Ce este Piatra Destinului și de ce familiile din Scoției păstrează bucăți din ea?
Piatra Destinului, una dintre cele mai importante relicve ale Scoției și ale monarhiei britanice, ascunde o poveste mai puțin cunoscută: fragmente desprinse după jaful din 1950 au fost păstrate timp de decenii de familii scoțiene.
Bucăți din prețioasa relicvă britanică au fost desprinse în timpul unui jaf din 1950. Acum, oamenii ies la iveală cu acele fragmente, aducând o nouă lumină asupra istoriei pietrei.
Piatra Destinului, numită și Piatra de la Scone, a jucat timp de secole un rol esențial în încoronările regale britanice. Dar ceea ce majoritatea oamenilor nu au știut până recent este că cel puțin 34 de bucăți din piatră au fost îndepărtate intenționat în timpul unuia dintre cele mai faimoase jafuri din istorie — și transmise din generație în generație în familii scoțiene.
Era doar o bucățică minusculă de piatră, fără trăsături demne de remarcat. Dar a stârnit o agitație uriașă când guvernul scoțian a publicat, în 2024, documente care dezvăluiau că regretatul fost șef al guvernului scoțian Alex Salmond deținuse cândva acest fragment de gresie.
Până la urmă, nu era o piatră oarecare. Era o bucată din una dintre cele mai prețuite relicve ale Marii Britanii: Piatra Destinului.
Artefactul antic, numit și Piatra de la Scone, a fost folosit ca „scaun de încoronare” în timpul ceremoniilor de învestire ale regilor scoțieni începând cel puțin din 1249. În 1296, regele Eduard I al Angliei a confiscat piatra din Scoția și a pus-o într-un scaun creat special, cunoscut astăzi drept Scaunul Încoronării. De atunci, a fost folosită în aproape toate ceremoniile de încoronare engleze și britanice, așezată sub monarh.
Această luare de către regele englez a transformat piatra într-un simbol pentru Scoția. „Eduard o voia pentru că arăta că cucerise Scoția și că avea dreptul să domnească”, spune Mark Hall, responsabil de colecții la Perth Museum din Scoția, unde Piatra Destinului este expusă în prezent. „Scoțienii o voiau înapoi exact din motivul opus.”
Dezvăluirea că Salmond avea o așchie din piatră „a creat o adevărată vâlvă” în presă, spune Sally Foster, profesoară emerită la Universitatea din Stirling, Scoția, care cercetează arheologia și sensul pe care oamenii îl atribuie locurilor și obiectelor.
Se știa bine că fragmente din Piatra Destinului se desprinseseră sau fuseseră colectate de-a lungul secolelor, unele fiind păstrate pentru studiu de către geologi. Dar ceea ce majoritatea oamenilor nu știau — și ceea ce munca lui Foster a contribuit de atunci să scoată la iveală — este că cel puțin 34 de bucăți de piatră fuseseră îndepărtate intenționat în timpul unuia dintre cele mai faimoase jafuri din istorie.
În 1950, pe fondul unui entuziasm tot mai mare pentru autonomia Scoției, un grup de studenți a pătruns în Westminster Abbey și a furat piatra înapoi. Nu a fost doar o farsă studențească, ci o declarație politică. „Nu a fost furată”, spune Jamie Hamilton, al cărui tată, regretatul Ian Hamilton, a condus jaful. „A fost repatriată.”
