ADN uman descoperit conservat pe pereții peșterilor timp de mii de ani

ADN uman a fost descoperit pentru prima dată pe pereții unor peșteri, oferind oamenilor de știință o nouă metodă de a studia populațiile care au trăit în urmă cu mii de ani. Descoperirea demonstrează că materialul genetic uman poate supraviețui pe suprafețele de rocă mult timp după dispariția persoanelor care au lăsat aceste urme.

Studiul, publicat în revista Nature Communications, a implicat cercetători din Spania, Portugalia, Regatul Unit, China și Germania. Cercetarea face parte din proiectul First Art, care analizează unele dintre cele mai vechi picturi rupestre din Europa și materialele folosite pentru realizarea lor, informează Archaeology News.

În mod obișnuit, studiile asupra ADN-ului antic se concentrează pe oase, sedimente sau unelte descoperite în situri arheologice. Cercetătorii au dorit să afle dacă și pereții peșterilor, inclusiv suprafețele pictate, păstrează urme genetice ale oamenilor care le-au vizitat.

Pentru a verifica această ipoteză, cercetătorii au analizat 54 de probe prelevate de pe 24 de panouri cu artă rupestră din 11 peșteri din Spania și Portugalia. Printre situri s-au numărat semne pictate simple, șabloane de mâini și celebrele picturi figurative din Peștera Altamira. Oamenii de știință au colectat probe atât de pe pereți pictați, cât și nepictați, precum și din sedimente, oase și de la un instrument preistoric folosit pentru pulverizarea vopselei.

Doar cinci dintre probe au conținut ADN uman autentic. Una provenea dintr-o crustă de calcit care acoperea o suprafață pictată din Peștera Escoural, în Portugalia. Alte două au fost prelevate de pe pereți nepictați din aceeași peșteră. Ultimele două proveneau din zone nepictate aflate în apropierea artei rupestre din Peștera Covarón, în nordul Spaniei.

Cercetătorii se așteptau ca suprafețele pictate să ofere cele mai mari șanse de a conserva ADN. În schimb, mai multe rezultate pozitive au provenit de pe pereți fără nicio urmă vizibilă de artă. Aceste probe fuseseră colectate inițial ca probe de control.

Două dintre probe conțineau ADN uman fără urme de ADN animal. Acest tipar indică faptul că oamenii au depus direct materialul genetic, posibil prin salivă sau alte fluide corporale. Alte trei probe conțineau atât ADN uman, cât și ADN animal. Cercetătorii consideră că mișcarea apei sau transportul sedimentelor au dus probabil o parte din acest material pe pereții peșterilor.

Rezultatele nu demonstrează că ADN-ul aparținea artiștilor care au realizat picturile. Cu toate acestea, studiul arată că pereții peșterilor au păstrat urme ale prezenței umane timp de mii de ani.

Analize suplimentare au oferit indicii despre persoanele care au lăsat aceste urme. Trei dintre probe conțineau ADN asociat în principal unor femei. O altă probă părea să provină de la un bărbat, iar în cazul ultimei nu s-a putut determina sexul individului.

Oamenii de știință au recuperat suficient ADN nuclear din două probe provenite din Peștera Covarón pentru a studia originea genetică a indivizilor. Rezultatele i-au încadrat în grupul vânătorilor-culegători din Europa de Vest. Studii anterioare au identificat același fond genetic și în alte populații antice din Peninsula Iberică.

Cercetătorii au a analizat și un instrument pentru pulverizarea vopselei realizat din os de pasăre, descoperit în Peștera Altamira. Artiștii preistorici foloseau astfel de unelte pentru a sufla pigment de ocru roșu pe pereții peșterilor. Cercetătorii sperau că în interiorul artefactului s-ar fi păstrat urme de salivă. Totuși, nu a fost recuperat niciun ADN uman antic. Contaminarea modernă, acumulată în urma deceniilor de manipulare a obiectului, a acoperit probabil orice urme genetice mai vechi.

Rezultatele arată că păstrarea ADN-ului antic pe pereții peșterilor este un fenomen rar. Deși au fost analizate 24 de panouri cu artă rupestră, ADN uman antic a fost identificat doar într-un număr foarte mic de probe. Crustele minerale și condițiile protejate din peșteri par să favorizeze conservarea acestuia.

Oamenii de știință consideră că pereții peșterilor ascund încă o arhivă neexplorată a activității umane din trecut. Cercetările viitoare ar putea dezvălui cine a intrat în peșteri, cât de departe au pătruns în subteran, dacă erau bărbați sau femei și din ce populații preistorice proveneau.

În continuare, cercetătorii intenționează să analizeze mai multe peșteri, stiluri de pictură și tehnici artistice. Printre principalele obiective se numără șabloanele de mâini și picturile figurative. Pe măsură ce metodele de analiză se perfecționează, pereții peșterilor ar putea deveni o sursă importantă de dovezi pentru studierea oamenilor preistorici și a modului în care aceștia utilizau spațiile subterane.

_{Foto sus: Tavan policrom în Peștera Altamira, din care au fost analizate probe de pigment (© Matthias Meyer)}