Misterul bărbaților înlănțuiți descoperiți în groapa comună din Phaleron, primul port al Atenei antice
Analiza chimică a dinților și oaselor provenite de la 163 de indivizi din cimitirul antic de la Phaleron, aflat în apropierea Atenei, oferă o nouă interpretare asupra unui episod de violență colectivă din secolul al VI-lea î.Hr.
Descoperit în 2016 la Phaleron (primul port al Atenei antice, înainte ca Temistocle să dezvolte marele port de la Pireu, în secolul al V-lea î.Hr. -n.r.) mormântul comun, numit Esplanada, conținea rămășițele a 79 de bărbați adulți, mulți dintre ei încătușați și depuși în trei rânduri paralele. Modul în care au fost îngropați indică o execuție publică organizată, însă identitatea victimelor a rămas mult timp controversată. S-a presupus că ar fi putut fi pirați, mercenari străini, rebeli politici sau persoane executate de autorități, informează La Brujula Verde.
Un studiu realizat de o echipă internațională de bioarheologi schimbă însă această interpretare. Cercetătorii au analizat smalțul dentar al 66 de bărbați din mormântul comun și l-au comparat cu cel al altor 97 de persoane îngropate în același cimitir. Analiza izotopilor de stronțiu permite identificarea locului în care o persoană și-a petrecut copilăria, deoarece smalțul dentar păstrează semnătura chimică a mediului geologic și alimentar din perioada formării sale.
Rezultatele arată că 64 dintre cei 66 de bărbați analizați din mormântul Esplanada, adică 96,9%, aveau o semnătură izotopică specifică regiunii Attica. Prin urmare, aproape toți erau localnici, nu străini.
Această descoperire respinge ipoteza potrivit căreia victimele ar fi fost în principal pirați sau mercenari veniți din alte regiuni. În plus, nu au fost identificate diferențe semnificative între semnăturile izotopice ale bărbaților executați și cele ale celorlalți indivizi din cimitir. Violența reprezentată de mormântul comun pare astfel să fi fost îndreptată „spre interior”, împotriva unor membri ai propriei societăți.
Studiul oferă și informații despre mobilitatea populației din Attica în perioada arhaică (800 – 480 î.Hr.). Din totalul de 163 de indivizi, doar șapte, reprezentând 4,3%, aveau origini incompatibile cu regiunea. Acest procent indică faptul că migrația către Attica era redusă, în ciuda intensificării comerțului și a contactelor dintre comunitățile lumii grecești.
Analiza mai multor dinți aparținând aceluiași individ arată, de asemenea, că 26 din 28 de persoane au rămas în zona locală pe parcursul copilăriei. Doar două cazuri indică deplasări între regiuni diferite, ceea ce confirmă caracterul excepțional al mobilității pe distanțe mari.
Concluziile au implicații importante pentru înțelegerea istoriei politice a Atenei. Dacă bărbații din mormântul Esplanada erau în mare parte atenieni, moartea lor violentă trebuie asociată mai degrabă cu conflicte politice și sociale interne decât cu un război împotriva unor străini. Descoperirea poate susține interpretările potrivit cărora mormântul reflectă fie o formă de represiune exercitată de stat, fie lupte între facțiuni ale elitelor în perioada de formare a democrației ateniene.
În același timp, faptul că victimele au primit totuși o înmormântare, chiar una colectivă și lipsită de onoare, arată că nu au fost complet excluse din comunitatea funerară. Pedeapsa a fost publică și exemplară, dar nu a presupus negarea totală a identității lor locale.
În Atena secolului al VI-lea î.Hr., procesul de construire a unei noi ordini politice putea fi însoțit de violență extremă îndreptată împotriva propriilor membri ai societății. Analiza izotopică transformă astfel descoperirea arheologică într-o mărturie despre putere, pedeapsă și conflictele interne ale uneia dintre societățile care aveau să devină leagănul democrației.
Înmormântarea în masă a 79 de prizonieri de la Phaleron (© Hellenic Ministry of Culture and Sports. Ephorate of Antiquities of Piraeus and Islands / Faliron Delta Excavation Archive)
Mai multe pentru tine...
