O mănăstire pierdută a Scoției medievale, descoperită de arheologi și localnici
Vestigiile unui important centru creștin din Evul Mediu timpuriu au fost descoperite pe insula Lismore, în vestul Scoției. Cercetările arată că aici s-a aflat o mănăstire bogată și influentă, despre care până acum se știa mai ales din documente și tradiția locală.
Timp de secole, existența mănăstirii de la Lismore a fost cunoscută mai ales din surse istorice. Acum, arheologii au găsit dovezi concrete ale importanței sale, relatează revista Antiquity.
Săpăturile și cercetările geofizice au scos la iveală un complex mult mai extins decât se credea. Au fost descoperite zone funerare, clădiri timpurii, spații dedicate meșteșugurilor și chiar dovezi rare ale prelucrării metalelor prețioase.
Toate acestea indică faptul că Lismore nu era o simplă biserică izolată pe o insulă. Era un important centru religios, meșteșugăresc și intelectual.
O mănăstire întemeiată în secolul al VI-lea
Mănăstirea de la Lios Mòr, numele gaelic al Lismore, ar fi fost întemeiată de Sfântul Mo Luóc în secolul al VI-lea.
„Lismore, fondată de Sfântul Mo Luóc în secolul al VI-lea, era cunoscută din surse istorice, prin dovezile oferite de numele locurilor și din tradiția locală. Existau însă foarte puține dovezi arheologice care să confirme natura, întinderea sau importanța sa”, explică dr. Clare Ellis de la Argyll Archaeology, coordonatoarea cercetărilor.
În Evul Mediu timpuriu, creștinismul a avut un rol major în transformarea Europei de nord-vest. Biserica a influențat atât viața religioasă și intelectuală, cât și structurile politice apărute după prăbușirea Imperiului Roman. Scoția nu a făcut excepție.
Centre monastice precum Iona au contribuit la răspândirea creștinismului și la dezvoltarea monahismului în regatul Dál Riata. Acesta cuprindea Argyll, cea mai mare parte a Hebridelor și o parte din actualul comitat Antrim, în Irlanda de Nord. Lismore făcea parte din această rețea de centre religioase.
Căutarea mănăstirii dispărute
Cercetările au fost inițiate de Lismore Historical Society, care a început să investigheze zona catedralei medievale de pe insulă.
Una dintre întrebările principale era dacă locul unde a fost ridicată catedrala din secolul al XIII-lea era același în care se afla, cu sute de ani mai devreme, mănăstirea întemeiată de Mo Luóc.
„Cercetarea a urmărit să stabilească dacă locul catedralei medievale târzii era și amplasamentul primei mănăstiri a lui Mo Luóc și să determine amploarea, natura și statutul așezării”, spune Clare Ellis.
Rezultatele au depășit așteptările. Arheologii au identificat vaste zone funerare și clădiri timpurii. Au fost descoperite și spații asociate unor activități meșteșugărești de înalt statut, precum și dovezi ale prelucrării metalelor prețioase. Aceste descoperiri indică existența unei comunități monastice prospere.
Potrivit cercetătorilor, Lismore ar fi putut avea o importanță comparabilă cu unele dintre cele mai cunoscute centre monastice din Britania medievală timpurie.
„Timp de secole, mănăstirea timpurie de la Lismore a fost cunoscută în principal din documente și din tradiția locală. Acum putem vedea că era un centru înfloritor al vieții religioase, al meșteșugurilor și al învățăturii, a cărui importanță este posibil să fi rivalizat cu cea a unora dintre cele mai cunoscute mănăstiri din Britania medievală timpurie”, afirmă profesorul Gordon Noble, de la Universitatea din Aberdeen, coautor al cercetării.
Descoperirile dovedesc faptul că insula Lismore nu adăpostea doar un lăcaș religios izolat, ci o comunitate monastică importantă, implicată în activități religioase, economice și intelectuale.
Arheologia făcută împreună cu comunitatea
Proiectul este important și prin modul în care a fost realizat. Localnicii au avut un rol activ în cercetarea sitului, de la strângerea fondurilor până la participarea ca voluntari.
Bob Hay, fost locuitor al insulei și unul dintre cei care au contribuit la organizarea finanțării și a echipelor de voluntari, subliniază importanța acestei colaborări.
„Descoperirile de la Lismore demonstrează valoarea arheologiei realizate cu implicarea comunității pentru dezvoltarea cercetării academice. Voluntarii locali și Lismore Historical Society au avut un rol central în investigarea sitului și au contribuit la descoperirea unor dovezi care au schimbat fundamental modul în care înțelegem unul dintre cele mai importante centre creștine timpurii din Scoția”, spune Hay.
Foto sus: Imagine aeriană a săpăturilor din 2019 de la Lios Mòr (© Antiquity (2026). DOI: 10.15184/aqy.2026.10379)
Mai multe pentru tine...
