Istoria mai puțin cunoscută a coloniștilor în Cadrilater

Cadrilaterul a fost alipit României în urma celui de-al Doilea Război Balcanic. În perioada interbelică, România a dus o politică de colonizare a noului teritoriu, populat preponderent de turci și bulgari.

În anul 1929, ziarul Universul făcea un scurt bilanț al acestei politici de colonizare, în urma căreia în Cadrilater s-au așezat români din Vechiul Regat, dar mai ales aromâni („macedoneni”) din Peninsula Balcanică.

„În Cadrilater sunt două feluri de coloniști: cei veniți din Vechiul Regat și coloniștii macedoneni. Terenurile atribuite coloniștilor provin sau din rezervele proprietatea Statului, sau din treimile luate de la deținătorii de terenuri, turci și bulgari, care conform legii de organizare a Dobrogei Noi nu pot dovedi proprietatea cu acte. Aceste terenuri au fost împărțite și se vor distribui tuturor acelora care împlinesc condițiunile cerute spre a fi admiși la colonizare. (…) În jud. Caliacra sunt 1282 coloniști din Vechiul Regat, așezați în 123 centre, cărora li s-a dat în folosință 14.590 ha. Mai sunt 889 familii de coloniști macedoneni, așezate în aceleași centre, care posedă 8.890 ha. În curs de verificare sunt 636 coloniști, cărora li s-au dat 6390 ha, la care se mai adaugă 679 coloniști macedoneni veniți în primăvara aceasta, cărora li s-a dat în folosință suprafața de 6970 ha. În jud. Durostor sunt așezați în cele 7 regiuni agricole 1021 coloniști macedoneni și 538 coloniști din Vechiul Regat, cărora li s-a dat în folosință 15.590 ha. teren”, scria ziarul Universul, la 19 iunie 1928, conform Institutului de Studii Sud-Est Europene al Academiei Române.

Cadrilaterul a devenit o piatră de moară la gâtul României

România și-a atins obiectivul strategic de securizare a frontierelor Dobrogei prin dobândirea Cadrilaterului, recunoscut în granițele sale la Conferința de pace de la București. Însă Cadrilaterul a devenit o piatră de moară la gâtul României. Vechea ostilitate a bulgarilor pentru Dobrogea a crescut în presa din Bulgaria. Politicienii și comandanții militari de la Sofia au scos în evidență rolul României în eșecul Bulgariei în 1913. Bulgarii au reocupat Cadrilaterul vremelnic, în timpul Primului Război Mondial, sperând chiar la întreaga Dobroge drept compensații, însă germanii s-au opus. Administrația românească a revenit în toamna anului 1918.

Pe plan local, de-a lungul perioadei interbelice, comitagii bulgari au dus un adevărat război de gherilă, nu atât împotriva autorităților române, cât mai ales împotriva coloniștilor aduși de statul român pentru a româniza regiunea. Grosul coloniștilor a constat din aromâni din Balcani, cărora li s-a dat pământ pentru a face sate și culturi. Însă între promisiunile guvernelor românești, care se succedau prea repede pentru a-și ține cuvântul, și iluziile aromânilor deznădăjduiți de opresiunea la care erau supuși în noile state succesoare ale Imperiului Otoman era o distanță mult prea mare. Plini de speranță că își vor construi un nou cămin în țara care se revendica drept „patrie-mamă”, aromânii s-au lovit de cruda realitate a Cadrilaterului – lupta cu comitagii bulgari și dificultățile întemeierii noilor așezări.

În ciuda românizării Cadrilaterului, bulgarii au profitat de criza internațională în care a ajuns România în 1940 și, în urma negocierilor de la Craiova, au obținut teritoriul revendicat. Prin schimbul de populație, aromânii și ceilalți coloniști aduși de români au fost relocați în Dobrogea, de unde au plecat cea mai mare parte a bulgarilor. Astfel s-a terminat episodul stăpânirii efemere românești în Cadrilater. Este evident că a fost un calcul strategic greșit, care a creat doar complicații. A fost împlinit orgoliul românesc în 1913, însă prețul a fost plătit în special de aromânii colonizați aici în perioada interbelică.

_{Foto:
Coloniști macedoneni în Cadrilater, lângă Bazargic, actualul oraș
Dobrici din Bulgaria (© iMAGO
Romaniae)}