Cât de „groaznic” a fost Ivan cel Groaznic, primul țar al Rusiei?
Ivan al IV-lea Vasilievici a rămas în istorie drept „Ivan cel Groaznic”, unul dintre cei mai temuți conducători ai Rusiei. A domnit aproape 40 de ani (1547 - 1584), a transformat radical statul rus și și-a consolidat puterea prin reforme, războaie și un regim de teroare care a făcut mii de victime. Paradoxal însă, în timpul vieții sale, „Ivan cel Groaznic” nu a fost cunoscut sub acest nume. Porecla avea să se impună abia la mult timp după moartea sa.
Ivan al IV-lea era doar un adolescent când, la 16 ianuarie 1547, a fost încoronat țar și mare principe al întregii Rusii. Avea să rămână la putere aproape patru decenii, devenind primul conducător al Rusiei care a purtat oficial titlul de țar, relatează Smithsonian Magazine.
Domnia sa a schimbat profund Rusia. Ivan a urmărit centralizarea puterii și reorganizarea administrației, consolidând totodată rolul Bisericii și reformând armata. În timpul său, Rusia și-a extins considerabil teritoriile și influența, iar armata rusă a reușit să securizeze regiunea fluviului Volga și importanta rută comercială care ducea spre Marea Caspică.
Dar succesul de la începutul domniei avea să fie umbrit de războaie costisitoare, represiune și violență.
„Statul în stat” creat de Ivan
Una dintre cele mai întunecate perioade ale domniei sale a început în 1565, când Ivan a instituit opricinina, o structură aflată practic în afara administrației obișnuite și controlată direct de țar.
Ivan a creat astfel ceea ce poate fi descris drept un „stat în stat”. Oamenii care făceau parte din această structură, cunoscuți drept opricinici, erau în mare parte recrutați din rândurile claselor sociale inferioare și deveniseră instrumentul prin care țarul își elimina adversarii.
Opricinicii au participat la execuția a mii de oameni, inclusiv membri ai aristocrației. Represiunea nu s-a limitat însă la elite: teroarea a fost folosită pe scară largă pentru a înăbuși orice formă de opoziție și pentru a consolida autoritatea lui Ivan.
Această campanie de teroare a durat până în 1572. Istoricul Michael Khodarkovsky descrie perioada într-un mod brutal de sugestiv, afirmând că Ivan „a înecat Rusia, sau Rusia moscovită, cum era cunoscută atunci, în sânge”.
Războiul care au împins Rusia spre criză
Domnia lui Ivan nu a însemnat însă doar represiune internă. Conducătorul rus a purtat și războaie de expansiune, dintre care unele au avut consecințe dezastruoase.
Un conflict militar prelungit și nereușit a împovărat grav economia Rusiei și a contribuit la destabilizarea țării. Războiul Livonian (1558–1583) a fost purtat pentru controlul asupra Vechii Livonii (regiune aflată pe teritoriul actual al Estoniei și Letoniei).
Scopul lui Ivan al IV-lea a fost obținerea unui punct de acces la Marea Baltică, pentru a rupe blocada comercială a Ligii Hanseatice și a statelor baltice asupra Rusiei. La început, armata rusă a avut un succes considerabil, ocupând succesiv Narva, Dorpat (Tartu) și alte orașe.
Cu toate acestea, intervenția Poloniei-Lituania, Suediei și Danemarcei a transformat conflictul dintr-un război local într-un război regional de lungă durată, din care Rusia a ieșit învinsă. Nu numai că nu a obținut accesul la Marea Baltică, dar a pierdut și accesul la Golful Finlandei pe care îl deținea anterior, pierzând Narva și cea mai mare parte a Livoniei și Ingriei.
La câțiva ani după moartea lui Ivan al IV-lea (18/28 martie 1584), Rusia avea să intre într-una dintre cele mai dificile perioade din istoria sa, cunoscută drept „timpurile tulburi”, de la începutul secolului al XVII-lea.
Astfel, moștenirea lui Ivan al IV-lea este una profund contradictorie. Pe de o parte, el a contribuit la transformarea Rusiei într-un stat mai centralizat și mai puternic. Pe de altă parte, metodele prin care și-a exercitat puterea au lăsat în urmă un bilanț sângeros și o țară slăbită economic.
Ivan nu era încă „cel Groaznic”
Poate cel mai surprinzător detaliu legat de imaginea sa este că Ivan nu a primit porecla „cel Groaznic” în timpul vieții.
Istoricul Edward Keenan arată că au fost necesare aproape două secole după moartea lui Ivan, în 1584, pentru ca acest nume să se impună. Totuși, încă de la începutul secolului al XVII-lea, sursele rusești îl prezentau deja într-o lumină nefavorabilă, drept un conducător crud și detestat.
Porecla s-a conturat treptat, pe fondul mai multor factori. Printre aceștia s-au numărat pamfletele senzaționaliste din secolul al XVI-lea, care prezentau o imagine profund negativă a lui Ivan al IV-lea, dar și un obicei apărut mai târziu, în secolul al XVIII-lea, de a atribui supranume conducătorilor Rusiei.
Mai există însă o problemă: traducerea „Groaznic” nu surprinde perfect sensul originalului rusesc.
Cuvântul rusesc „Грозный”, folosit pentru a-l descrie pe Ivan, avea mai degrabă conotația unui om care inspiră teamă, respect sau admirație. Din acest motiv, unii istorici consideră că „Ivan cel Groaznic” este o traducere care îi accentuează în mod excesiv cruzimea.
Unul dintre cei mai controversați conducători din istoria Rusiei
Indiferent de traducere, imaginea lui Ivan al IV-lea a rămas una extrem de controversată. Istoricul Charles J. Halperin, autorul a trei cărți despre țar, îl descrie drept „cel mai controversat conducător din istoria Rusiei”, plasându-l, din acest punct de vedere, chiar înaintea unor figuri precum Petru cel Mare, Lenin sau Stalin.
Și, în mod surprinzător, nu toți cei care au trăit după moartea sa l-au privit exclusiv ca pe un tiran. În anumite interpretări, Ivan a fost prezentat drept un conducător care s-a apropiat de oamenii de rând și s-a opus aristocrației. Imaginea sa de lider puternic a fost recuperată secole mai târziu chiar de Iosif Stalin, care l-a folosit ca exemplu pentru a-și legitima propriile metode autoritare.
Controversa privind Moștenirea lui Ivan al IV-lea nu a dispărut nici în Rusia contemporană. În 2016, în orașul Orel a fost ridicată o statuie dedicată lui Ivan cel Groaznic. Decizia a provocat reacții puternice și a redeschis disputa privind modul în care ar trebui privit unul dintre cei mai controversați conducători din istoria Rusiei.
Pentru criticii monumentului, problema nu era doar Ivan al IV-lea. Observatorii au remarcat că alegerea de a-l omagia putea reflecta și viziunea Rusiei contemporane asupra puterii statului, autorității și controlului exercitat de conducere.
La aproape cinci secole de la urcarea sa pe tron, Ivan rămâne, astfel, o figură imposibil de încadrat într-o singură etichetă: reformator și cuceritor, dar și conducător responsabil pentru o perioadă de teroare și vărsare de sânge. Iar ironia istoriei este că omul cunoscut astăzi în întreaga lume drept „Ivan cel Groaznic” nu a purtat, de fapt, acest nume în timpul propriei sale vieți.
Foto sus: Opricinina, de Nikolai Nevrev. Tabloul prezintă o simulare a încoronării lui Ivan Fiodorov-Celiadnin, acuzat de conspirație. Bărbatul din centrul tabloului, cu cuțitul în mână, este Ivan cel Groaznic, care l-ar fi înjunghiat pe Fiodorov-Celiadnin în inimă, înainte ca acesta să fie executat de opricinici (© Wikimedia Commons)
Mai multe pentru tine...
