Planul Valev de electrificare a României populare

Emil Borisovici Valev a fost acel specialist sovietic dur criticat în anul 1964 pentru ideile sale privind transformarea României în simplu teritoriu agricol pentru lagărul socialist. Se zice prin mediul virtual că presa și autoritățile comuniste ale vremii au reacționat chiar violent la aceste planuri venite din partea conducerii de la Kremlin. Mediul virtual a fost umplut cu tot felul de interpretări despre cum a vrut să nenorocească omul Moscovei industria locală aflată în plin avânt și a ajuns cel mai cunoscut personaj comunist după conducătorii Uniunii Sovietice. Popularitatea i-a adus un loc chiar în manualele școlare apărute după 1990.

Autorii au dat dovadă de lipsă de documentare și n-au pus mâna pe textul tradus chiar de către comuniști în anul 1964. Acolo a scris Valev negru pe alb că trebuie să fie dezvoltat sectorul energetic, cel ce stă la baza unei industrii performante. Nu era mulțumit că existau doar câteva centrale medii în raionul dunărean al României și considera deosebit de bună decizia de a fi ridicate în Oltenia termocentrale de 700 MW pe bază de cărbune inferior, lignitul fiind considerat potrivit pentru ars în timp ce huila era utilă pentru cocsificare și metalurgie.

Reprezentau o adevărată revoluție în ceea ce privește puterea instalată și geograful sovietic era încântat de acest plan de ridicare a uriașelor arzătoare poluante. Urmau să fie ridicate în cel mult șapte ani termocentrale puternice la Brazi și Galați pe bază de gaze și resturi petroliere și astfel să fie menținut echilibrul sistemului energetic. Orașul București și combinatul metalurgic din Galați aveau nevoie de mult curent electric și la puteri mari.

Chiar dacă se știa că lignitul este o substanță deosebit de poluantă prin marile degajări de dioxid de carbon, cenușă și sulf, specialiștii sovietici recomandau utilizarea combustibilului fosil pentru stoarcerea ultimei picături de energie din roca definită drept ieftină. Nici munții de cenușă nu păreau să fie o problemă pentru cei ce doreau curent electric cu orice preț. Moscova utiliza chiar și turbă în focare, un combustibil solid și mai poluant și ineficient din punct de vedere caloric.

Emil Borisovici Valev considera că aceste surse de energie vor colabora perfect cu viitoarea hidrocentrală de la Porțile de Fier, cea care era construită prin colaborare cu Iugoslavia, Urma să fie ridicată apoi o alta la Izlaz și o întreagă salbă până la Isaccea, coronamentul digurilor urmând să fie și poduri pentru dezvoltarea circulației mărfurilor, doar podul de la Giurgiu fiind absolut insuficient între Belgrad și Cernavodă pentru o economie sănătoasă.

Specialistul sovietic admira hidrocentrala de la Porțile de Fier deoarece era ridicată prin colaborarea dintre două state socialiste și totul urma să fie făcut exact pe jumătate. Omul de știință mai avea ceva de spus, dar nu putea să scrie adevărul. Regiunile de graniță dintre statele socialiste erau controlate de către grăniceri ce aveau muniție de război în încărcătoare și care nu ezitau s-o folosească împotriva celor ce păreau fugari. Totuși, E. B. Valev considera că pot fi utilizate resursele de la frontierele dintre statele socialiste pentru a se obține mai multe mărfuri sau energie.

Geograful sovietic, nu economist, considera că oricum este prea puțină energie electrică în fosta Țară Românească și trebuia să fie dezvoltat în continuare domeniul energetic din economia socialistă. N-a scris ceva de rău privind distrugerea industriei, ceea ce ar fi fost un caz penal deosebit de grav și judecătorii comuniști nu glumeau în astfel de spețe. Chiar se întreba dacă ridicarea de sisteme hidroenergetice pe fluviu este ceva rentabil în raport cu inundările de mari suprafețe de terenuri agricole fertile și de păduri. Uniunea Sovietică sacrificase mii de kilometri pătrați, dar avea teren din belșug și nu se ținuse cont de importanța pădurilor și a pământului arabil.

N-a existat un Plan Valev împotriva României socialiste și nici opoziție reală n-a fost. Gheorghe Gheorghiu-Dej a fost un expert în vânzarea de lozinci și a reușit să manevreze astfel încât să fie pe gustul lui Leonid Brejnev și împotriva lui Nikita Hrușciov. Orice referire la Valev a dispărut după ce la 14 octombrie 1964 a fost înlăturat conducătorul Uniunii Sovietice și a venit la putere o altă grupare.

Planul Valev trebuie să dispară din orice publicație serioasă de Istorie și formulările de tipul Planul Valev al Uniunii Europene n-au vreun sens științific și nici măcar jurnalistic. Nu mai trebuie să fie nici ziși eroi care au combătut tezele savantului sovietic, cel care a scris un oarecare articol de geografie și nu un document politic. A fost până la sfârșitul carierei un savant din domeniul Geografiei economice și nu s-a afirmat ca politruc în aparatul de partid și de stat după modelul cunoscut numit Mihail Gorbaciov. Este interesant de observat că manualele românești încă amintesc de zisul Plan Valev de distrugere a economiei socialiste și chiar de dezmembrare a statului condus de gruparea desantată de pe tancurile sovietice în 1944.

_{Foto sus: Termocentrala electrică de la Paroşeni intrată în funcţiune în 1955 (© „Fototeca online a comunismului românesc”, cota: 200/1955)}