Provocările administrației românești în Cadrilater

La începutul anului 1914, prefectul de Dobrici înainta un raport, conținând observațiile sale sumare, după trei săptămâni petrecute în județul pe care îl administra.

Raportul, păstrat la Arhivele Naționale, surprinde o imagine deloc măgulitoare despre primele luni ale administrației românești în Cadrilater, scrie Institutul de Studii Sud-Est Europene, pe pagina de Facebook a instituției.

„Județul este complet lipsit de administrațiune propriu zisă, prin faptul că titularii celor 5 plăși care compun județul, precum și ajutoarele lor, nu numai că nu au nici un fel de pregătire pentru asemenea funcțiune, dar o parte din ei sunt elemente foarte rele, vicioși și cu antecedente foarte puțin recomandabile. Comunele au păstrat fiecare consiliile comunale care se găseau în funcțiune în momentul ocupațiunei, s-a numit însă pe lângă fiecare consiliu comunal un secretar așa-zis delegat al puterii centrale. Funcționarii aceștia sunt oameni adunați de pretutindeni, fără de nici o conștiință în ceea ce privește chestiunile administrative, cea mai mare parte foști scriitori pe la administrațiunile din Dobrogea, certați cu Justiția, fiind condamnați pentru fapte infamante.

Acești funcționari plătiți cu salarii de la 150-200 lei lunar sunt pentru moment plaga comunelor și a întregii populațiuni, ei știind că cu greu își vor păstra postul caută să adune ce pot, frustrând averea comunelor și jefuind lumea.

De la ocupațiune și până azi singurul serviciu care este mai rău organizat, sau mai bine zis nu este organizat deloc este serviciul administrativ propriu zis.”

_{Foto sus: Dobrici. Grădina publică (© Imago Romaniae)}