Rămășițele reginei Elisenda, una dintre cele mai puternice conducătoare din Europa medievală, descoperite la Barcelona
Arheologii care lucrau într-o mănăstire din secolul al XIV-lea din Barcelona au fost surprinși să găsească 25 de schelete atunci când au deschis opt morminte, inclusiv rămășițele unei regine medievale.
La șapte secole după ce regina Elisenda de Montcada, soția lui Iacob al II-lea de Aragon și Valencia, a fondat Mănăstirea Regală Santa Maria de Pedralbes din Barcelona, o echipă de experți i-a deschis mormântul pentru a afla mai multe despre viața ei și despre condițiile de trai ale comunității monahale feminine din secolul al XIV-lea, potrivit unui comunicat al Institutului de Cultură din Barcelona.
Cercetarea mormintelor a arătat că regina a fost înmormântată în haine austere, într-o mică ladă de lemn. Totodată, s-a descoperit că mormintele celor mai apropiate persoane din cercul său conțineau bărbați care fuseseră înjunghiați mortal și o femeie care murise la jumătatea sarcinii.
Cine a fost regina Elisenda?
Elisenda de Montcada avea 30 de ani când s-a căsătorit cu Iacob al II-lea, în vârstă de 55 de ani, la doar o lună după moartea celei de-a treia soții a acestuia, devenind astfel mama vitregă a celor zece copii ai regelui. Iacob al II-lea, cunoscut și sub numele de „Iacob cel Drept”, a fost rege al Aragonului și Valenciei în ceea ce astăzi este estul Spaniei, din 1291 până la moartea sa, în 1327, relatează Live Science.
Când sănătatea regelui s-a deteriorat spre sfârșitul vieții, Elisenda a fondat la Barcelona o mănăstire pentru Ordinul Clariselor (Ordinul Sfintei Clara, ramura feminină a ordinului franciscan, fondată în anul 1212 în Italia de către Sfânta Clara din Assisi, inspirată de învățăturile Sfântului Francisc – n.r,) După moartea lui Iacob al II-lea, Elisenda a locuit într-un mic palat aflat lângă mănăstirea Pedralbes până la moartea sa, în 1364.
700 de ani de la fondarea mănăstirii Pedralbes
Ca parte a comemorării a 700 de ani de la fondarea mănăstirii Pedralbes în 1326, cercetătorii au deschis opt morminte istorice ale unor persoane asociate cu primii ani de existență ai mănăstirii, inclusiv mormintele reginei Elisenda și ale primelor două starețe.
Când cercetătorii au deschis mormântul Elisendei, au găsit o cutie cu oasele acesteia într-un colț al unui spațiu mai mare situat între biserică și claustru, împărțit în două de un zid scund. Potrivit comunicatului, această amenajare a fost probabil concepută intenționat pentru a o reprezenta pe regină atât ca suverană, lângă biserică, cât și ca penitentă, lângă claustru, subliniind astfel dublul său rol politic și spiritual.
O analiză preliminară a oaselor reginei a arătat că aceasta avea aproximativ 70 de ani la moarte, ceea ce corespunde informațiilor istorice. Rămășițele sale prezintă semne de osteoartrită asociată înaintării în vârstă. Deși regina a fost înmormântată într-un simplu veșmânt monahal, în mormânt au fost găsite și urme ale unui material textil din mătase brodată cu fir de aur, precum și plante aromatice precum rozmarinul și mirtul.
În mormântul Sobiranei Olzet, prima stareță a mănăstirii, cercetătorii au găsit oase compatibile cu informațiile cunoscute despre viața acesteia. Totuși, au observat și o leziune traumatică la nivelul feței, produsă cu puțin timp înainte sau chiar în momentul morții. Investigația privind această rană, care pare să fi fost provocată de un cuțit, este încă în desfășurare.
Un alt mormânt, despre care se credea inițial că aparține cavalerului Artau de Foces, conținea de fapt rămășițele a cinci persoane: două femei adulte și trei copii. Cercetătorii nu au găsit niciun os masculin care să corespundă lui Artau. Coada lungă de păr a uneia dintre femei s-a păstrat și era încă atașată de craniu.
În mormântul despre care se credea că aparține Francescăi Saportella, a doua stareță a mănăstirii Pedralbes și nepoata reginei, cercetătorii au descoperit oasele a cel puțin nouă persoane depuse acolo în perioade diferite.
Printre acestea se aflau patru cranii masculine, toate prezentând răni provocate prin înjunghiere, precum și trunchiul mumificat al unei femei care avea în canalul de naștere rămășițele unui făt cu vârsta gestațională estimată între 20 și 23 de săptămâni. Documente și pergamente recuperate din acest mormânt, inclusiv partituri muzicale, sunt în prezent conservate și studiate.
Până în prezent, cercetătorii au constatat că majoritatea acestor morminte timpurii conțineau femei adulte cu statut social înalt, multe dintre ele fiind de vârstă înaintată și prezentând semne de degradare fizică asociată îmbătrânirii, precum osteoartrita. Aceste descoperiri sunt în concordanță cu ceea ce se știe din surse istorice despre primele înmormântări din mănăstire și despre viața călugărițelor.
Analiza genetică este însă abia la început — în prezent, doar 6% din genomul reginei a fost secvențiat, potrivit comunicatului. Echipa intenționează să utilizeze ADN extras din probe de os și dinți pentru a confirma identitatea scheletelor din morminte, pentru a stabili eventualele legături de rudenie dintre acestea și pentru a investiga posibila prezență a unor agenți patogeni. Rezultatele definitive ale analizelor arheologice asupra oaselor, textilelor, documentelor și resturilor vegetale sunt așteptate la mijlocul anului 2027.
Foto sus: Sarcofagul reginei Elisenda din Mănăstirea Regală Santa Maria Pedralbes (© Institut de Cultura de Barcelona)
Mai multe pentru tine...
