⬆

Cum ar trebui restaurat un castru roman vechi de 1.900 de ani? Arutela, restaurare de12 milioane de lei

🗓️ 4 august 2026

La câteva sute de metri de Mănăstirea Cozia, pe malul stâng al Oltului, se păstrează urmele uneia dintre cele mai importante fortificații romane de pe Valea Oltului. Castrul Arutela a fost ridicat în anul 138, în timpul împăratului Hadrian, pentru o unitate de arcași orientali care păzea drumul și trecerea prin defileu.

Timp de aproape două milenii, fortificația a fost lovită de ape, acoperită de pământ, tăiată de calea ferată și, în cele din urmă, parțial reconstruită. Acum trece printr-o nouă transformare, finanțată cu aproximativ 12,4 milioane de lei prin Planul Național de Redresare și Reziliență.

Autoritățile vorbesc despre conservare, infrastructură pentru vizitatori și integrarea castrului într-un circuit turistic. Imaginile recente de pe șantier ridică însă o întrebare dificilă: este pus în valoare monumentul roman sau este transformat în fundalul unei amenajări contemporane?

În spatele ruinelor se ridică o construcție nouă, cu un volum considerabil și cu suprafețe puternic reflectante. Soluția poate fi justificată arhitectural prin intenția de a reflecta peisajul și de a diferenția intervenția contemporană de vestigiile antice. Privită însă din anumite puncte, clădirea ajunge să domine cadrul și să concureze vizual cu fortificația pe care ar trebui să o deservească.

Discuția nu este doar una despre gust. Arutela face parte, din 2024, din situl serial „Frontierele Imperiului Roman – Dacia”, înscris în patrimoniul mondial UNESCO. Prin urmare, orice intervenție trebuie analizată nu numai în raport cu funcționalitatea turistică, ci și cu autenticitatea monumentului, integritatea sitului și relația sa cu peisajul istoric.

Castrul de la Arutela dupa restaurare Foto: Tudor Urea

Fortificația care apăra drumul prin Defileul Oltului

Castrul se află în punctul Poiana Bivolari, la nord de Păușa, la aproximativ 200 de metri est de Mănăstirea Cozia și în apropierea actualei Hidrocentrale Turnu. Poziția nu fusese aleasă întâmplător. Garnizoana supraveghea una dintre cele mai importante căi de trecere prin Carpați și drumul militar care lega fortificațiile de pe Limes Alutanus.

Arutela avea un plan aproape pătrat, cu laturile de aproximativ 60,8 metri, colțuri rotunjite și turnuri trapezoidale. Zidul estic, realizat în tehnica opus incertum, avea o grosime de aproximativ 1,6 metri. În interior au fost identificate drumurile principale, clădirea comandamentului – principia –, un depozit de cereale și alte construcții ale căror funcțiuni nu au putut fi stabilite în totalitate.

Două inscripții descoperite aici datează construirea fortificației în anul 138 și îi amintesc pe Suri sagittarii, arcași proveniți din provinciile orientale ale imperiului. Prezența lor pe Valea Oltului arată cât de diversă era armata romană: oameni recrutați la mii de kilometri depărtare ajungeau să apere frontiera nordică a Daciei.

Alături de castru existau terme, alimentate și de izvoarele minerale ale zonei. Băile au fost cercetate la sfârșitul secolului al XIX-lea, însă nu s-au păstrat. O parte a sitului a fost distrusă de Olt, iar alta a fost afectată de construirea căii ferate dintre Râmnicu Vâlcea și Valea Oltului.

Descoperit în timpul lucrărilor pentru izvoarele minerale

Primele vestigii au ieșit la lumină în 1888, în timpul unor lucrări pentru captarea apelor termale. În anii 1891–1892, Pamfil Polonic a cercetat termele și o parte a castrului, dar documentația săpăturilor s-a păstrat incomplet.

Cercetările au fost reluate de Muzeul Militar Național între 1967 și 1970 și din nou în 1978. Au fost descoperite arme, monede, ceramică, inscripții și obiecte militare, păstrate astăzi în principal în colecțiile Muzeului Militar Național din București.

După încheierea cercetărilor, zidurile au fost consolidate, iar poarta principală a fost reconstruită în anii 1980. Aceasta este construcția cu aspect de turn pe care o recunosc cei mai mulți vizitatori în fotografiile de la Arutela.

Repertoriul Arheologic Național precizează însă explicit că poarta a fost refăcută pe baza unor presupuneri ipotetice. Cu alte cuvinte, imaginea considerată astăzi „istorică” nu este o structură romană păstrată integral, ci o reconstrucție modernă realizată pentru a sugera forma fortificației antice.

Această informație este esențială pentru discuția actuală. Nu avem un model complet și incontestabil al felului în care arăta Arutela în secolul al II-lea. Prin urmare, soluția nu poate fi construirea unui decor „roman” inventat și prezentarea lui drept autentic.

Un proiect de 12,4 milioane de lei

Contractul de finanțare pentru proiectul intitulat „Reabilitare Castru Roman Arutela și amenajarea de spații multifuncționale” a fost semnat în octombrie 2022. Valoarea anunțată de Primăria Călimănești este de 12.402.922 de lei: 10.444.858 de lei reprezintă finanțarea eligibilă din PNRR, aproximativ 1,935 milioane de lei TVA, iar o sumă mai mică este trecută drept cheltuială neeligibilă.

Titlul proiectului arată că investiția nu privește exclusiv conservarea ruinelor. Documentele publice anunță și construirea ori amenajarea unei săli, a unor birouri, a unui amfiteatru, a unei scene în aer liber, precum și realizarea de alei pietonale și auto, parcări și spații verzi.