Marea Criză Economică, România și transformarea rapidă a marilor orașe în anul 1930

Obișnuința este a doua natură a omului. Locuitorii din România interbelică aveau impresia că statul nu se dezvoltă și mulți intelectuali era de aceeași părere. S-a scris că erau lipsuri și totul a plecat de la recesiunea din SUA, prăbușirea bursei din New York afectând întreaga planetă. Istoricii au repetat poveștile din paginile publicațiilor sau din cele ale memorialiștilor.

Datele anuarelor statistice sunt complet diferite de ceea ce credeau oamenii de rând. Informațiile despre primele 20 de orașe ale țării demonstrează că se construia mult în domeniul spațiilor locative și chiar oamenii epocii, mai ales cei din București, se plângeau de existența a prea mult praf și zgomot. Au fost ridicate, în anul 1930, 6.324 de clădiri cu un total de 8.903 apartamente.

O formă de falsificare a adevărului în istoriografie este aceea că întotdeauna este prea puțin și nu se indică un reper față de care să se facă simple calcule. Dacă se face o împărțire la numărul de zile din an, ar rezulta că la fiecare 24 de ore apăreau câte 17 clădiri noi în cele 20 de orașe din țară. Exista un tip de bloc în perioada comunistă cu patru etaje, două scări și 20 de apartamente.

Dacă este luat acest model de construcție drept etalon, constructorii interbelici au ridicat echivalentul a 445 de blocuri în cele 20 de orașe mari ale țării. Nu erau incluse în calcule imobilele cu rol administrativ, economic sau militar, lucrările la un gigant precum Palatul Telefoanelor din București fiind demarate.

Patronii epocii au început să fie interesați să ridice clădiri cât mai înalte pentru o valorificare superioară a terenului scump din centrul marilor centre urbane. Au apărut, în 1930, 372 de imobile cu câte trei apartamente, adică o nouă clădire cochetă în fiecare zi. Construcțiile din cărămidă și cu elemente din beton există și astăzi dacă n-au fost dărâmate de către politrucii comuniști. Au fost esențiale pentru a asigura spațiu locativ în perioada comunistă, oamenii trăind cu iluzia că numai în comunism s-a construit ceva deosebit prin cantitate. Statistica publicată nu precizează însă dimensiunile apartamentelor, dar acestea sunt în continuare căutate pe piața imobiliară.

Progresele din România interbelică, atunci când încă nu erau suficiente utilaje cu motoare de mare putere, au provocat invidia autorităților comuniste, cele ce mereu făceau comparație cu anul 1938 pentru a demonstra superioritatea noului regim politic. Uitau să precizeze că au trecut decenii de la trecerea celui mai bun an pentru economia capitalistă și că acei burghezi erau dispăruți prin temnițele poliției politice.

Era mult de construit în România interbelică, dar norii războiului mondial pluteau deja și sume uriașe au fost dirijate spre producția de armament. Politicienii marilor puteri nu se mai săturau de câtă putere aveau și doreau moarte și distrugere.

_{Foto sus: Bulevardul Take Ionescu din București (în prezent bulevardul Magheru), în perioada interbelică (© iMAGO Romaniae)}