Aurel Vlaicu, primul pilot al Armatei Române
Istoria aeronauticii i-a consacrat lui Aurel Vlaicu (1881-1913) un loc bine meritat în rândul pionierilor aviaţiei naţionale şi mondiale. În decurs de patru ani a realizat un planor şi trei avioane cu soluţii constructive de avangardă.
Aurel Vlaicu fost primul inventator din lume care a introdus inelul protector de răcire în jurul motorului. A perfecţionat aripa cu profil variabil inventată de Traian Vuia, introducând un reductor între motor şi elice. A utilizat două elice coaxiale contrarotative, direcţia dublă, un tren de aterizare pe roţi independente, frână pe roţi.
A fost primul pilot al Armatei române; cu avionul „Vlaicu nr. 1 model 1910”, pe care l-a proiectat şi realizat la Arsenalul Armatei şi-a luat zborul de pe câmpul Cotrocenilor la 17 iunie 1910. A participat la maneverele militare din 1910, în ziua de 27 septembrie, a survolat cerul între Slatina şi Piatra Olt. A câştigat mai multe premii la Concursul Internaţional Aeronautic de la Aspern-Viena, care s-a desfăşurat în zilele de 23-30 iunie 1912.
Nu este lipsit de importanţă faptul că inginerul aviator Aurel Vlaicu a participat în vara anului 1913, în Bulgaria, la cel de-al Doilea Război Balcanic cu avionul „A. Vlaicu nr. 2”, executând recunoşteri aeriene în folosul armatei române.
Din nefericire, în ziua de 13 septembrie 1913, în zborul său pentru a survola Carpaţii, inima i-a cedat şi s-a prăbuşit cu avionul lângă localitatea Băneşti.
Numele ing. aviator Aurel Vlaicu simbolizează începuturile aviaţiei militare româneşti, dar şi savantul care şi-a pus întreaga creaţie în vederea realizării României Mari. De menţionat faptul că prietenii săi i-au terminat construcţia începută a avionului „A. Vlaicu nr. 3”, pilotat în anul 1915 de către aviatorul Petre Macavei.
Acest text este un fragment din articolul „Aviația, am fost și noi acolo de la începuturi!”, publicat în revista Historia Special nr. 26, disponibilă în format digital pe paydemic.com.
