Planta-parașută a înflorit pentru prima dată în Grădina Botanică din București
O nouă specie de plantă a înflorit pentru prima dată în serele Grădinii Botanice „Dimitrie Brândză” a Universității din București (UB). Planta-parașută (Ceropegia sandersonii Decne), originară din sudul Africii, a fost donată Grădinii Botanice în primăvara anului 2026 de un cadru didactic al Facultății de Biologie a UB.
Planta face parte din colecțiile de plante din sere și este cunoscută pentru forma aparte a florilor sale, dar și pentru mecanismul ingenios prin care atrage și utilizează insectele în procesul de polenizare, informează un comunicat al Universității din București.
„Face parte din colecțiile noastre de plante din sere. Se numește Ceropegia sandersonii Decne. Aparține familiei Apocynaceae și este originară din sudul Africii, arealul său natural întinzându-se din Mozambic până în estul Africii de Sud. Este o plantă erbacee, cățărătoare, suculentă, foarte apreciată pentru florile neobișnuite, de aproximativ 4-7 cm lungime, asemănătoare unei umbrele sau parașute. Este o plantă tânără în colecția serelor Grădinii Botanice „Dimitrie Brândză” a Universității din București, alături de alte exemplare. De această dată, ea a fost cea mai harnică și ne-a răsplătit cu prima sa înflorire. Perioada ei de înflorire în mediul natural este una de lungă durată. Florile ei răspândesc un miros discret de citrice. Parfumul are însă un rol mult mai important decât simpla plăcere olfactivă”, au menționat reprezentanții Grădinii Botanice „Dimitrie Brândză”, conform comunicatului citat.
Ceropegia sandersonii are o strategie de polenizare deosebit de interesantă. În mediul natural, florile sale atrag anumite musculițe din genul Desmometopa, care se numără printre principalii săi polenizatori.
Pentru a le atrage, planta folosește mimicria chimică. Compușii volatili eliberați de floare imită anumite semnale olfactive asociate albinelor melifere atunci când acestea sunt atacate. Pentru musculițe, aceste mirosuri pot indica prezența unei surse de hrană.
Odată ajunsă în floare, insecta pătrunde în interior și poate rămâne temporar captivă. Structura florii și perii orientați în jos îi îngreunează ieșirea și favorizează contactul cu polenul. Ulterior, insecta este eliberată și poate transporta polenul către o altă floare. Astfel, ceea ce pare o „sechestrare” este, de fapt, o strategie uimitoare de polenizare.
Ceropegia sandersonii se află pe lista plantelor care au primit Award of Garden Merit (AGM) din partea Royal Horticultural Society (RHS), una dintre cele mai cunoscute organizații horticole din domeniu. Distincția este acordată plantelor care se remarcă prin calități deosebite pentru cultivare, performanță și fiabilitate (capacitate de adaptare la condițiile de mediu) în condițiile potrivite.
Serele Grădinii Botanice „Dimitrie Brândză” din București (Sera de Expozitie și Pavilionul Pădurea Tropicală din Sera Veche) sunt deschise pentru public marți, joi și vineri între orele 9:00–15:00, sâmbătă și duminică între 9:00–13:00.
Istoria Grădinii Botanice din București
Grădina Botanică din București a fost înființată ca instituție în anul 1860, pe lângă Facultatea de Medicină și Farmacie, de către doctorul Carol Davila. Decretul de înființare a fost semnat de către domnitorul Alexandru Ioan Cuza la data de 5 noiembrie, notează Grădina Botanică „Dimitrie Brândză” a Universității din București, pe pagina de Facebook a instituției.
La acea dată, Grădina Botanica ocupa o suprafață relativ mică (7 ha) și era localizată în partea stângă a Șoselei Cotroceni. Amenajarea adecvată a acestui spațiu, ca bază didactică și de cercetare, a fost realizată sub conducerea priceputului botanist Ulrich Hoffmann, ca prim director al acestei instituții.
Începând cu anul 1866 conducerea Grădinii Botanice a fost preluată de către profesorul dr. Dimitrie Grecescu, personalitate marcantă a botanicii Românești, care a contribuit substanțial la dezvoltarea ei ulterioară, atât prin îmbogățirea colecțiilor și stimularea relațiilor de schimb cu grădinile botanice din alte țări Europene, cât și prin publicarea primului catalog de plante existente în sectoarele în aer liber și în serele grădinii.
În anul 1874 Grădina Botanică a fost mutată de pe vechiul amplasament în centrul orașului, pe terenurile palatului Vasile Șuțu situate în fața Universității. În același an, instituția a trecut în componența Universității din București, funcționând pe lângă Facultatea de Științe și având la conducere pe remarcabilul profesor dr. Dimitrie Brândză. Condițiile improprii dezvoltării unei grădinii botanice l-au determinat pe marele botanist să întreprindă numeroase demersuri pentru a obține un teren adecvat reamenajării acestei instituții, în conformitate cu misiunea pe care trebuia să și-o îndeplinească.
În anul 1884 acțiunile sale au fost încununate de succes, alocându-se în baza decretului nr. 659 din 28 Februarie terenul și fondurile necesare. Amenajarea noilor spații, care corespund amplasamentului actual al Grădinii Botanice, a presupus construirea și popularea primelor sere (utilizând modelul serelor Grădinii Botanice din Liège), construirea Institutului Botanic în care au funcționat, până la bombardamentul din 4 Aprilie 1944, disciplinele de Biologie vegetală, Herbarul și Muzeul Botanic, ca și efectuarea principalelor plantații de arbori și arbuști.
Trecerea Grădinii Botanice, în anul 1932, sub administrarea Primăriei Municipiului București, a condus la înstrăinarea sa, pentru un timp, de la rosturile și menirea ei firească. Cel de-al doilea război mondial i-a adus de asemenea pagube substanțiale, afectând puternic clădirile existente, colecțiile de plante, spațiile exterioare și implicit desfășurarea activităților didactice și științifice.
Situația Grădinii Botanice s-a schimbat însă radical începând cu anul 1954, când a trecut din nou sub conducerea Universității din București, poziție pe care și-o menține și în prezent. În acest sens, procesul de revigorare a fost marcat de construcția unui complex de sere de producție, destinat să asigure materialul vegetal necesar sectoarelor exterioare, de construcția noului Institut Botanic (1960), în care funcționează în prezent disciplinele Botanice, Microbiologia și Genetica, precum și Herbarul General (secția de plante superioare), de construcția complexului de sere de expoziție (1973-1976) cu o suprafață de peste 2500 mp și de inaugurarea în anul 1978 a noului Muzeu Botanic, amenajat pe baze ecologice.
În perioada 2008-2014 complexul de sere al Grădinii Botanice a beneficiat de unele lucrări de reabilitare realizate atât cu fonduri bugetare, cât și cu sprijinul Biroului pentru Contribuție Elvețiană (Fondul Elvețian de Contrapartidă) și al Alpha Bank.
În anul 1994, o dată cu prima Sesiune Națională de Comunicări Științifice Botanice, Grădina Botanică a Universității din București primește numele profesorului dr. Dimitrie Brândză, cel care s-a străduit atât de mult să o refacă pe amplasamentul său actual.
Mai multe pentru tine...
