1600 î.Hr. Arheologii au recuperat, de asemenea, numeroase artefacte, printre care fragmente de ceramică, monede și oase de animale. Dovezile descoperite pe întregul sit indică faptul că zona a fost folosită de oameni din perioada neolitică până în Evul Mediu.
Dar ce i-a făcut pe cercetători să creadă că vechiul sit funerar din Epoca Bronzului a fost reutilizat de romani ca sanctuar? Răspunsurile se regăsesc în studiul publicat în revista Britannia.
Urmele unui sanctuar din lemn
Primul indiciu important a fost amprenta unei mici construcții din lemn. Arheologii au descoperit gropi pentru stâlpi, țigle romane și fragmente de tencuială viu colorată, atât în interiorul, cât și în jurul structurii, chiar lângă tumulul antic.
O clădire decorată nu este, în sine, o dovadă că avea o funcție religioasă. Însă cercetătorii nu au identificat în incinta din jur urme clare ale unor locuințe sau ale altor activități domestice. Acest lucru arată că structura avea probabil o importanță aparte.
Săpăturile din apropiere au scos la iveală și ceea ce arheologii consideră a fi ofrande rituale. Printre acestea se numărau cranii și picioare de porc depuse în apropierea construcției din lemn, precum și alte rămășițe animale: scheletul complet al unui câine, un cocoș și scheletul aproape complet al unei vaci.
„Diversitatea obiectelor depuse sugerează că, în acest loc, important era mai degrabă gestul depunerii lor decât natura obiectelor în sine”, scrie autorul studiului, Angus Forshaw.
Ultima piesă din acest puzzle a fost un șanț masiv care delimita întregul complex. Acesta înconjura atât tumulul preistoric, cât și noul sanctuar, reunindu-le într-un singur spațiu sacru.
„Diferitele depuneri sugerează că tumulul și sanctuarul aflat în imediata apropiere constituiau punctul central al zonei religioase”, notează cercetătorul.
Practică nu era neobișnuită în Britannia și Galia, în perioada romană. Monumentele preistorice mai vechi erau adesea integrate în noi spații religioase, căpătând astfel un rol într-un peisaj sacru care continua să evolueze de-a lungul secolelor.
Dincolo de templele grandioase
Cercetarea nu a reușit să stabilească ce zeu sau zei erau venerați în acest loc. Descoperirile oferă însă o perspectivă rară asupra credințelor comunităților rurale din Britania romană, departe de orașe și de templele monumentale care au ajuns să simbolizeze religia romană.
Mai mult, situl din Suffolk arată că pentru romani trecutul nu era neapărat ceva ce trebuia înlăturat. Uneori, monumentele ridicate cu mii de ani înainte puteau fi integrate într-o nouă lume religioasă și puteau continua să joace un rol important în viața comunității.
Foto sus: Cranii și picioare de porc depuse în apropierea construcției din lemn (© Britannia (2026). DOI: 10.1017/s0068113x26100841)
Mai multe pentru tine...
