Planul Valev și manipularea de tip comunist

Toți conducătorii din spațiul românesc au spus în timp că luptă pentru fericirea locuitorilor, pentru prosperitatea oamenilor și că spun adevărul în numele religiei sau al corectitudinii politice. Aceasta a fost teoria, dar practica a fost mai mult decât dezastruoasă în ceea ce privește caracterul celor ajunși la putere. Fiecare a urmărit interesul personal în timpul vieții și să fie chiar apreciați mai mult sau mai puțin timp după moarte.

Istoricii români de după 1989 au scris cu tărie că a existat în anul 1964 un Plan Valev prin care Uniunea Sovietică a vrut cu orice preț să distrugă industria de tip popular și chiar să rupă România populară în bucăți. A fost un erou numit Gheorghe Gheorghiu-Dej și acesta a luptat eroic împotriva colosului de peste Prut și a salvat țara și fabricile ridicate cu greu după 1947. Ideile i-au fost puse în scris de către renumitul Costin Murgescu, un economist care s-a sacrificat pentru cauza neamului și a rămas în paginile cărților drept un mare specialist. Faptele celor doi sunt amintite în mediul virtual și elevii trebuie să citească din manuale despre marea bătălie din cursul anului 1964.

Este interesant de observat amploarea minciunii redactate cu mare grijă de către cei doi cavaleri comuniști. Textul lui Emil Borisovici Valev a fost publicat în română tot în anul 1964 și a trecut necitit sau a fost prost interpretat. Autorul sovietic a scris admirativ despre opera conducătorului de la București și a spus clar că se referă în articol la modul în care se va realiza industrializarea. Construirea de fabrici urma să fie făcută în jurul combinatului metalurgic de la Galați, un complex care ar fi urmat să livreze anual patru milioane de tone de oțel. Acest aliaj urma să fie utilizat în domeniul construcțiilor de mașini și cea mai mare uzină urma să fie șantierul naval din orașul dunărean. Oțelul ar fi ajuns imediat vapor și ar fi dispărut cheltuielile ridicate legate de transportul de mărfuri grele.

Istoricii contemporani au impresia că ridicarea combinatului de la Galați n-ar fi fost un pas uriaș în industrializarea de tip comunist și că Valev a dorit răul statului socialist. Este absolut fals! Furnalele implicau o cantitate uriașă de minereu de fier și de cărbune cocsificabil sau de cocs, ceea ce însemna realizarea de importuri chiar din Uniunea Sovietică. Dacă se realiza dependența economică de vecinul de la est, nu se putea discuta de vreo urmă de eliberare națională. Erau necesare mineraliere fluviale pentru deplasarea mărfurilor grele până la un port specializat. Problema era că Dunărea nu mai făcea față traficului intens, mai ales în perioadele de secetă. Nici transportul cu vase fluviale nu era rentabil și a apărut necesitatea construirii de mineraliere maritime, cele care urmau să fie descărcate într-un port de la Marea Neagră și încărcătura să fie apoi încărcată pe nave cu pescaj redus.

S-a ajuns la concluzia că ar fi un transport mai ieftin cu ajutorul convoaielor de barje și s-a construit Canalul Dunăre – Marea Neagră. Combinatul de la Galați era un gigant care afecta întreaga economie și care avea nevoie de alte vapoare pentru a exporta metalul produs. Trenurile deplasau lingourile grele către alte fabrici din patria socialistă și era nevoie de locomotive puternice și de vagoane rezistente, cele ce consumau fierul gălățean. Uzina metalurgică avea nevoie de multă energie electrică și absorbea forță de muncă din întreaga țară. Dacă Valev a scris că era de apreciat proiectul privind ridicarea centrului metalurgic, asta înseamnă că a dorit industrializarea României populare. Combinatul metalurgic de la Galați ar fi stat la baza industriei constructoare de mașini și specialistul sovietic de origine bulgară a scris clar că se dorește această dezvoltare economică și fără vreo afectare a frontierelor.

Geograful Valev a fost ales să fie victima regimului de la București

Istoricii contemporani au încercat să găsească o faptă bună în opera conducătorului comunist și au început să inventeze istorii fără să studieze ceea ce s-a petrecut în cursul anului 1964 și au ajuns chiar la concluzia că a fost vorba de un fel de independență în raport cu Kremlinul. În realitate, a fost o minciună și geograful Valev a fost ales să fie victima regimului de la București. Nu putea să scrie ceva de rău despre economia României populare deoarece ar fi încălcat principiile ideologiei totalitare și ar fi plătit cu postul sau chiar cu libertatea. Sfârșitul putea să fie mereu aproape în Uniunea Sovietică și cadrul universitar moscovit trecuse prin experiențele din perioada stalinistă.

Gheorghe Gheorghiu-Dej și Costin Murgescu au ales un text oarecare dintr-o revistă sovietică de Geografie și au dus o campanie împotriva unui autor necunoscut și care a rămas un obscur profesor universitar până la sfârșitul carierei. Dacă ar fi fost un politruc comunist, ceva în stil Mihail Gorbaciov, ar fi ajuns departe în ierarhia de partid și de stat. Minciuna din lozincile lansate în 1964 a fost luată drept adevăr de către istoricii de după 1989, cei care au putut să inventeze chiar și minunea numită național – comunism. Gheorghe Gheorghiu-Dej a fost apreciat de către liderii de la Moscova și un oraș din zona Voronejului i-a purtat numele.

Trebuie să dispară din cărțile științifice de Istorie și din manuale idei precum lupta împotriva Planului Valev, independența din 1964, distanțarea de Moscova și național – comunismul. Oare când istoricii români vor recunoaște marea eroare comisă și vor rescrie textele despre lupta împotriva specialistului sovietic?

_{Foto
sus: Gheorghe Gheorghiu-Dej și Nicolae Ceaușescu vizitează o
întreprindere din Cluj (© „Fototeca online a comunismului
românesc”, cota: 10/1960)}