Producția de acid sulfuric în România socialistă, conform Planului Valev

Anul 1964 este puțin cunoscut astăzi de către locuitorii României, dar atunci a fost o confruntare serioasă privind combaterea tezelor lansate de către Emil Borisovici Valev, cel care ar fi dorit distrugerea economiei socialiste ce s-a dezvoltat în jurul industriei grele și transformarea țării într-un simplu grânar al lagărului comunist. Era o mare nevoie de alimente în lumea care producea metale și mașini, dar stătea prost la capitolul mâncare. Istoricii care au scris după decembrie 1989 au vrut să găsească elemente pozitive în perioada comunistă și au identificat o faptă de mare eroism în opunerea la planurile Moscovei, cele care ar fi dus la modificarea frontierelor. Gheorghe Gheorghiu-Dej a ajuns astfel un erou împreună cu Costin Murgescu. Au fost scrise multe articole sau părți din cărți despre această campanie împotriva ideilor lui Valev și românii trebuie să fie convinși că au fost eroi ce ocroteau poporul de pericolul de peste Prut.

Realitatea a fost că Valev a rămas un simplu profesor universitar de Geografie economică până la sfârșitul carierei și n-a scris un rând împotriva industriei românești. Dimpotrivă. Dorea să fie mult mai multe fabrici ridicate în stil stalinist și de dimensiuni impresionante. Trebuia să fie ridicat combinatul chimic de la Turnu – Măgurele, o zonă lipsită de uzine și această construcție gigantică ar fi livrat economiei socialiste 300.000 de tone de acid sulfuric, cel ce era denumit sângele industriei. O astfel de cantitate de substanță toxică ar fi implicat transportul cu ajutorul unor vagoane speciale spre alte capacități industriale, ceea ce ar fi dus la o dezvoltare a uzinelor constructoare de vagoane. Era nevoie de vapoare, barje și remorchere pentru aducerea materiei prime pe fluviu până la combinat.

Ar fi fost nevoie de oțel în vederea modelării de nave fluviale și un uriaș șantier ar fi urmat să formeze o flotă care să transporte minereurile de la Moldova Nouă spre Turnu – Măgurele și apatita de la Galați și Brăila. Ar fi fost descărcate mărfurile de pe navele maritime, dar acestea urmau să fie asamblate, lagărul comunist fiind deficitar în ceea ce privește flota oceanică. Era mult de construit în domeniul naval și România socialistă trebuia să dezvolte șantierele în vederea formării unei flote care să transforme Dunărea într-o adevărată aortă a economiei socialiste. Dacă ar fi fost realizat export maritim de acid sulfuric, ar fi fost necesare vapoare speciale și costisitoare, cele ce implicau forță de muncă înalt calificată și Valev era încântat că pot fi asamblate la Galați, acolo unde urma să se afle în viitor mult oțel ieftin.

Industria socialistă era mereu în căutarea eficienței și se considera că acidul nu trebuie transportat pe distanțe mari fără o prelucrare superioară. Se estima că vor fi produse local 400.000 t de îngrășăminte chimice, dar minereurile destinate obținerii de vitriol puteau să asigure și cantități de cupru și zinc, metale absolut necesare în economie. Îngrășămintele chimice ar fi fost o marfă interesantă pentru export sau ar fi asigurat fertilizarea terenurilor din regiunile sudice ale României, ceea ce ar fi asigurat producții deosebite de cereale, legume și plante tehnice.

Colosul industriei chimice ar fi asigurat o prosperitate a regiunii și o dezvoltare din punct de vedere economic și tehnologic. Se afla nu prea departe de cel ce se ridica la Craiova. Nu era o idee rea și Valev era încântat de ceea ce doreau liderii de la București. Acidul sulfuric era un lichid care implica instalații speciale pentru producere și transport, dar era absolut vital pentru restul economiei socialiste. În plus, era necesar în domeniul industriei militare în vederea obținerii de explozivi. Putea să fie util în domeniul bateriilor cu plumb pentru obținerea de electricitate în tancuri, camioane și alte mașini civile sau cu destinație specială.

Valev nu putea să scrie ceva de rău la adresa României socialiste deoarece risca să ajungă în lagăr și nu era de dorit să ajungă să viziteze Siberia. Teza istoriografică a fost inventată de către Gheorghiu-Dej pentru a atrage simpatia maselor și pentru a identifica persoanele care ar fi fost prea pornite împotriva Moscovei, dar n-a fost vreo urmă de opunere la ideile principale ale conducerii de la Kremlin.

Teza despre distrugerea economiei socialiste de către Valev trebuie să dispară din orice carte de Istorie și cercetătorii români trebuie să scrie clar că este o mare diferență între savanții ruși adevărați și politruci.

_{Foto sus: Vizita lui Nicolae Ceauşescu la Combinatul de îngrăşăminte chimice din Turnu Măgurele, județul Teleorman (© „Fototeca online a comunismului românesc”, cota: 98/1976)}