Un scandal fiscal vechi de 1.500 de ani din Anatolia de Vest dezvăluie corupția din Imperiul Roman târziu
Fragmente de inscripții descifrate recent în vestul Turciei dezvăluie o schemă de fraudă fiscală care a funcționat mai bine de un deceniu în Imperiul Roman — una atât de gravă, încât un înalt oficial imperial a ajuns, în cele din urmă, să o pedepsească cu moartea.
Istoria Romei antice este spusă de obicei prin poveștile împăraților și ale generalilor. Însă o descoperire arheologică remarcabilă aruncă acum lumină asupra unui lucru mult mai ușor de înțeles pentru oamenii de astăzi: felul în care contribuabilii obișnuiți erau înșelați de funcționari corupți și modul în care, în cele din urmă, imperiul a încercat să reacționeze.
O echipă internațională de cercetători, printre care și specialiști de la Universitatea din Varșovia, a reconstituit noi fragmente ale unei inscripții vechi de secole, care dezvăluie detalii suplimentare despre unul dintre cele mai spectaculoase cazuri de corupție din Antichitatea târzie.
Descoperirea nu arată doar cum funcționarii fiscali manipulau sistemul pentru propriul câștig, ci oferă și o perspectivă rară asupra muncii extrem de minuțioase a cioplitorilor în piatră care consemnau legislația imperială pentru posteritate.
Săpată în piatră: cum ajungea legea romană la public
În timpul Imperiului Roman, înscrierea decretelor oficiale pe piatră era o modalitate obișnuită de a face cunoscută autoritatea imperială. Aceste inscripții nu anunțau doar noile legi; ele consolidau prestigiul împăratului și al funcționarilor care acționau în numele său.
Astăzi, aceste texte sculptate le oferă istoricilor o oportunitate extraordinară de a reconstitui nu doar conținutul decretelor antice, ci și întregul proces prin care acestea erau create și distribuite.
Unul dintre cercetătorii profund implicați în această activitate este dr. Paweł Nowakowski, de la Facultatea de Istorie a Universității din Varșovia. În cadrul proiectului „STONE-MASTERS”, finanțat de Consiliul European pentru Cercetare, dr. Nowakowski studiază metodele de lucru ale vechilor cioplitori în piatră și evoluția culturii inscripțiilor în Antichitatea târzie.
Cele mai recente descoperiri ale sale adaugă un capitol important în înțelegerea modului în care funcționa în realitate administrația romană târzie.
Teatrul din Stratonicea. Credit: Domeniu public
O descoperire neașteptată în vestul Turciei
În 2024, o echipă condusă de prof. Bilal Söğüt a descoperit noi fragmente de inscripții în timpul unor săpături desfășurate în vestul Turciei. La prima vedere, cercetătorii au presupus că găsiseră un text funerar poetic, probabil dedicat unui demnitar local.
Dr. Nowakowski, care lucra împreună cu epigrafistul prof. Mustafa Adak de la Universitatea Akdeniz din Antalya, a început să analizeze fragmentele pornind de la această ipoteză.
Nu a durat însă mult până când au realizat că aveau în față cu totul altceva.
Echipa a comparat noile fragmente cu inscripții identificate anterior în orașele antice Mylasa și Keramos, precum și în Stratonikeia, orașul în care fuseseră descoperite noile bucăți.
Prin compararea bazelor de date epigrafice digitale cu propriile cunoștințe de specialitate, cercetătorii au stabilit că fragmentele reprezentau porțiuni lipsă dintr-o hotărâre juridică emisă în anul 480 de prefectul pretoriului Orientului.
Scandalul: chitanțe fiscale falsificate
Textul recuperat recent completează golurile unui decret care documentează grave abuzuri fiscale legate de domeniul Placidei, fiica împăratului Valentinian al III-lea.
Potrivit dr. Nowakowski, documentul îi fascinează pe cercetători încă din secolul al XVIII-lea, datorită informațiilor pe care le oferă despre administrația financiară a Imperiului Roman târziu, în special despre modul în care erau administrate proprietățile familiei imperiale și finanțele provinciale.
Schema era, în esență, simplă, dar extrem de păguboasă.
Funcționarii responsabili cu colectarea taxelor în vestul Asiei Mici emiteau chitanțe care confirmau efectuarea plăților, atât în numerar, cât și în bunuri, fără a trece însă suma reală care fusese plătită.
În acest fel, ei puteau raporta vistieriei imperiale de la Constantinopol sume mai mici, falsificate, în timp ce de la contribuabilii locali colectau valori mult mai mari.
Diferența ajungea direct în buzunarele lor.
Un deceniu de plângeri ignorate
Corupția nu a reprezentat un episod izolat sau de scurtă durată. Ea a continuat ani de zile.
Primele plângeri au ajuns la autoritățile centrale romane în jurul anului 465, cu aproximativ cincisprezece ani înainte ca problema să fie, în cele din urmă, rezolvată.
Prefectul pretoriului din acea perioadă a încercat să intervină, dar ordinele sale au fost, se pare, pur și simplu ignorate de funcționarii necinstiți din teritoriu.
În anul 480, un nou prefect, Flavius Illus Pusaeus Dionysius, a decis că situația nu mai putea continua.
Inscripții asemănătoare pe zidurile vechii clădiri a consiliului — bouleuterion — din Stratonikeia. Credit: Dr. Paweł Nowakowski
Pedeapsa supremă: moartea pentru fraudă fiscală
Dionysius a trimis un emisar special pentru a rezolva problema și l-a amenințat chiar pe acesta cu pierderea averii dacă situația nu era remediată în termen de trei luni.
Funcționarii corupți se confruntau însă cu o pedeapsă mult mai severă: execuția.
Era o sancțiune extraordinar de dură după standardele dreptului fiscal roman.
Documentele istorice arată că, între secolele al IV-lea și al VI-lea, împărații au emis cel puțin alte unsprezece acte prin care ordonau emiterea corectă a chitanțelor fiscale — ceea ce demonstrează că acest tip de fraudă era răspândit în întregul imperiu.
Cu toate acestea, niciuna dintre celelalte hotărâri nu prevedea pedeapsa cu moartea. În mod obișnuit, asemenea abateri erau sancționate financiar.
Mai târziu, împăratul Iustinian avea să autorizeze tortura sau amputarea pentru infracțiuni similare, însă nici măcar el nu a mers până la introducerea pedepsei capitale.
Dr. Nowakowski consideră că sentința neobișnuit de severă ar putea avea legătură cu ceva mai mult decât infracțiunea financiară propriu-zisă.
„Este vorba mai puțin despre amploarea infracțiunii și mai mult despre sfidarea voinței imperiale: un fel de rebeliune sau afront adus autorității împăratului”, explică el.
„Acesta ar putea fi motivul pentru care vedem o pedeapsă atât de severă pentru funcționarii care abuzau de proprietatea familiei imperiale.
Este posibil ca pedeapsa cu moartea să fi servit și ca instrument retoric, subliniind gravitatea situației: practica juridică romană conține cazuri în care pedepse foarte dure erau înscrise în lege în principal pentru a accentua intenția autorității, fără a fi neapărat aplicate efectiv.”
Continuarea pe turismistoric.ro
Mai multe pentru tine...
