Aparatul de zbor cu tracțiune umană construit de Aurel Vlaicu
Inginerul Aurel Vlaicu s-a născut la 7 noiembrie 1882 în satul Binținți, județul Hunedoara, pe malul stâng al Mureșului. Primele clase primare sunt legate de satul natal, apoi de Colegiul reformat „Kun” din Orăștie. Susținut de fratele său Ion, s-a înscris în clasa a VII-a la liceu, în Sibiu. Profesorul de fizică a fost uimit de aptitudinile tehnice ale elevului Vlaicu, care a construit o mașină cu aburi care împingea un cărucior.
După terminarea liceului, Aurel Vlaicu a plecat, în 1902, la Budapesta pentru a se înscrie la Școala Politehnică. Preocupat de realizarea unui aparat de zbor, a frecventat bibliotecile, descoperind astfel o lucrare vestită a epocii, cu titlul: Zborul păsărilor ca bază a aviației, scrisă de germanul Otto Lilienthal.
Tânărul student român urmărea să realizeze un aparat de zbor cu motor. Întrucât la Budapesta nu-și putea împlini visul, Vlaicu a plecat, în 1903, la München și s-a înscris la Școala Politehnică Regală Bavareză. Aici, la invitația profesorului dr. inginer Ebert, studentul român a prezentat un model al aparatului de zbor conceput de el, machetă care a zburat, înconjurând amfiteatrul, în aplauzele colegilor și ale profesorului său.
La 18 iulie 1908 a absolvit Politehnica bavareză, primind actul de studii nr. 4939, semnat de rectorul instituției universitare, prof. univ. dr. H. Tiersch. La majoritatea celor 41 de cursuri și seminarii urmate de Vlaicu, studentul român a obținut calificativul ,,foarte bine”.
După satisfacerea serviciului militar, Vlaicu s-a angajat la uzinele Opel, unde a patentat două invenții: un tip de membrană de gramofon și un carburator pentru automobile.
Aparatul de zbor cu tracțiune umană
La sfârșitul anului 1908, tânărul inginer mecanic s-a întors la Binținți decis să-și realizeze aparatul de zbor mult-visat, de astă dată în mărime naturală. Vlaicu avea nevoie de mulți bani și tatăl său a înțeles să-i fie de ajutor, ipotecând și restul de pământ pe care-l mai avea pentru 300 de coroane. Aurel s-a hotărât să facă o serie de demonstrații la Orăștie, cu modelul zburător.
Ajutat de fratele său Ion, tânărul inginer a terminat construcția planorului în primăvara anului 1909. Primele încercări au fost efectuate pe pășunea din marginea satului Binținți, spre Deva, în apropiere de Dealul Pemilor. Experimentul era destul de ciudat pentru privitori. Pe terenul de încercare, Vlaicu a legat o frânghie de extremitățile aripilor și altele două din partea din față a aparatului de zbor.
Doi prieteni din copilărie, Alexandru Moruș și Vasile Murg, au fost repartizați la frânghiile laterale, asigurând ridicarea treptată a aparatului de zbor. Alți opt tineri smuceau de frânghiile legate de planor, fugind cu el pentru a-i imprima viteza necesară. Experiențele au reușit mai ales în condiții de vânt din spate, planorul ridicându-se la 10-15 metri înălțime.
Asigurându-i stabilitatea, Vlaicu a urcat-o la bord și pe sora lui mai mică, Valeria, în vârstă de 6 ani, care a devenit astfel primul copil din lume care a efectuat un zbor planat.
După terminarea modificărilor, tânărul inginer și-a chemat din nou prietenii, care au venit, de astă dată, cu trei cai. Cu Vlaicu pe scaunul pilotului și caii în galop, planorul s-a ridicat la câțiva metri de sol, apoi, dându-se drumul la frânghii, s-a ridicat rapid, plutind mai multe minute. Era în luna iunie 1909, apoi, zborurile cu planorul la Binținți au devenit atracția locului.
Acest text este un fragment din articolul „Drumul unui cuceritor al cerului, inginerul aviator Aurel Vlaicu”, publicat în numărul 43 al revistei „Historia Special”, disponibil la toate punctele de distribuție a presei, în perioada 29 iunie - 25 septembrie 2023, și în format digital pe paydemic.com.
Foto sus: Scenă din filmul „Aurel Vlaicu”, regizor Mircea Drăgan
Mai multe pentru tine...
