Cum s-au prăbușit turnurile gemene? Teoriile conspirației despre atentatele din 11 septembrie, demontate de experți
Prăbușirea World Trade Center a făcut obiectul unei intense examinări publice în anii care au trecut de când turnurile gemene ale complexului au fost lovite de avioane deturnate de teroriști. Ambele s-au prăbușit în decurs de două ore de la impact, ceea ce a determinat mai multe investigații și a dat naștere unei varietăți de teorii ale conspirației.
Construcția World Trade Center 1 (Turnul de Nord) și World Trade Center 2 (Turnul de Sud) a început în anii 1960. Acestea au fost construite din oțel și beton, folosind un proiect care, la vremea respectivă, era revoluționar. Majoritatea clădirilor înalte construite ulterior au folosit o structură similară.
Rapoartele de investigație privind evenimentele din 11 septembrie 2001 au fost realizate de Agenția Federală pentru Managementul Situațiilor de Urgență din SUA ( US Federal Emergency Management Agency / FEMA) și de Institutul Național de Standarde și Tehnologie (National Institute of Standards and Technology / NIST).
Raportul FEMA a fost publicat în 2002. Acesta a fost urmat de investigația de trei ani a Institutului Național de Standarde și Tehnologie, finanțată de guvernul federal al SUA și publicată în 2005.
Unii adepți ai teoriilor conspirației s-au concentrat asupra faptului că investigația NIST a fost finanțată de guvernul federal, considerând că guvernul însuși ar fi provocat prăbușirea turnurilor gemene sau că știa că aceasta urma să se producă și, în mod deliberat, nu a intervenit.
Deși au existat critici la adresa ambelor rapoarte (iar investigațiile care au stat la baza lor nu au fost lipsite de imperfecțiuni), explicația lor privind prăbușirea clădirilor este larg acceptată. Concluzia lor este că prăbușirea nu a fost provocată de impactul direct al avioanelor sau de folosirea explozibililor, ci de incendiile care au izbucnit în interiorul clădirilor după impact.
De ce s-au prăbușit turnurile în acest mod?
Unii s-au întrebat de ce clădirile nu s-au „răsturnat” după ce au fost lovite lateral de avioane. Însă răspunsul devine clar dacă luăm în considerare detaliile.
Avioanele sunt construite din materiale ușoare, precum aluminiul. Dacă este comparată masa unui avion cu cea a unui zgârie-nori de peste 400 de metri înălțime, construit din oțel și beton, este logic ca acea clădire să nu se răstoarne.
Turnurile aveau o masă de peste 1.000 de ori mai mare decât cea a avioanelor și erau proiectate să reziste unor sarcini constante provocate de vânt, de peste 30 de ori mai mari decât greutatea avioanelor.
Cu toate acestea, impactul avioanelor a desprins materialul ignifug din interiorul turnurilor, care acoperea coloanele de oțel și grinzile metalice ale planșeelor (aflate sub plăcile de beton). Lipsa protecției ignifuge a lăsat oțelul neprotejat.
În plus, impactul a provocat și deteriorări structurale ale coloanelor de oțel de susținere. Atunci când câteva coloane sunt avariate, sarcina pe care acestea o suportă este transferată către celelalte coloane. Acesta este motivul pentru care ambele turnuri au rezistat impactului inițial și nu s-au prăbușit imediat.
Prăbușirea progresivă
Faptul că turnurile au rezistat impacturilor inițiale a dat naștere și uneia dintre cele mai răspândite teorii ale conspirației legate de 11 septembrie: aceea că o bombă sau explozibili trebuie să fi fost detonați undeva în interiorul clădirilor.
Aceste teorii s-au dezvoltat pornind de la imaginile video care arată turnurile prăbușindu-se rapid în jos, la un anumit interval după impact, într-un mod asemănător unei demolări controlate. Însă este posibil ca ele să se fi prăbușit în acest fel și fără explozibili.
Incendiul a fost cel care a provocat acest lucru. Se consideră că incendiul a provenit din arderea combustibilului de avion rămas în interiorul clădirilor.
Potrivit raportului FEMA, incendiile din interiorul clădirilor au provocat dilatarea termică a planșeelor, atât pe orizontală, cât și spre exterior, împingând împotriva coloanelor rigide de oțel — care s-au deformat într-o anumită măsură, dar au rezistat unei deplasări suplimentare.
Întrucât coloanele împiedicau deplasarea, planșeele de beton nu mai aveau încotro să se dilate. Acest lucru a dus la acumularea unei tensiuni tot mai mari în planșeele care se lăsau, până când structura planșeelor și conexiunile acestora au cedat.
Cedarea planșeelor a tras coloanele spre interior, ceea ce a dus în cele din urmă la flambarea acestora și la prăbușirea planșeelor. Planșeele care se prăbușeau au căzut apoi peste cele de la nivelurile inferioare, provocând o prăbușire progresivă.
Această explicație, documentată în rapoartele oficiale, este larg acceptată de experți drept cauza prăbușirii turnurilor gemene. Se consideră că Turnul de Sud s-a prăbușit mai repede deoarece a suferit mai multe daune în urma impactului inițial al avionului, care a desprins și o cantitate mai mare de material ignifug.
Resturile rezultate în urma prăbușirii Turnului de Nord au provocat incendierea a cel puțin zece etaje ale clădirii World Trade Center 7 din apropiere, sau „Clădirea 7” („Building 7”), care s-a prăbușit, de asemenea, aproximativ șapte ore mai târziu.
Deși există teorii diferite cu privire la modul în care a fost inițiată prăbușirea progresivă a clădirii 7, investigatorii sunt de acord că incendiul a fost cauza principală a cedării structurale.
Ambele rapoarte oficiale au formulat o serie de recomandări privind siguranța la incendiu pentru alte clădiri înalte, inclusiv îmbunătățirea procedurilor de evacuare și a răspunsului în situații de urgență. În 2007, Institutul Național de Standarde și Tehnologie a publicat, de asemenea, un ghid de bune practici care recomanda soluții pentru reducerea riscului de prăbușire progresivă.
Ce înseamnă acest lucru pentru clădirile înalte?
Înainte de 11 septembrie, prăbușirea progresivă nu era bine înțeleasă de ingineri. Dezastrul a evidențiat importanța unei „perspective globale” asupra siguranței la incendiu a unei clădiri, în locul concentrării asupra elementelor individuale.
De atunci, au fost aduse modificări codurilor și standardelor de construcție pentru îmbunătățirea comportamentului structural al clădirilor în caz de incendiu, precum și pentru facilitarea evacuării (de exemplu, prin introducerea unor cerințe suplimentare privind casele scărilor).
În același timp, prăbușirea turnurilor gemene a demonstrat pericolele foarte reale pe care le reprezintă incendiile în clădirile înalte. În deceniile care au trecut de la proiectarea World Trade Center, clădirile au devenit mai înalte și mai complexe, pe măsură ce societățile solicită locuințe sustenabile și eficiente din punct de vedere al costurilor în marile orașe.
Aproximativ 86 dintre cele mai înalte 100 de clădiri din lume au fost construite după 11 septembrie. Acest lucru a coincis cu o creștere semnificativă a incendiilor care afectează fațadele clădirilor la nivel mondial, numărul acestora crescând de șapte ori în ultimele trei decenii.
Acest fenomen poate fi atribuit în parte utilizării pe scară largă a placărilor inflamabile. Acestea sunt promovate ca materiale inovatoare, eficiente din punct de vedere al costurilor și sustenabile, însă au demonstrat deficiențe semnificative în ceea ce privește siguranța la incendiu — după cum a arătat dezastrul de la Grenfell din 2017.
Incendiul de la Grenfell (precum și incendiile similare care au implicat placări ale clădirilor) demonstrează că siguranța la incendiu în clădirile înalte reprezintă în continuare o problemă. Iar pe măsură ce structurile devin mai înalte și mai complexe, cu proiecte și materiale noi și inovatoare, întrebările privind siguranța la incendiu vor deveni tot mai dificil de soluționat.
Evenimentele din 11 septembrie poate că au fost dificil de anticipat, însă incendiile care au dus la prăbușirea turnurilor ar fi putut fi mai bine gestionate prin măsuri de pregătire și protecție.
Foto sus: Avionul companiei United Airlines a lovit Turnul Sud în timpul atacurilor din 11 septembrie (© Wikimedia Commons)
-------
Autor: David Oswald, lector universitar în construcții, Universitatea RMIT; Erica Kuligowski, cercetător senior, Universitatea RMIT; Kate Nguyen, lector universitar, bursier ARC DECRA și bursier Victoria, Universitatea RMIT
Articol publicat inițial pe site-ul The Conversation (engleză) sub licență Creative Commons.
Mai multe pentru tine...
