Pacea de la Adrianopol: Iancu de Hunedoara încheie un armistițiu temporar cu Imperiul Otoman
Pacea de la Adrianopol, încheiată în 1452 între Iancu de Hunedoara și Imperiul Otoman condus de sultanul Mehmed al II-lea, a fost un moment important în contextul confruntărilor dintre Europa creștină și Imperiul Otoman.
Această înțelegere a avut rolul de a pune capăt temporar ostilităților și de a oferi ambelor părți un răgaz strategic. Tratatul prevedea încetarea conflictelor armate, recunoașterea situației teritoriale existente și libertatea comerțului și a circulației în regiunile de frontieră. Pacea era de fapt un armistițiu temporar, menit să ofere timp pentru refacerea forțelor, scrie Muzeul Castelul Corvinilor pe pagina de Facebook a instituției.
Mehmed al II-lea urmărea pregătirea cuceririi Constantinopolului, în timp ce Iancu de Hunedoara avea nevoie să-și reorganizeze armata și să întărească apărarea sudică a Regatului Ungariei după înfrângerea de la Câmpia Mierlei din 1448.
Deși pacea nu a durat mult, fiind încălcată curând după cucerirea Constantinopolului în 1453, ea a oferit un moment esențial de respiro într-o perioadă de mari tensiuni. Î
n concluzie, pacea de la Adrianopol din 1452 a reprezentat un moment de respire într-o perioadă marcată de conflicte intense între creștini și otomani. Deși temporară, această înțelegere a avut o importanță strategică atât pentru Imperiul Otoman, aflat în pregătirea cuceririi Constantinopolului, cât și pentru Regatul Ungariei, care își consolida apărarea.
Evenimentul demonstrează abilitatea diplomatică a lui Iancu de Hunedoara și rolul său esențial în apărarea Europei Centrale împotriva expansiunii otomane.
Bibliografie:
Giurescu, Constantin C., Istoria românilor, vol. II, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1976.
Enciclopedia Britannica, articolul „John Hunyadi” (consultat online)
Mai multe pentru tine...
