⬆

22 de oameni au murit într-un accident feroviar în 1968. Ceausescu a ales sa faca spectacol din proces

În dimineața zilei de 7 octombrie 1968, trenul personal 3340 plecase din Teiuș spre Blaj cu oamenii pe care îi transporta aproape în fiecare zi: muncitori care făceau naveta, angajați ai întreprinderilor din zonă și, mai ales, elevi care mergeau la școală. Tocmai pentru că dimineața vagoanele sale erau pline de copii și adolescenți, trenul ajunsese să fie cunoscut în partea locului sub un nume care astăzi sună aproape dureros: „Școlărița”.

Era una dintre acele dimineți de toamnă în care ceața acoperă câmpurile Transilvaniei și face ca lucrurile aflate la câteva zeci de metri să dispară aproape complet din peisaj. Trenul înainta spre Blaj, în timp ce, din sens opus, un accelerat se îndrepta spre aceeași porțiune de cale ferată. În condiții normale, cele două garnituri nu ar fi trebuit să se întâlnească niciodată pe același fir, numai că, în acea dimineață, o succesiune de greșeli făcute într-o mică stație CFR avea să le trimită una spre cealaltă.

Impactul produs între Bucerdea și Crăciunel a lăsat în urmă 22 de morți și 72 de răniți, transformând accidentul într-una dintre cele mai grave catastrofe feroviare petrecute în România comunistă.

Dacă tragedia s-ar fi petrecut într-o societate în care presa putea pune întrebări, zile întregi ar fi fost analizate starea căii ferate, regulile de circulație, programul angajaților, sistemele de siguranță și responsabilitatea celor care administrau rețeaua. În România anului 1968, în schimb, accidentul a fost tratat cu discreția cu care regimul obișnuia să ascundă lucrurile care nu se potriveau imaginii unei țări aflate într-o permanentă dezvoltare.

Câteva săptămâni mai târziu, însă, discreția avea să dispară complet. Cei considerați responsabili au fost judecați nu într-o sală obișnuită de tribunal, ci în Gara Teiuș, în fața a peste o mie de ceferiști aduși din întreaga țară, în timp ce dezbaterile erau transmise prin megafoane celor rămași afară.

Regimul care vorbise atât de puțin despre morți avea acum nevoie ca toată lumea să vadă vinovații.

O schimbare de ultim moment și o greșeală care nu mai putea fi reparată

În acea perioadă, pe tronsonul dintre Teiuș și Blaj se desfășurau lucrări, ceea ce făcea ca circulația trenurilor să necesite o atenție suplimentară din partea personalului CFR. În mod obișnuit, trenul personal și acceleratul care venea din sens opus urmau să se încrucișeze la Crăciunel, însă pentru dimineața zilei de 7 octombrie această operațiune fusese mutată la Bucerdea.

Personalul trebuia, prin urmare, să rămână acolo până la sosirea acceleratului, iar abia după trecerea acestuia să primească permisiunea de a continua spre Blaj.

Omul aflat în centrul acestei operațiuni era impiegatul de mișcare Teodor Petrișor, un ceferist de 34 de ani, care avea responsabilitatea de a coordona circulația trenurilor prin stație. Ancheta și procesul aveau să stabilească ulterior că, în orele dinaintea accidentului, Petrișor consumase alcool și că, la un moment dat în timpul serviciului de noapte, chiar ațipise.

Nu era o simplă neregulă administrativă, iar responsabilitatea sa nu poate fi minimalizată doar pentru că regimul avea să exploateze ulterior politic procesul. Într-o rețea feroviară în care numeroase decizii de siguranță depindeau încă direct de oameni, un impiegat care trimitea un tren pe linie în momentul greșit putea provoca exact ceea ce s-a întâmplat la Bucerdea.

Când personalul 3340 a ajuns în stație, Petrișor trebuia să-l rețină până la trecerea acceleratului. În loc să facă acest lucru, i-a permis să plece spre Crăciunel, iar în momentul în care și-a dat seama de eroare cele două garnituri se aflau deja pe același fir.

Ceea ce, câteva secunde mai devreme, fusese doar o greșeală într-un registru de circulație devenise o situație aproape imposibil de oprit.

Ceața și cele câteva zeci de metri care au lipsit

Mărturiile supraviețuitorilor vorbesc despre o ceață atât de densă încât vizibilitatea ar fi fost redusă la numai câteva zeci de metri. Pentru mecanicii celor două trenuri, aceasta însemna că garnitura venind din sens opus putea apărea în față într-un moment în care distanța necesară frânării dispăruse deja.

Intreaga poveste a accidentului de la Bucerdea, a tăcerii presei și a procesului-spectacol din 1968 este pe turismistoric.ro