Un mormânt antic, uitat de pe o hartă din secolul al XIX-lea, își dezvăluie secretele după 160 de ani
Un mormânt egiptean vechi de aproximativ 4.400 de ani, identificat încă din secolul al XIX-lea, dar niciodată cercetat până acum, a fost în sfârșit cercetat la Saqqara. Pereții capelei funerare păstrează încă o mare parte din picturile originale, oferind o imagine rară asupra vieții și administrației Egiptului din epoca piramidelor.
În urmă cu peste 160 de ani, egiptologul francez Auguste Mariette a cartografiat necropola de la Saqqara și a consemnat sute de morminte. Printre ele se afla și o mastaba (un tip de construcție funerară din Egiptul Antic, având formă de trunchi de piramidă cu pereții înclinați și acoperișul plat n.r.) pe care cercetătorul a marcat-o pe hartă, dar pe care nu a mai apucat să o excaveze. Mormântul a rămas astfel cunoscut, dar neexplorat, până în zilele noastre, informează La Brujula Verde.
În acest an, o misiune comună spaniolo-egipteană a reluat cercetarea în așa-numita Necropolă Mariette, din nordul Saqqarei, la aproximativ 30 de kilometri sud de Cairo. Arheologii au identificat o mastaba de dimensiuni medii, prevăzută cu două capele funerare. Cea principală îi aparținea unui oficial numit Iunmin, iar cea secundară tatălui său, Ity.
Mormântul datează de la sfârșitul Dinastiei a V-a, din timpul faraonului Djedkare Isesi, care a domnit aproximativ între 2414 și 2375 î.Hr. În momentul în care Djedkare Isesi a urcat pe tron, Marea Piramidă a lui Keops avea deja peste un secol și jumătate.
Iunmin nu era un simplu funcționar
Inscripțiile descoperite indică faptul că Iunmin a fost judecător, director al curții și conducător al scribilor care se ocupau de petiții și plângeri. Cu alte cuvinte, era unul dintre oamenii implicați direct în funcționarea aparatului administrativ al statului egiptean. Tatăl său, Ity, era scrib și administra terenuri agricole și ofrande destinate cultului funerar, o responsabilitate importantă într-o societate a cărei prosperitate depindea în mare măsură de recoltele obținute datorită Nilului.
Cea mai spectaculoasă parte a descoperirii este însă starea de conservare a capelei lui Iunmin. Pereții sunt acoperiți cu reliefuri reprezentând scene agricole și procesiuni de oameni care aduc ofrande, iar o parte impresionantă a culorilor originale s-a păstrat după aproximativ 4.400 de ani. Fațada include, de asemenea, texte funerare, formule de ofrandă și imaginea proprietarului.
Capela lui Ity este mai deteriorată, însă păstrează o „ușă falsă”, un element esențial al arhitecturii funerare egiptene. În concepția religioasă a egiptenilor antici, aceasta oferea spiritului defunctului o cale simbolică de trecere între lumea celor vii și cea a morților. Din decorul capelei au supraviețuit și fragmente ale scenelor de ofrandă.
Descoperirea este semnificativă nu doar datorită frumuseții decorațiunilor, ci și pentru informațiile pe care le oferă despre societatea egipteană. Titlurile lui Iunmin și Ity contribuie la reconstituirea modului în care funcționa administrația statului în perioada târzie a Dinastiei a V-a, iar mormântul aduce date noi despre arhitectura și arta funerară a epocii.
Paradoxal, tocmai faptul că Saqqara a fost cercetată intens timp de peste 150 de ani face descoperirea cu atât mai interesantă. Mastaba fusese deja văzută și cartografiată de Mariette, dar nimeni nu o deschisese și nu o studiase sistematic până acum.
Săpăturile arheologice, documentarea și lucrările de conservare au fost finalizate, însă povestea mormântului nu este încă încheiată. Arheologii nu au făcut publică poziția exactă a camerei funerare și nu se știe dacă aceasta mai păstrează obiecte funerare sau alte indicii despre Iunmin și familia sa.
Astfel, după aproape două secole de la momentul în care Mariette a trasat câteva linii pe o hartă, mormântul uitat a început, în sfârșit, să vorbească. Iar picturile care au supraviețuit peste patru milenii ne oferă o privire directă asupra oamenilor care au contribuit la funcționarea Egiptului în epoca marilor piramide.
Mai multe pentru tine...
