Al Doilea R─âzboi Balcanic ┼či iluzia succesului diplomatic ┼či militar al Rom├óniei jpeg

Al Doilea R─âzboi Balcanic ┼či iluzia succesului diplomatic ┼či militar al Rom├óniei

­čôü Primul R─âzboi Mondial
Autor: Marius Diaconescu

Anul 1913 a fost anul de glorie al diploma┼úiei ┼či al armatei rom├óne. Participarea victorioas─â la Al Doilea R─âzboi Balcanic a asigurat Rom├óniei pozi┼úia mult-visat─â de c─âtre politicienii no┼čtri, cea de putere regional─â, care ┼či-a impus obiectivele strategice ┼či politice la Conferin┼úa de pace de la Bucure┼čti:st─âp├ónirea asupra Cadrilaterului ┼či recunoa┼čterea drepturilor culturale pentru arom├óni. Pentru c├óteva s─âpt─âm├óni, Bucure┼čtiul a devenit centrul lumii prin organizarea conferin┼úei de pace. Numele Rom├óniei s-a aflat de mai multe ori pe prima pagin─â a marilor ziare ale vremii, dar mai ales pe buzele politicienilor Europei. Cei mai mul┼úi l─âudau interven┼úia energic─â a Rom├óniei, ├«n timp ce agen┼úii lor ├«ncercau s─â intervin─â pe l├óng─â rege, prim-ministru sau al┼úi politicieni ├«n favoarea intereselor lor sau ale proteja┼úilor lor. Be┼úia succesului Rom├óniei, at├ót pe plan militar, c├ót ┼či pe plan diplomatic, a fost ├«ns─â de scurt─â durat─â ┼či nici m─âcar mur─âturile bulgarilor din Cadrilaterul anexat nu au reu┼čit s─â ├«i trezeasc─â la realitate pe politicienii rom├óni. O retrospectiv─â la un secol de la anul de glorie al Rom├óniei pe plan interna┼úional ne arat─â dimensiunea real─â a succesului militar ┼či diplomatic din 1913.

├Än urma r─âzboiului ruso-turc din 1877, Rom├ónia, care p├ón─â atunci fusese un stat autonom ├«n Imperiul Otoman, a ob┼úinut independen┼úa. Rolul ei ├«n r─âzboi de partea ru┼čilor i-a asigurat recunoa┼čterea independen┼úei pe plan interna┼úional, statut consfin┼úit prin Tratatul de la Berlin din 1878. Rusia, pe de alt─â parte, a ob┼úinut din partea turcilor teritoriul dintre Dun─âre ┼či Marea Neagr─â, cunoscut sub numele Dobrogea;┼či apoi a procedat la un schimb cu Rom├ónia, care a primit Dobrogea pentru sudul Basarabiei.

C├óteva scurte preciz─âri sunt necesare:├«ntreg teritoriul dintre r├óurile Prut ┼či Nistru, p├ón─â la Marea Neagr─â, fusese ocupat de ru┼či dup─â r─âzboiului ruso-turc din 1806-1812. ├Än urma r─âzboiului Crimeii, ├«n 1856, Rusia retrocedase Imperiului Otoman sudul Basarabiei, care fusese realipit Moldovei. Iar ├«n 1859 se realizase unirea Moldovei cu ┼óara Rom├óneasc─â. ├Än 1878, Rom├ónia a dat Rusiei sudul Basarabiei, ├«n schimbul Dobrogei ÔÇô astfel c─â Rusia ┼či-a ├«ntregit teritoriul ocupat p├ón─â la Prut ┼či Dun─âre, iar Rom├ónia a dob├óndit un debu┼čeu la Marea Neagr─â.

Dobrogea ┼či Cadrilaterul, m─ârul discordiei dintre rom├óni ┼či bulgari

├Än 1878, majoritatea popula┼úiei din Dobrogea era turc─â ┼či t─âtar─â, doar ├«n propor┼úie redus─â erau rom├óni, ru┼či ┼či bulgari. Pentru a justifica drepturile Rom├óniei asupra teritoriului, discursul politic ┼či istoriografic rom├ónesc invoc─â efemera st─âp├ónire a lui Mircea cel B─âtr├ón ├«n jurul anului 1400 ├«n Dobrogea, un argument ÔÇ×istoricÔÇŁ din aceea┼či categorie cu invocarea st─âp├ónirii maghiare ├«n Transilvania de c─âtre iredentismul maghiar. Acela┼či discurs al drepturilor ÔÇ×istoriceÔÇŁ asupra Dobrogei l-au avut ┼či bulgarii.

Tot ├«n urma r─âzboiului din 1877, c├ó┼čtigat de armatele rus─â ┼či rom├ón─â, o parte a teritoriilor turce┼čti de la sud de Dun─âre au format Bulgaria, ca stat autonom supus Imperiului Otoman. ├Änainte de formarea Bulgariei moderne, mul┼úi lideri ai mi┼čc─ârii na┼úionale bulgare au fost sprijini┼úi de c─âtre Rom├ónia ├«n ac┼úiunile lor antiotomane. De altfel, ├«n secolul al XIX-lea, la nordul Dun─ârii ┼či-au ini┼úiat ┼či dezvoltat lupta na┼úional─â multe grup─âri politice grece┼čti, bulgare, s├órbe┼čti sau albaneze. Desigur, nu este meritul exclusiv al rom├ónilor ├«n sprijinirea acestor mi┼čc─âri na┼úionale, c├ót mai ales implicarea, nu tocmai dezinteresat─â, a Rusiei ┼či Austriei.

Book 142 mic 16 0 jpg jpeg

Politicienii din Bulgaria modern─â de dup─â 1878 au promovat ├«n con┼čtiin┼úa public─â bulgar─â, prin pres─â ┼či c─âr┼úi, ideea c─â Dobrogea era p─âm├ónt bulg─âresc, care urma s─â fie revendicat (┼či apoi inclus) ├«n Bulgaria Mare. Discursul antirom├ónesc devenea mai puternic pe m─âsur─â ce Bulgaria se afirma pe plan interna┼úional, mai ales la ├«nceputul secolului al XX-lea, prin anexarea Rumeliei ┼či prin declararea independen┼úei. ├Än manualele de tactic─â militar─â se ajunsese p├ón─â la tratarea Dobrogei ca teritoriu din Bulgaria ÔÇ×├«nc─â nedezrobit─âÔÇŁ[1]. Semnificativ─â este dispunerea marilor unit─â┼úi militare bulgare ├«n strategia statului major de la Sofia ├«nainte de 1912, fiind mai multe divizii pe grani┼úa de nord-est, c─âtre Rom├ónia, dec├ót pe grani┼úa cu Turcia[2]. Discursul bulgarilor era perceput ca o amenin┼úare direct─â la adresa Rom├óniei, care era oricum, ├«nc─â din 1878, nemul┼úumit─â de trasarea grani┼úei. De pe atunci ceruse rectificarea grani┼úei prin includerea Silistrei ┼či a localit─â┼úilor din jur, locuite ┼či de popula┼úie rom├óneasc─â. Treptat s-a conturat ├«n discursul politic de la Bucure┼čti ideea rectific─ârii grani┼úei de sud prin ├«ncorporarea unui teritoriu mai larg, de la Silistra p├ón─â c─âtre Balcic, la Marea Neagr─â, din ra┼úiuni strategice. Iar cre┼čterea importan┼úei Bulgariei pe plan interna┼úional era perceput─â ca un pericol la statutul de putere regional─â al Rom├óniei, pozi┼úie la care aspirase ├«nc─â de la ├«nceputul domniei regelui Carol I.

├Än 1908, Bulgaria ┼či-a extins teritoriul prin anexarea Rumeliei de la otomani, devenind astfel un stat cu un teritoriu, popula┼úie ┼či for┼ú─â militar─â care au cointeresat anumite puteri europene, ceea ce era privit cu ├«ngrijorare la Bucure┼čti. Pe m─âsur─â ce se ├«ntrevedea posibilitatea unor schimb─âri teritoriale ├«n sudul Balcanilor ├«n favoarea Bulgariei, discursul rom├ónesc se reformuleaz─â prin adoptarea sintagmei compensa┼úiilor teritoriale. Extinderea Bulgariei trebuia compensat─â prin anexarea Dobrogei de Sud, cunoscut─â ┼či sub numele de Cadrilater, care ar fi trebuit s─â garanteze ap─ârarea Dobrogei rom├óne┼čti. De fapt, vechile preten┼úii fa┼ú─â de sudul Dobrogei sunt cosmetizate de c─âtre politicienii rom├óni ├«n func┼úie de evolu┼úiile politice pe plan interna┼úional. Iar succesul militar al Bulgariei ├«n Primul R─âzboi Balcanic a ├«ngrijorat serios guvernul de la Bucure┼čti, care dorea o bucat─â compensatorie din curcanul turcesc.

Chestiunea arom├ónilor din Imperiul Otoman, ├«ntre politic─â na┼úional─â ┼či obiectiv strategic

Izvoarele bizantine ┼či apoi cele otomane atest─â ├«nc─â din Evul Mediu existen┼úa vlahilor ├«n sudul Dun─ârii p├ón─â ├«n Mun┼úii Pindului ┼či p├ón─â pe coasta M─ârii Adriatice. Vlahii din centrul Peninsulei Balcanice sunt cunoscu┼úi publicului rom├ónesc mai mult sub numele de arom├óni. Ocupa┼úia preponderent─â a vlahilor era p─âstoritul, doar o parte dintre ei implic├óndu-se, ├«ncep├ónd cu secolul al XVII-lea, ├«n comer┼ú. At├ót p─âstoritul, c├ót ┼či comer┼úul i-au adus pe vlahii balcanici ├«n contact cu rom├ónii nord-dun─âreni. Miron Costin ┼či Dimitrie Cantemir au remarcat c─â ei vorbesc aceea┼či limb─â ca moldovenii, ├«ns─â ÔÇ×mai stricat─âÔÇŁ, adic─â cu regionalisme specifice ┼či cu influen┼úe grece┼čti. ├Än secolul al XVIII-lea, arom├ónii au dezvoltat comer┼úul interna┼úional dintre Imperiul Otoman ┼či centrul Europei ┼či, astfel, ora┼čul Moscopole, azi doar un sat din sudul Albaniei, a fost pentru c├óteva decenii al doilea ora┼č ca popula┼úie din Balcani (peste 30.000 locuitori). Dezvoltarea economic─â rapid─â a determinat nu numai o intens─â activitate cultural─â, prin construirea de biserici cu arhitectur─â ┼či pictur─â impresionante, prin func┼úionarea unei tipografii, singura din Balcani ├«n afara capitalei otomane, ┼či prin ├«nfiin┼úarea Noii Academii, dar a atras ┼či interesul vecinilor turci ┼či albanezi. Jefuirea ┼či distrugerea ora┼čului Moscopole ├«n 1769 a provocat un exod al popula┼úiei arom├óne, mai ales c─âtre Imperiul Habsburgic, unde au continuat s─â-┼či dezvolte afacerile. Contactele cu rom├ónii nord-dun─âreni au devenit mai dese, mai ales c─â unii arom├óni s-au stabilit nu numai ├«n Transilvania, dar chiar ┼či ├«n ┼óara Rom├óneasc─â. Negustorii arom├óni frecventau pia┼úa ┼ó─ârii Rom├óne┼čti suficient de mult ├«nc├ót s─â con┼čtientizeze c─â vorbesc aceea┼či limb─â cu rom├ónii de aici. La cererea unui grup de negustori arom├óni din Serres, ├«n 1838, principele ┼ó─ârii Rom├óne┼čti, Alexandru Dimitrie Ghica, le-a dat un ├«nv─â┼ú─âtor ┼či c─âr┼úi rom├óne┼čti ÔÇ×c├ót au putut duce trei cat├óriÔÇŁ, fiind astfel ├«nfiin┼úat─â prima ┼čcoal─â rom├óneasc─â printre arom├óni, care a func┼úionat p├ón─â ├«n 1845[3].

 ├Än 1864, la cererea unor negustori arom├óni, principele Alexandru Ioan Cuza a ini┼úiat organizarea ┼čcolilor rom├óne┼čti pentru arom├óni. ├Än aceea┼či perioad─â s-a ├«nfiin┼úat Societatea Cultural─â Macedo-rom├ón─â, format─â ini┼úial din oameni de cultur─â ┼či politicieni rom├óni, unii cu ascenden┼úe arom├óne. To┼úi membrii fondatori ai acelei asocia┼úii culturale erau anima┼úi de ideea na┼úional─â, av├ónd ca scop de┼čteptarea sentimentelor na┼úionale rom├óne┼čti printre arom├óni. Proiectul s-a dezvoltat ├«n deceniile urm─âtoare prin organizarea unei re┼úele ┼čcolare rom├óne┼čti ├«n sudul Dun─ârii, cu ┼čcoli primare ┼či secundare, cu ├«nv─â┼ú─âtori, profesori ┼či inspectori ┼čcolari. Succesul re┼úelei ┼čcolare rom├óne┼čti s-a datorat activit─â┼úii lui Apostol M─ârg─ârit, un adev─ârat ÔÇ×apostolÔÇŁ pentru arom├óni, care, timp de c├óteva decenii, a promovat ┼čcoala rom├óneasc─â, pe care o considera drept singura solu┼úie ├«mpotriva greciz─ârii arom├ónilor.

Bugetul de stat al Rom├óniei avea anual prev─âzut─â suma necesar─â acestui proiect, perceput ca o necesitate na┼úional─â pentru p─âstrarea elementului rom├ónesc din Balcani. Treptat, statul rom├ón a intervenit ┼či ├«n organizarea vie┼úii religioase a arom├ónilor, prin construirea de biserici, finan┼úarea preo┼úilor care sus┼úineau liturghia ├«n limba rom├ón─â ┼či prin promovarea unor proiecte de organizare autonom─â ├«ntr-un episcopat. Majoritatea cadrelor didactice erau arom├óni forma┼úi ├«n institu┼úiile de ├«nv─â┼ú─âm├ónt din Rom├ónia, iar manualele ┼či predarea era ├«n limba rom├ón─â. Acest proiect a avut ca rezultat formarea unei con┼čtiin┼úe rom├óne┼čti la o parte din popula┼úia arom├ón─â din Balcani. Foarte mul┼úi tineri care au ajuns s─â studieze ├«n universit─â┼úile rom├óne┼čti au r─âmas ├«n Rom├ónia, contribuind la e┼čecul proiectelor culturale guvernamentale, potrivit c─ârora trebuia format─â o elit─â intelectual─â printre arom├óni. De asemenea, mul┼úi arom├óni care au emigrat ├«n Rom├ónia au ajuns ├«n pozi┼úii politice sau administrative importante ┼či au contribuit la influen┼úarea opiniei publice rom├óne┼čti ├«n favoarea chestiunii arom├ónilor.

Guvernul rom├ón a intervenit pe plan diplomatic la Istanbul pentru recunoa┼čterea drepturilor culturale ale arom├ónilor. Ca urmare a demersurilor rom├óne┼čti, ├«n 1905, sultanul a recunoscut vlahii din Imperiul otoman ca minoritate na┼úional─â, ceea ce a declan┼čat represalii din partea grecilor. Multe sate arom├óne au fost atacate, preo┼úii care slujeau rom├óne┼čte au fost alunga┼úi din biserici, c─âr┼úile rom├óne┼čti, arse, ├«nv─â┼ú─âtorii, b─âtu┼úi ┼či chiar omor├ó┼úi. Rom├ónii au fost sensibiliza┼úi de atrocit─â┼úile comise de greci ├«mpotriva arom├ónilor, iar ├«ntre 1908 ┼či 1911 rela┼úiile diplomatice dintre Rom├ónia ┼či Grecia au fost ├«ntrerupte sub presiunea opiniei publice din cauza abuzurilor grecilor contra arom├ónilor.

Pe de alt─â parte, interven┼úia statului rom├ón ├«n favoarea arom├ónilor avea un caracter limitat. Niciodat─â guvernul rom├ón nu a intervenit ├«n Serbia ┼či Bulgaria pentru vlahii din aceste state balcanice, mai ales pentru cei de pe Valea Timocului. ├Än aceste condi┼úii, devine legitim─â ├«ntrebarea dac─â sprijinirea arom├ónilor era un obiectiv na┼úional, patriotic sau avea scopuri strategice pe termen lung. Cel pu┼úin ├«n faza ini┼úial─â a proiectelor culturale, ├«n a doua jum─âtate a secolului al XIX-lea, a fost indubitabil un proiect na┼úional, de de┼čteptare a unei con┼čtiin┼úe na┼úionale rom├óne┼čti la arom├ónii din Balcani. ├Äns─â acutizarea rela┼úiilor Rom├óniei cu Bulgaria ┼či prefigurarea unor schimb─âri teritoriale ├«n Balcani au generat evolu┼úia perspectivei politice asupra arom├ónilor. ├Än preajma r─âzboaielor balcanice, politicianul Take Ionescu a declarat c─â problema drepturilor culturale ale arom├ónilor ar putea fi folosit─â ca moned─â de schimb pentru atingerea obiectivelor strategice ale Rom├óniei, adic─â pentru ob┼úinerea Cadrilaterului. Chiar dac─â a fost o declara┼úie singular─â ├«n discursul politic rom├ónesc, ea reflect─â denaturarea ├«n spirit ÔÇ×d├ómbovi┼úeanÔÇŁ a unei idei na┼úionale generoase ┼či a preg─âtit moral sacrificarea chestiunii arom├óne dup─â 1913. Chiar ┼či ast─âzi discursul lui Take Ionescu, un politician de anvergur─â, cu un cuv├ónt greu ├«n politica rom├óneasc─â la ├«nceputul secolului XX, are efecte prin generalizarea vocii sale la nivelul ├«ntregii clase politice rom├óne┼čti de c─âtre corifeii antirom├ónismului printre arom├óni.

România trece la ameninţări directe de ocupare militară a Cadrilaterului

├Änc─â din zorii Primului R─âzboi Balcanic, Rom├ónia ┼či-a anun┼úat inten┼úiile sale cu privire la Dobrogea de sud ├«n cazul ├«n care se vor schimba grani┼úele statelor balcanice. Cadrilaterul era tratat ca o compensa┼úie fa┼ú─â de extinderea Bulgariei ┼či ca o r─âsplat─â din partea bulgarilor pentru neutralitate. Guvernul rom├ón a┼čtepta ca Bulgaria s─â vin─â cu propunerea de a-i oferi cadou Cadrilaterul!

 EE 5978 0 jpg jpeg

Foto:Armata română trece Dunărea sub privirile regelui Carol I

Puterile europene au ├«ncurajat preten┼úiile teritoriale ale Rom├óniei fa┼ú─â de Bulgaria. Chiar cu ocazia primului proiect de rezolvare a conflictului, la mijlocul lunii octombrie 1912, Rusia a condi┼úionat ├«mp─âr┼úirea Turciei europene ├«ntre statele balcanice de o compensare pentru Rom├ónia prin rectificarea frontierelor Dobrogei, idee sus┼úinut─â ┼či de Austro-Ungaria. De fapt, ambele puteri ├«ncercau s─â capteze bun─âvoin┼úa Bucure┼čtiului ├«n sistemul interna┼úional de alian┼úe. De┼či f─âcea parte din alian┼úa Puterilor Centrale, al─âturi de Germania ┼či Austro-Ungaria, obiectivele transilv─ânene ale guvernelor rom├óne┼čti obligau diploma┼úia rom├óneasc─â s─â curteze ┼či s─â se lase curtat─â ┼či de puterile Antantei. Pe parcursul lunii decembrie 1912, la Londra, unde se desf─â┼čura conferin┼úa de pace ├«ntre statele balcanice ┼či Turcia, mediat─â de Marile Puteri, s-au derulat negocierile dintre Rom├ónia ┼či Bulgaria ├«n privin┼úa Cadrilaterului. La un moment dat, guvernul rom├ón le propunea bulgarilor chiar ┼či sprijinul militar pentru cucerirea Adrianopolelui ├«n schimbul Dobrogei de sud[4]. Bulgaria refuza categoric orice cedare teritorial─â, bucur├óndu-se ┼či de o opinie favorabil─â ├«n presa european─â datorit─â rolului esen┼úial ├«n r─âzboiul antiotoman. ├Än ciuda presiunilor ruse┼čti ┼či italiene, guvernul de la Sofia a r─âmas pe aceea┼či pozi┼úie ┼či, la finalul lunii decembrie, delega┼úii rom├óni constatau e┼čecul negocierilor.

Asupra guvernului de la Bucure┼čti se exercita ┼či o presiune a opiniei publice rom├óne┼čti ├«n pres─â ┼či prin demonstra┼úii publice. Refuzul bulgarilor a determinat Rom├ónia s─â treac─â la amenin┼ú─âri directe de ocupare militar─â a Cadrilaterului. Erau doar declara┼úii de for┼ú─â, f─âr─â ca s─â fie mobilizat─â armata. ├Äns─â amenin┼úarea rom├óneasc─â ┼či refuzul medierii conflictului de c─âtre Marile Puteri au generat o atitudine ostil─â Rom├óniei ├«n capitalele europene, care au ├«nceput s─â priveasc─â cu rezerv─â politica Bucure┼čtiului. Intrarea armatei rom├óne ├«n conflict ├«mpotriva Bulgariei ar fi complicat ├«ncheierea p─âcii ├«n Balcani. Deja la Viena ┼či Sankt Petersburg se evalua mobilizarea ├«n cazul ├«n care Rom├ónia ar fi ocupat Cadrilaterul, exist├ónd pericolul unui r─âzboi general[5]. Chiar ┼či ministrul englez de externe considera c─â un conflict militar rom├óno-bulgar ar fi degenerat ├«ntr-un r─âzboi european[6]. Lovitura de stat din Turcia ┼či redeschiderea ostilit─â┼úilor ├«ntre alian┼úa balcanic─â ┼či otomani i-au adus pe reprezentan┼úii Marilor Puteri de partea Rom├óniei, pentru a se evita deschiderea unui nou front ├«n nordul Bulgariei. Sprijinirea revendic─ârilor teritoriale rom├óne┼čti era condi┼úionat─â ├«ns─â de neimplicarea militar─â a Rom├óniei. Bulgarii au acceptat doar s─â semneze un protocol cu partea rom├ón─â la Londra, ├«n care erau consemnate pozi┼úiile ambelor tabere, f─âr─â angajamente certe.

├Äntre timp cre┼čtea presiunea opiniei publice ├«n Rom├ónia, ceea ce l-a determinat pe regele Carol I chiar s─â semneze ordinul de mobilizare general─â, care ├«ns─â nu s-a aplicat ├«n urma presiunilor Rusiei. ├Än capitala rus─â opinia public─â era de partea bulgarilor datorit─â afinit─â┼úii slave. Au fost mai multe amenin┼ú─âri din partea rus─â ├«mpotriva unei interven┼úii militare rom├óne┼čti[7]. ┼×i celelate puteri au cerut insistent ambelor tabere s─â accepte medierea. ├Än cele din urm─â, guvernul rom├ón a fost de acord ┼či s-a organizat la Sankt Petersburg conferin┼úa ambasadorilor, ├«ntre 1-26 aprilie 1913. ├Än urma arbitrajului puterilor europene s-a semnat un protocol prin care Bulgaria ceda Rom├óniei Silistra, cu o grani┼ú─â la trei kilometri de ora┼č. Rom├ónia, de┼či a acceptat Protocolul, era nemul┼úumit─â ┼či l─âsa deschis─â rectificarea viitoare a grani┼úelor. Prilejul i s-a oferit cur├ónd, odat─â cu declan┼čarea celui de-Al Doilea R─âzboi Balcanic ┼či cu mobilizarea armatei rom├óne.

Armata română trece cu fast în Bulgaria, iar automobile pline cu cucoane însoţesc până la graniţă coloanele militare

Bulgaria nu s-a ├«n┼úeles cu Serbia ┼či Grecia ├«n privin┼úa ├«mp─âr┼úirii teritoriilor cucerite din Imperiul Otoman, ceea ce a declan┼čat un r─âzboi ├«ntre fo┼čtii alia┼úi. Bulgarii au fost prea siguri pe superioritatea lor militar─â, ├«ncuraja┼úi de succesul lor ├«n Primul R─âzboi Balcanic. Ascensiunea politic─â ┼či militar─â a provocat o frenezie la Sofia, unde regele ├«┼či preg─âtise chiar ┼či o coroan─â pentru a fi ├«ncoronat ┼úar ├«n Constantinopol!

Book 142 mic 14 1 jpg jpeg

Strategii bulgari au uitat ├«ns─â de interesele ┼či puterea militar─â ale vecinului lor nordic, cu care ├«┼či disputau statutul de putere regional─â ÔÇô Rom├ónia. Declan┼čarea celui de-Al Doilea R─âzboi Balcanic a fost pretextul mult a┼čteptat de Bucure┼čti pentru a se implica militar ├«n sudul Dun─ârii. Opinia public─â, politicienii, presa, regele ÔÇô toat─â lumea dorea ├«n ultimele luni s─â mobilizeze armata ┼či s─â arate lumii cine este o mare putere ├«n Balcani. Dac─â ar fi s─â cit─âm presa ┼či c─âr┼úile ap─ârute la scurt timp dup─â campania rom├óneasc─â din 1913 ├«n Bulgaria, am r─âm├óne cu impresia unei campanii victorioase a unei armate rom├óne┼čti bine organizate ┼či bine conduse. ├Än general, cu excep┼úia perioadei comuniste, c├ónd aceast─â campanie era tratat─â ca singurul act imperialist, de cucerire a unor teritorii str─âine, al guvern─ârii burghezo-mo┼čiere┼čti din Rom├ónia, participarea noastr─â la cel de-Al Doilea R─âzboi Balcanic este tratat─â ca un succes militar indubitabil. Chiar vocile critice ale epocii respective au fost ├«n─âbu┼čite de ecoul victoriei rom├óne┼čti ├«n sudul Dun─ârii. C─âr┼úile de istorie recente p─âstreaz─â acela┼či discurs triumfalist despre succesul militar rom├ónesc din 1913[8].

At├ót presa, c├ót ┼či memoriile descriu entuziasmul cu care s-a f─âcut mobilizarea. Ofi┼úerii au fost ├«nso┼úi┼úi p├ón─â la Dun─âre de familiile lor, ├«n special de cucoanele care ├«┼či etalau garderoba ├«n automobilele ce ├«ncurcau coloanele armatei[9]. ├Än ┼úar─â erau demonstra┼úii pentru sprijinirea mobiliz─ârii, ├«n care se scandau lozinci ├«mpotriva Imperiului Austro-ungar. Mul┼úi solda┼úi plecau la r─âzboi convin┼či c─â prin Bulgaria vor ajunge ├«n Transilvania ┼či ├«i vor elibera pe rom├ónii de acolo. Probabil c─â aceast─â confuzie se datora slabelor cuno┼čtin┼úe de geografie dup─â ├«nv─â┼ú─âm├óntul elementar obligatoriu, dar ┼či identific─ârii de c─âtre opinia public─â mai pu┼úin informat─â a arom├ónilor din Balcani cu rom├ónii din Transilvania. Oricum, ideea a fost preluat─â de Nicolae Iorga, care, ├«n acela┼či entuziasm al afirm─ârii rom├óne┼čti fa┼ú─â de Marile Puteri, a scris c─â eliberarea rom├ónilor din Transilvania ├«ncepe ├«n r─âzboiul din Bulgaria.

Fastul trecerii trupelor rom├óne peste Dun─âre a fost posibil datorit─â lipsei oric─ârei rezisten┼úe din partea bulgarilor. Politicienii de la Sofia ┼čtiau c─â Rom├ónia nu va lua mai mult dec├ót revendicase ├«n ultimele luni, adic─â Dobrogea de sud ┼či nu era niciun pericol major din partea rom├ón─â. Mai ales c─â regele Carol I era recunoscut ca om de cuv├ónt. Din aceast─â cauz─â, bulgarii ┼či-au concentrat trupele pe fronturile contra grecilor ┼či s├órbilor, ├«ns─â au ├«nregistrat ├«nfr├óngeri dezastruoase. Pe l├óng─â gre┼čelile strategice, lipsa de entuziasm a solda┼úilor bulgari de a lupta ├«mpotriva cre┼čtinilor a avut un rol major ├«n pierderile teritoriale ale bulgarilor din Al Doilea R─âzboi Balcanic. Desigur c─â ├«n propaganda bulg─âreasc─â din ┼či dup─â r─âzboi principalul vinovat al dezastrului a fost Rom├ónia...

Book 142 smic 21 jpg jpeg

R─âzboiul cu babele bulg─âroaice, dar mai ales cu holera

├Än campania victorioas─â din Balcani armata rom├ón─â nu a avut confrunt─âri militare de anvergur─â. Cu excep┼úia unor focuri trase de trupe dezorganizate, bulgarii s-au predat ├«n mas─â. Astfel c─â trupele rom├óne┼čti au trecut repede peste Mun┼úii Balcani ┼či s-au apropiat de Sofia, ceea ce i-a speriat suficient de tare pe bulgari pentru a cere armisti┼úiu ┼či apoi pace cu orice pre┼ú. Nu le era fric─â bulgarilor de ocuparea militar─â a Sofiei, c├ót mai ales de efectele unei ocupa┼úii rom├óne┼čti asupra ora┼čului ┼či, mai ales, de impactul unei asemenea ocupa┼úii asupra opiniei publice.

├Änc─â din prima zi a campaniei la sudul Dun─ârii, solda┼úii rom├óni au fost mai preocupa┼úi de culturile de legume ale bulgarilor ┼či mai ales de g─âinile ┼či g├ó┼čtele babelor. ├Än ciuda interven┼úiei ofi┼úerilor, jena┼úi de comportamentul trupei, lupta solda┼úilor rom├óni cu babele a continuat. Dup─â cum s-a remarcat ├«n epoc─â, ÔÇ×ne-am bucurat din partea bulgarilor de prietenia solda┼úilor ┼či de vr─âjm─â┼čia ne├«mp─âcat─â a civililorÔÇŁ. Exaspera┼úi de jafurile rom├ónilor, c├ó┼úiva civili au omor├ót la Vra┼úa ni┼čte solda┼úi, iar ca represalii au fost ├«mpu┼čca┼úi 15 bulgari[10].

Principalul inamic al rom├ónilor ├«n campania din Bulgaria a fost holera, al c─ârei succes s-a datorat incompeten┼úei factorilor decizionali din armat─â. Primul diagnostic de holer─â l-au pus la Vra┼úa medici rom├óni cu experien┼ú─â ├«n combaterea flagelului. De┼či a fost semnalat imediat cazul la structurile ierarhice imediat superioare, comandan┼úii militari au dat dovad─â de o cras─â incompeten┼ú─â:nu au luat nicio m─âsur─â imediat─â deoarece nu au fost informa┼úi oficial de existen┼úa holerei ├«n Bulgaria. Serviciul de ambulan┼ú─â al armatei nu era deloc preg─âtit s─â fac─â fa┼ú─â noului du┼čman. Co┼čurile cu medicamente din c─âru┼úele ambulan┼úelor con┼úineau chinin─â ┼či sare amar─â, digital─â pentru cardiaci ┼či un medicament ├«ntrebuin┼úat la femei pentru oprirea hemoragiilor uterine! Dup─â cum remarca C. Argetoianu, mobilizat ca medic militar, era probabil ÔÇ×chestie de ┼čper┼úÔÇŁ a celor ce au f─âcut aprovizionarea!

La dou─â zile de la primul diagnostic, holera s-a extins printre solda┼úii rom├óni, ├«n special ├«n Orhanie. ├Än ciuda avertiz─ârilor medicilor, nu s-au luat dec├ót t├órziu primele m─âsuri profilactice. Deja nu se mai poate invoca orgoliul comandan┼úilor militari care nu ascultau spusele medicilor rezervi┼čti, pentru c─â unii au dat dovad─â de prostie. Un medic a cerut interzicerea folosirii unei f├ónt├óni contaminate, dar un colonel a r├ós de el ┼či a b─âut ostentativ un pahar de ap─â. Peste trei zile a murit. ├Än primele zile de holer─â, ├«n ciuda dimensiunii flagelului, nu s-a putut face nimic din punct de vedere curativ. ┼×colile au fost transformate ├«n spitale, ├«n care bolnavii erau ├«mp─âr┼úi┼úi ├«n cei cu diagnostic clar de holer─â ┼či cei b─ânui┼úi. Decesele erau at├ót de numeroase (ÔÇ×mureau oamenii ca mu┼čteleÔÇŁ, dup─â cum afirma un medic de campanie), ├«nc├ót ├«n fiecare noapte erau transporta┼úi cu camionete ┼či ├«ngropa┼úi ├«n gropi comune, f─âr─â slujb─â. La un moment dat s-a folosit pentru transportul mor┼úilor c─âru┼úa cu care se aducea p├óine pentru solda┼úi, ÔÇ×ca s─â nu mearg─â carele goaleÔÇŁ! Abia dup─â opt zile de la declan┼čarea flagelului printre solda┼úi a venit doctorul I. Cantacuzino cu serul necesar luptei ├«mpotriva periculosului du┼čman. Potrivit datelor oficiale ale epocii, s-au ├«mboln─âvit de holer─â 11.586 de osta┼či, dintre care au murit 1.611, adic─â de peste zece ori fa┼ú─â de cei uci┼či ├«n lupte.

Trei proiecte politice pentru aromâni, în funcţie de circumstanţe

├Änc─â de la ├«nceputul Primului R─âzboi Balcanic arom├ónii au fost victimele armatelor ├«nving─âtoare. ┼×colile rom├óne┼čti au fost ├«nchise, profesorii rom├óni b─âtu┼úi ┼či alunga┼úi, uneori chiar uci┼či, la fel ca unii preo┼úi ┼či lideri locali arom├óni. Atrocit─â┼úile grecilor sunt consemnate ├«n zeci de documente din arhiva Ministerului de Externe al Rom├óniei:rapoarte consulare, declara┼úii ale refugia┼úilor, interven┼úii pe l├óng─â guvernul grec, dar ┼či ├«n presa epocii (de exemplu, ÔÇ×Adev─ârulÔÇŁ, an XXVI, nr. 8401 din 1 februarie 1913, nr. 8501 din 15 mai 1913 etc.). Guvernul rom├ón a intervenit pe c─âi diplomatice la Atena ├«mpotriva acestor atrocit─â┼úi, a c─âutat solu┼úii pentru eliberarea liderilor arom├óni din ├«nchisorile grece┼čti ┼či a acordat sprijin financiar refugia┼úilor. ├Än cadrul Ministerului de Externe era un func┼úionar ├«ns─ârcinat special cu problemele arom├ónilor, M. Burghele[11].

├Än instruc┼úiunile ministrului de Externe rom├ón, Titu Maiorescu, c─âtre ministrul plenipoten┼úiar al Rom├óniei la Londra, cu privire la tratativele de pace, ├«n decembrie 1912, primul punct privea chestiunea arom├ónilor:ÔÇ×la o eventual─â participare a Rom├óniei la reuniunea Ambasadorilor ve┼úi c─âuta a ap─âra, mai ├«nainte de toate interesele Arom├ónilorÔÇŁ. Ambasadorul rom├ón era ├«mputernicit s─â sus┼úin─â dou─â proiecte, probabil ├«n func┼úie de evolu┼úia negocierilor:ÔÇ×├Än acest sens poate fi vorba de o Macedonie ┼či de o Albanie autonom─â, eventual de o Albanie c├ót mai mareÔÇŁ. Experien┼úa disputelor cu Grecia din anii anteriori l-a determinat pe ministru s─â ├«i atrag─â aten┼úia ambasadorului s─â insiste ca statele balcanice ÔÇ×┼či ├«ndeosebi GreciaÔÇŁ s─â recunoasc─â ┼čcolile ┼či bisericile arom├ónilor ┼či s─â permit─â ├«nfiin┼úarea unui episcopat[12]. Dup─â cum se poate observa, ├«nc─â de la ├«nceput nu exista o strategie clar─â, ci erau doar ni┼čte sugestii pe care ambasadorul trebuia s─â le adapteze ├«n func┼úie de evolu┼úia discu┼úiilor la conferin┼ú─â. Pe parcursul r─âzboaielor balcanice ┼či a negocierilor aferente deosebim trei proiecte politice pentru arom├óni, care ├«ns─â nu au fost urmate cu consecven┼ú─â de guvernul rom├ón:crearea unui stat macedonian autonom, a unui stat albanezo-arom├ón ┼či compromisul recunoa┼čterii libert─â┼úilor culturale pentru arom├óni ├«n noile grani┼úe ale statelor balcanice.

Book 142 mic 20 jpg jpeg

Înfiinţarea unui stat macedonean autonom, variantă de rezervă

├Än prima faz─â a ├«n┼úelegerilor dintre bulgari ┼či s├órbi, ├«nainte de ├«nceperea r─âzboiului, fiecare ├«┼či revendicase c├óte o f├ó┼čie din Macedonia, cea mai mare parte urm├ónd s─â formeze un stat autonom, conform primelor propuneri ale Bulgariei. Grecia nu agrea aceast─â idee a autonomiei, deoarece o considera doar o etap─â a unei viitoare anex─âri bulg─âre┼čti[13]. La un moment dat, sub presiunea evenimentelor militare, propunerea Turciei pentru armisti┼úiu con┼úinea ┼či proiectul unei Macedonii autonome.

Liderii arom├ónilor stabili┼úi ├«n Rom├ónia, aduna┼úi ├«n jurul Societ─â┼úii culturale macedo-rom├óne, au promovat conceptul ÔÇ×Macedonia macedonenilorÔÇŁ. ├Än noiembrie 1912 s-a tip─ârit un memoriu ├«n limba francez─â intitulat ÔÇ×La Mac├ędoine aux Mac├ędoniensÔÇŁ, care, ├«n esen┼ú─â, era un proiect politic de creare a unui stat macedonean autonom ├«n sistem confederativ, ├«n care fiecare etnie s─â aibe drepturi egale:ÔÇ×Dat fiindc─â niciunul din statele limitrofe nu se poate ├«ntinde ┼či asigura domina┼úia sa asupra unei p─âr┼úi a Macedoniei f─âr─â a ignora ┼či c─âlca ├«n picioare drepturile evidente ale mai multor na┼úionalit─â┼úi de ras─â ┼či religii diferite, ceea ce ar fi logic de f─âcut, ar fi renun┼úarea la orice spirit de cucerire ┼či dominare ┼či de a adopta pur ┼či simplu formula Macedonia macedonenilorÔÇŁ. Autorii au prezis, pe bun─â dreptate, c─â ├«ntre alia┼úii balcanici se va ivi cur├ónd un conflict pentru ├«mp─âr┼úirea Macedoniei[14].

Guvernul rom├ón a preluat proiectul ├«nfiin┼ú─ârii unui stat macedonean autonom ca o variant─â de rezerv─â. Cu ocazia unei recep┼úii diplomatice din 4 decembrie 1912, premierul Titu Maiorescu le-a prezentat diploma┼úilor str─âini acredita┼úi la Bucure┼čti interesul Rom├óniei pentru un stat albanez mare, fiind men┼úionat─â ca o eventualitate ideea unui stat macedonean:ÔÇ×eventual o MacedonieÔÇŁ. ├Än discu┼úiile cu pre┼čedintele Parlamentului bulgar sus┼úinerea unui stat macedonean apare tot ca un proiect de rezerv─â:ÔÇ×dac─â se va putea, ┼či o Macedonie autonom─âÔÇŁ[15]. Proiectul statului macedonean, ca o solu┼úie pentru conservarea caracterului localit─â┼úilor arom├óne, a fost abandonat de c─âtre guvernul rom├ón ├«n condi┼úiile ├«n care se duceau negocieri pentru aducerea pe tronul Albaniei a unui prin┼ú german ├«nrudit cu casa regal─â a Rom├óniei. Totodat─â, ideea statului albanez se bucura de sprijinul Marilor Puteri, pe c├ónd cea a Macedoniei, nu.

Book 142 mic 2saaa1 jpg jpeg

În 1913, atentat în Parlamentul României

Societ─â┼úile culturale arom├óne din Rom├ónia erau nemul┼úumite de inconsecven┼úa ┼či lipsa de fermitate a guvernului de la Bucure┼čti ├«n privin┼úa arom├ónilor ┼či a proiectului macedonean. ├Än februarie-aprilie 1913, o delega┼úie arom├ón─â format─â din George Murnu, Iuliu Valaori ┼či Nicolae Papahagi, mandatat─â de Societatea cultural─â macedo-rom├ón─â, a efectuat un turneu ├«n capitalele marilor puteri europene pentru a sus┼úine cauza arom├ónilor, ├«n condi┼úiile ├«mp─âr┼úirii Turciei europene ├«ntre statele balcanice. Delega┼úia urma s─â sus┼úin─â proiectul politic al unui stat macedonean autonom, organizat dup─â modelul Elve┼úiei ├«n cantoane, unde fiecare etnie s─â se bucure de drepturi egale. Guvernul rom├ón a sprijinit acest demers, at├ót financiar, c├ót ┼či diplomatic, f─âr─â s─â angajeze ├«ns─â ├«n vreun fel statul rom├ón. Reprezentan┼úii diplomatici ai Rom├óniei i-au primit ┼či introdus pe frunta┼čii arom├óni la mini┼čtrii de Externe din ┼ú─ârile vizitate. Chiar ┼či mini┼čtrii europeni cu care s-a ├«nt├ólnit delega┼úia arom├ónilor au avut un discurs dublu.

Con┼čtient de insuccesul delega┼úiei arom├ónilor, George Murnu ├«┼či vars─â n─âduful pe Rom├ónia ├«ntr-o scrisoare adresat─â fratelui s─âu:ÔÇ×Noi am f─âcut tot ce am putut ca s─â salv─âm pe ai no┼čtri. Ideea noastr─â de a se crea o Macedonie autonom─â e irealizabil─â... To┼úi ne-au spus c─â e prea t├órziu... dar ce putem face noi mai mult c├ónd nu avem la spatele nostru c├óteva sute de mii de baionete? De vin─â sunt cei din Bucure┼čti cari n-au ┼čtiut pune chestia la vreme ÔÇô vinov─â┼úia lor o ┼čtie azi ┼či o recunoa┼čte oricine. C─â Rom├ónia a suferit o ├«nfr├óngere din cele mai jalnice nu ├«ncape ├«ndoial─âÔÇŁ[16].

Frustarea arom├ónilor din Rom├ónia fa┼ú─â de ac┼úiunile guvernului rom├ón era generalizat─â. Pe acela┼či val de nemul┼úumire se ├«nscrie ┼či tentativa de asasinat din Parlamentul Rom├óniei. La ├«nceputul lunii aprilie 1913, un t├ón─âr arom├ón, N─âstase H├ónciu, pentru a atrage aten┼úia politicienilor ┼či a opiniei publice asupra problemei arom├óne, a tras cu revolverul asupra unui important politician, Take Ionescu, ministru de Interne, strig├ónd ÔÇ×s─â se aud─â ┼či glasul macedonenilorÔÇŁ. Nu ├«nt├ómpl─âtor atentatul l-a avut ├«n vizor pe Take Ionescu. ├Äntr-o interven┼úie ├«n Parlament, acesta atr─âgea aten┼úia asupra fragilit─â┼úii proiectului Macedoniei autonome din cauza riscului de apari┼úie a unor noi conflicte ├«ntre etniile care locuiau acolo. Acela┼či politician sus┼úinea c─â singurul sprijin viabil pe care ├«l poate acorda Rom├ónia arom├ónilor era ob┼úinerea autonomiei ┼čcolare ┼či biserice┼čti, cu dreptul Rom├óniei de a finan┼úa aceste institu┼úii.

 EE 6113 2 jpg jpeg

Nepotul reginei Elisabeta, pe tronul unui potenţial stat albanez

├Än pragul izbucnirii noului r─âzboi balcanic, ├«n iunie 1913, proiectul unui stat macedonean autonom a fost readus pe agenda diplomatic─â de c─âtre Rom├ónia, ├«n ideea cre─ârii unui stat tampon, prin care se limita astfel cre┼čterea teritorial─â a vreuneia dintre statele balcanice[17]. Dup─â ├«nceperea r─âzboiului, ├«n primele proiecte de pace cu bulgarii, partea rom├ón─â inten┼úiona s─â propun─â un protocol cu privire la Macedonia. Negocierile au evoluat spre alte op┼úiuni, ├«ntre care proiectul unui stat macedonean nu s-a mai reg─âsit nici ca solu┼úie politic─â pentru arom├óni ┼či nici ca tampon fa┼ú─â de expansiunea teritorial─â a statelor balcanice.

Proiectul albanez s-a bucurat de o mai mare sus┼úinere din partea Rom├óniei deoarece beneficia de premise favorabile. Rom├ónia a sus┼úinut activit─â┼úile culturale ┼či politice ale albanezilor la finele secolului al XIX-lea, ├«n condi┼úiile ├«n care la Bucure┼čti ┼či ├«n alte ora┼če existau comunit─â┼úi mari albaneze. De altfel, chiar la un congres organizat ├«n Bucure┼čti ├«n toamna anului 1912, albanezii au decis s─â ├«┼či proclame c├ót mai cur├ónd posibil independen┼úa.

Pe fondul simpatiei de care se bucurau albanezii ├«n Rom├ónia, a fost adoptat─â de c─âtre politicienii rom├óni ┼či unii frunta┼či arom├óni ideea form─ârii unui stat albanezo-arom├ón sau a cuprinderii arom├ónilor ├«ntr-o Albanie mare ├«n sistem confederativ. Proiectul a fost preluat de diploma┼úia rom├óneasc─â ┼či s-a bucurat de sus┼úinerea bulgarilor ├«n toamna anului 1912. Pentru bulgari, un stat albanez mai ├«ntins, care s─â fi cuprins ┼či teritoriile locuite de arom├óni, ar fi ├«nl─âturat preten┼úiile Greciei. Premierul rom├ón a prezentat ambasadorilor str─âini la Bucure┼čti, cu ocazia unei recep┼úii, ÔÇ×interesul Rom├óniei pentru o Albanie mareÔÇŁ cu scopul sus┼úinerii arom├ónilor[18]. Guvernul rom├ón a fost motivat ├«n sprijinirea proiectului unei Albanii mari de candidatura principelui german Wilhelm de Wied la tronul viitorului stat albanez. Principele era nepotul reginei Rom├óniei, Elisabeta. ├Änsc─âunarea lui ar fi crescut influen┼úa politic─â a Rom├óniei ├«n Balcani. Rom├ónia a sus┼úinut candidatura lui Wilhelm de Wied prin discu┼úii directe cu lideri albanezi, pe care i-a mituit, dar ┼či prin interven┼úia reginei sau a regelui[19].

Maiorescu:ÔÇ×Ho! ho! Grecul obraznicÔÇŁ

Proiectul Albaniei mari, de┼či s-a bucurat de sus┼úinerea Italiei ┼či a Austro-Ungariei, nu a fost adoptat la masa negocierilor de la Londra. ├Än condi┼úiile ├«n care Rom├ónia s-a implicat ├«n Al Doilea R─âzboi Balcanic, ├«n care juca un rol important, pentru a-┼či m─âri influen┼úa asupra Bucure┼čtiului, Austro-Ungaria a cerut, f─âr─â succes, ├«n 1 august 1913, cu ocazia unei ├«nt├ólniri la Londra pe tema frontierelor sudice ale Albaniei, ca Rom├ónia s─â aib─â posibilitatea de a proteja drepturile ┼či interesele arom├ónilor din Epir, ├«n condi┼úiile ├«n care acele a┼čez─âri au r─âmas Greciei.

Niciunul dintre proiectele politice pentru salvarea arom├ónilor ÔÇô Macedonia autonom─â sau statul albanezo-arom├ón ÔÇô nu a avut succes, deoarece pentru guvernul de la Bucure┼čti chestiunea arom├ónilor a c─âp─âtat o importan┼ú─â secundar─â fa┼ú─â de anexarea Cadrilaterului. S-a ajuns la o solu┼úie de compromis ├«n chestiunea arom├ón─â, care a fost indus─â, con┼čtient sau nu, de c─âtre bulgari. Pre┼čedintele Parlamentului bulgar, St. Danev, aflat la Bucure┼čti la 9 decembrie 1912, a preluat ini┼úiativa ├«n timpul unui dineu oficial ┼či a oferit premierului rom├ón angajamentul Bulgariei c─â, ├«n teritoriile care ├«i vor fi ei atribuite la ├«ncheierea p─âcii, arom├ónii vor avea ÔÇ×liberul exerci┼úiu al limbii ├«n ┼čcolile ┼či bisericile lor, cu un episcop rom├ónÔÇŁ[20]. Avans├ónd aceast─â propunere, Danev spera c─â va reu┼či s─â blocheze revendic─ârile teritoriale rom├óne┼čti ├«n Dobrogea de Sud. Dar guvernul rom├ón nu era de acord atunci s─â fac─â acest compromis:drepturile culturale pentru arom├óni contra rectific─ârii grani┼úei. Lansat─â ini┼úial la un dineu, oferta bulgar─â a fost ├«nregistrat─â ca o ├«n┼úelegere ├«ntre cele dou─â guverne, at├ót cu ocazia protocolului dintre Rom├ónia ┼či Bulgaria semnat la Londra, c├ót ┼či ├«n cel de la Sankt Petersburg.

Fiind atent la negocierile bulgaro-rom├óne, premierul grec Venizelos a propus aceea┼či solu┼úie ├«nc─â din 28 decembrie 1912, c├ónd i-a promis la Londra ministrului rom├ón Take Ionescu c─â arom├ónii care vor reveni Greciei ├«n urma tratatului de pace ÔÇ×se vor bucura pentru bisericile ┼či ┼čcolile lor cel pu┼úin de acelea┼či drepturi pe care le vor da ┼či bulgariiÔÇŁ[21]. ├Än mai 1913, ambasadorul grec la Bucure┼čti curta Rom├ónia, ├«n numele guvernului s─âu, pentru o alian┼ú─â ├«mpotriva Bulgariei. ├Änainte ├«ns─â de a formula aceast─â propunere, ambasadorul ├«l informeaz─â pe premierul rom├ón c─â Grecia le va da bisericilor ┼či ┼čcolilor arom├óne ÔÇ×deplina libertate a func┼úiona ├«n limba macedo-rom├ón─âÔÇŁ. Titu Maiorescu a cerut o declara┼úie scris─â, ceea ce l-a deranjat pe premierul grec. Dac─â Rom├ónia vrea o declara┼úie scris─â, atunci s─â fie ├«ncheiat─â o ├«n┼úelegere prin care guvernul de la Bucure┼čti se angaja c─â ÔÇ×drept contra-valoareÔÇŁ va admite ┼či va st─ârui pentru ca arom├ónii de pe ambele p─âr┼úi ale Pindului s─â fie atribui┼úi Greciei cu ocazia delimit─ârii frontierelor Albaniei. Premierul rom├ón s-a eschivat diplomatic, ├«ns─â jurnalul s─âu p─âstreaz─â reac┼úia fa┼ú─â de propunerea grecilor:ÔÇ×Ho! ho! Grecul obraznicÔÇŁ[22].

 EE 6113 jpg jpeg

E┼čecul diplomatic ├«n chestiunea arom├ónilor

Peste c├óteva luni, premierul rom├ón s-a adaptat evolu┼úiilor militare ┼či diplomatice din cursul celui de-al Doilea R─âzboi Balcanic ┼či a renun┼úat la proiectele mai vechi ale unei Albanii mari sau ale unei Macedonii autonome. ├Änc─â de la prima ├«nt├ólnire particular─â cu Venizelos la Conferin┼úa de pace de la Bucure┼čti, Maiorescu i-a ├«naintat acestuia propunerea ca arom├ónii ┼či grecii s─â conlucreze ├«mpreun─â politic ┼či administrativ. Premierul grec consider─â indicat─â aceast─â op┼úiune, se angajeaz─â s─â ofere arom├ónilor tot ce vrea Rom├ónia, admite chiar ┼či m─ân─âstiri rom├óne┼čti la muntele Athos. De fapt, Maiorescu ├«ncerca un alt proiect, fiind la curent cu deciziile pentru stabilirea frontierelor Albaniei ├«n cadrul Conferin┼úei de la Londra, care le l─âsau grecilor a┼čez─ârile arom├óne din Pind. Premierul rom├ón ├«ncerca s─â capteze bun─âvoin┼úa premierului grec pentru arom├óni printr-un proiect politic greco-arom├ón, r─âmas doar la nivelul ideilor schimbate ├«ntre cei doi politicieni. Oricum, Venizelos promitea tot ce dorea premierul rom├ón.

├Äntre timp, la masa negocierilor, bulgarii au dorit ca ├«n problema arom├ónilor s─â fie f─âcut─â o declara┼úie reciproc─â. Maiorescu a refuzat, consider├ónd c─â aceste chestiuni culturale privesc doar vechile privilegii pe care le avuseser─â arom├ónii sub turci, deci f─âr─â vechile teritorii bulg─âre┼čti ┼či rom├óne┼čti. P├ón─â la urm─â, bulgarii au acceptat, dar au cerut s─â fie schimbate note diplomatice separate, pentru a evita cereri similare din partea grecilor ┼či s├órbilor[23]. Av├ónd propriile proiecte de asimilare ├«ntre hotarele ┼ú─ârii, Rom├ónia a evitat ├«nscrierea drepturilor minorit─â┼úilor ├«n documentele Conferin┼úei de pace de la Bucure┼čti. Pentru a nu fi obligat s─â acorde drepturi culturale bulgarilor din Rom├ónia, Maiorescu a sacrificat minoritatea vlahilor din Balcani. A ratat ocazia protej─ârii vlahilor din regiunea Vidinului ┼či a preferat simple note diplomatice pentru garantarea libert─â┼úilor culturale ale arom├ónilor, limit├óndu-se strict la teritoriile revenite ┼ú─ârilor balcanice ├«n urma ultimelor r─âzboaie. Atitudinea lui Maiorescu era binevenit─â pentru Bulgaria, deoarece ├«n presa de la Bucure┼čti ap─âruser─â deja presiuni pentru interven┼úia guvernului rom├ón ├«n favoarea rom├ónilor din jurul ora┼čelor Ruse ┼či Vidin, ba chiar fa┼ú─â de vlahii din Serbia de pe valea Timocului.

Guvernul de la Belgrad era foarte atent la evolu┼úia problemei arom├óne at├ót ├«n rela┼úiile Rom├óniei cu Bulgaria ┼či Grecia, c├ót mai ales la opinia public─â rom├óneasc─â, din cauza vlahilor din Serbia[24]. Revendic─ârile teritoriale exprimate de unii radicali ├«n presa rom├óneasc─â ├«n perioada conferin┼úei de pace l-au nemul┼úumit pe premierul s├órb aflat la tratativele de la Bucure┼čti. Premierul rom├ón a ridicat problema arom├ónilor din Macedonia ├«n discu┼úiile avute cu ambasadorul s├órb la Bucure┼čti ├«nc─â de la ├«nceputul lunii iulie 1913. Delega┼úia s├órb─â a acceptat un schimb de note, la fel ca ├«n cazul Bulgariei ┼či Greciei. Premierul s├órb declara cu ocazia conferin┼úei c─â Serbia accept─â autonomia ┼čcolar─â ┼či bisericeasc─â pentru arom├ónii din viitoarele posesiuni s├órbe┼čti, ├«nfiin┼úarea unui episcopat pentru arom├óni ┼či dreptul statului rom├ón de a acorda subven┼úii, sub supravegherea guvernului s├órb, c─âtre institu┼úiile culturale din prezent sau din viitor.

Astfel, modelul propus de bulgari ├«nc─â din noiembrie 1912, cu ocazia vizitei lui St. Danev la Bucure┼čti, a fost adoptat de participan┼úii la Conferin┼úa de pace de la Bucure┼čti. Chestiunea arom├ónilor nici m─âcar nu a fost inserat─â ca articol ├«n tratatul de pace, ci s-au schimbat doar note diplomatice ├«ntre premierii statelor balcanice. Notele, redactate extrem de simplu, sunt angajamente generale ale guvernelor bulgar, s├órb ┼či grec[25]. Dup─â cum evalua un expert al istoriei arom├ónilor ├«n epoca modern─â, istoricul austriac de origine arom├ón─â Max Demeter Peyfuss, schimbul de note nu a avut niciun efect:ÔÇ×h├órtia aceasta n-avea mult─â valoare pentru dreptul interna┼úionalÔÇŁ[26]. To┼úi participan┼úii la Conferin┼úa de pace de la Bucure┼čti au evitat s─â clarifice protec┼úia ┼či drepturile minorit─â┼úilor, deoarece fiecare dorea s─â limiteze ingerin┼úele altei p─âr┼úi ├«n propria politic─â de asimilare. La un moment dat, grecii au propus inserarea ├«n tratat a unei clauze despre minorit─â┼úi, dar bulgarii au cerut aplicarea reciprocit─â┼úii, iar s├órbii s-au ├«mpotrivit oric─ârui angajament.

Bulgaria, Grecia ┼či Serbia au cedat teoretic revendic─ârilor Rom├óniei pentru drepturile arom├ónilor la autonomia ┼čcolar─â ┼či bisericeasc─â datorit─â rolului de factor de echilibru jucat de Bucure┼čti ├«n ultimele luni. Presiunile din presa rom├óneasc─â pentru cuprinderea ├«n tratat a vlahilor din Serbia ┼či Bulgaria au provocat doar temeri pentru delega┼úiile s├órb─â ┼či bulgar─â, ├«ns─â temerile erau nejustificate. Premierul rom├ón a neglijat opinia public─â, deoarece nu dorea s─â acorde drepturi culturale minorit─â┼úilor din Rom├ónia. Astfel, fiecare stat balcanic a avut deschis─â posibilitatea promov─ârii propriilor politici de asimilare, ├«n ciuda discu┼úiilor de la Conferin┼úa ambasadorilor de la Londra despre minorit─â┼úi. Ambasadorii puterilor europene au discutat de mai multe ori despre protec┼úia minorit─â┼úilor religioase ┼či etnice, despre drepturile lor ┼čcolare ┼či biserice┼čti, mai ales ├«n leg─âtur─â cu Serbia ┼či Muntenegru[27]. ┼×i ├«n aceste cazuri s-a avut ├«n vedere doar teritoriile nou cucerite, f─âr─â s─â existe discu┼úii de principiu despre drepturile minorit─â┼úilor, de┼či fiecare stat balcanic avea ├«n momentul respectiv o diversitate mare din punct de vedere etnic ┼či religios.

Cadrilaterul a devenit o piatră de moară la gâtul României

Rom├ónia ┼či-a atins obiectivul strategic de securizare a frontierelor Dobrogei prin dob├óndirea Cadrilaterului, recunoscut ├«n grani┼úele sale la Conferin┼úa de pace de la Bucure┼čti. ├Äns─â Cadrilaterul a devenit o piatr─â de moar─â la g├ótul Rom├óniei. Vechea ostilitate a bulgarilor pentru Dobrogea a crescut ├«n presa din Bulgaria. Politicienii ┼či comandan┼úii militari de la Sofia au scos ├«n eviden┼ú─â rolul Rom├óniei ├«n e┼čecul Bulgariei ├«n 1913. Bulgarii au reocupat Cadrilaterul vremelnic, ├«n timpul Primului R─âzboi Mondial, sper├ónd chiar la ├«ntreaga Dobroge drept compensa┼úii, ├«ns─â germanii s-au opus. Administra┼úia rom├óneasc─â a revenit ├«n toamna anului 1918.

Pe plan local, de-a lungul perioadei interbelice, comitagii bulgari au dus un adev─ârat r─âzboi de gheril─â, nu at├ót ├«mpotriva autorit─â┼úilor rom├óne, c├ót mai ales ├«mpotriva coloni┼čtilor adu┼či de statul rom├ón pentru a rom├óniza regiunea. Grosul coloni┼čtilor a constat din arom├óni din Balcani, c─ârora li s-a dat p─âm├ónt pentru a face sate ┼či culturi. ├Äns─â ├«ntre promisiunile guvernelor rom├óne┼čti, care se succedau prea repede pentru a-┼či ┼úine cuv├óntul, ┼či iluziile arom├ónilor dezn─âd─âjdui┼úi de opresiunea la care erau supu┼či ├«n noile state succesoare ale Imperiului Otoman era o distan┼ú─â mult prea mare. Plini de speran┼ú─â c─â ├«┼či vor construi un nou c─âmin ├«n ┼úara care se revendica drept ÔÇ×patrie-mam─âÔÇŁ, arom├ónii s-au lovit de cruda realitate a Cadrilaterului ÔÇô lupta cu comitagii bulgari ┼či dificult─â┼úile ├«ntemeierii noilor a┼čez─âri.

├Än ciuda rom├óniz─ârii Cadrilaterului, bulgarii au profitat de criza interna┼úional─â ├«n care a ajuns Rom├ónia ├«n 1940 ┼či, ├«n urma negocierilor de la Craiova, au ob┼úinut teritoriul revendicat. Prin schimbul de popula┼úie, arom├ónii ┼či ceilal┼úi coloni┼čti adu┼či de rom├óni au fost reloca┼úi ├«n Dobrogea, de unde au plecat cea mai mare parte a bulgarilor. Astfel s-a terminat episodul st─âp├ónirii efemere rom├óne┼čti ├«n Cadrilater. Este evident c─â a fost un calcul strategic gre┼čit, care a creat doar complica┼úii. A fost ├«mplinit orgoliul rom├ónesc ├«n 1913, ├«ns─â pre┼úul a fost pl─âtit ├«n special de arom├ónii coloniza┼úi aici ├«n perioada interbelic─â.

La r├óndul ei, rezolvarea diplomatic─â a chestiunii arom├ónilor prin schimbul de note la Conferin┼úa de pace a fost un succes iluzoriu, deoarece niciun stat balcanic nu a respectat angajamentele fa┼ú─â de libert─â┼úile culturale ale arom├ónilor. Pe l├óng─â politica de asimilare la care au fost supu┼či de greci, s├órbi ┼či bulgari, arom├ónii au fost ├«ngr─âdi┼úi ├«n noile grani┼úe, care le-au blocat desf─â┼čurarea str─âvechilor ocupa┼úii ÔÇô p─âstoritul ┼či nego┼úul. Circa 30.000 de arom├óni au emigrat ├«n Rom├ónia ├«n perioada interbelic─â cu mari speran┼úe, p─âr─âsind regiunile montane ├«n care tr─âiau pentru c├ómpia Cadrilaterului. A fost o solu┼úie de avarie, pentru c─â dup─â Primul R─âzboi Mondial interesul Rom├óniei pentru arom├óni a sc─âzut exponen┼úial, p├ón─â la dispari┼úia total─â dup─â 1948. Tot ceea ce a investit statul rom├ón ├«ntre 1864-1914 s-a dus pe apa S├ómbetei prin lipsa unei strategii pe termen lung dup─â Unirea din 1918.

Pe plan militar, campania din 1913 a fost un succes iluzoriu pe termen scurt ┼či un dezastru pe termen mediu ┼či lung. Abord─ârile triumfaliste despre succesul militar incontestabil al glorioasei armate rom├óne au continuat. Glorioas─â ├«n lupta cu babele bulg─âroaice pentru g├ó┼čtele lor, ├«ns─â ├«nvins─â de holer─â. O glorie dob├óndit─â f─âr─â nicio confruntare militar─â real─â, care poate ne-ar fi trezit din iluzie. Ne-am trezit abia dup─â campania dezastruoas─â din Transilvania, din 1916.

Note

[1]Mai multe detalii despre atitudinea bulgar─â ├«n Memoriul guvernului rom├ón trimis Marilor Puteri ├«n 28 februarie 1913, ├«n Titu Maiorescu, Rom├ónia, r─âzboaiele balcanice ┼či Cadrilaterul, volum editat de Stelian Neagoe, Editura Machiavelli, Bucure┼čti, 1995, p. 196-197

[2]Harta a fost publicată pe coperta cărţii lui Alexander Vachkov, The Balkan war 1912-1913, Angela Publishing, Sofia, 2005

[3]Anghel Popa, Un document inedit despre organizarea primei ┼čcoli rom├óne┼čti la arom├ónii din sudul Dun─ârii, ÔÇ×Revista Istoric─âÔÇŁ, serie nou─â, tom VIII, 1997, nr. 11-12, p. 781.

[4]Gheorghe Zbuchea, Rom├ónia ┼či r─âzboaiele balcanice 1912-1913. Pagini de istorie sud-est european─â, Editura Albatros, Bucure┼čti, 1999, p. 161.

[5]Minist├ęre des Affaires ├ëtrang├ęres, Documents diplomatiques. Les ├ęv├ęnements de la peninsule Balcanique. LÔÇÖaction de la Roumanie, Septembre 1912-Ao├╗t 1913, Bucarest, 1913, p. 31.

[6]Gheorghe Zbuchea, Rom├ónia ┼či r─âzboaiele balcanice, p. 174.

[7]Ibidem 6, pp. 171-172.

[8]Ibidem 7, pp. 205-221.

[9]Constantin Argetoianu, Pentru cei de m├óine amintiri din vremea celor de ieri, vol. al II-lea, partea a IV-a, 1913-1916, edi┼úie ┼či indice de Stelian Neagoe, Humanitas, Bucure┼čti, 1991, p. 14.

[10]Ibidem 9, p. 26, pentru descrierea comportamentului soldaţilor români, ibidem, pp. 20-22.

[11]Ionu┼ú Nistor, ÔÇ×Problema arom├ón─âÔÇŁ ├«n raporturile Rom├óniei cu statele balcanice 1903-1913, Editura Universit─â┼úii ÔÇ×Alexandru Ioan CuzaÔÇŁ, Ia┼či, 2009, pp. 231-232.

[12]Minist├ęre des Affaires ├ëtrang├ęres, Documents diplomatiques. Les ├ęv├ęnements de la peninsule Balcanique. LÔÇÖaction de la Roumanie, Septembre 1912-Ao├╗t 1913, Bucarest, 1913, nr. 18, p. 14.

[13]Gheorghe Zbuchea, Rom├ónia ┼či r─âzboaiele balcanice, p. 44.

[14]Gheorghe Zbuchea, O istorie a rom├ónilor din peninsula Balcanic─â. Secolele XVIII-XX, Editura Biblioteca Bucure┼čtilor, Bucure┼čti, 1999, pp. 112-116.

[15]Titu Maiorescu, op. cit, p. 48, 50.

[16]N.┼×. Tana┼čoca, Realism ┼či idealism ├«n ÔÇťChestiunea arom├óneasc─âÔÇŁ. Un episod diplomatic din via┼úa lui George Murnu ├«n lumina coresponden┼úei sale inedite (1913), ÔÇťRevista Istoric─âÔÇŁ, serie nou─â, tom VIII, nr. 11-12, p. 733.

[17]Al. Marghiloman, Note politice, vol. I, Rom├ónia ┼či r─âzboaiele balcanice (1912-1913). Rom├ónia ┼či primul r─âzboi mondial (1914-1919), Neutralitatea (1914-1916), edi┼úie ┼či introducere de Stelian Neagoe, Editura Scripta, Bucure┼čti, 1993, p. 105, 119.

[18]Titu Maiorescu, op. cit., p. 48.

[19]Titu Maiorescu, op. cit., p. 59, 61, 73. Ionuţ Nistor, op. cit, pp. 261-262.

[20]Titu Maiorescu, op. cit., p. 50.

[21]Titu Maiorescu, op. cit., p. 110.

[22]Titu Maiorescu, op. cit., p. 110.

[23]Al. Marghiloman, op. cit., p. 128;Titu Maiorescu, op. cit., p. 151.

[24]Bogdan Catană, Relaţii diplomatice româno-sârbe 1880-1913, Editura Universitaria, Craiova, 2009, pp. 233-234.

[25]Rom├ónii de la sud de Dun─âre. Documente, volum coordonat de Stelian Brezeanu ┼či Gheorghe Zbuchea, Bucure┼čti, 1997, nr. 109, pp. 238-239.

[26]Max D. Peyfuss, Arom├ónii ├«n era na┼úionalismelor balcanice, ├«n Arom├ónii. Istorie, limb─â, destin, coordonator Neagu Djuvara, Editura Funda┼úiei Culturale Rom├óne, Bucure┼čti, 1996, p. 146.

[27]K.U.K. Ministerium des Äusern, Diplomatische Aktenstücke betreffend die Ereignisse am Balkan 13. August 1912 bis 6. November 1913, Wien, 1914, p. 185, 272, 319, 382.