Românii au ajuns să invadeze Bulgaria în 1913 din cauza unor neînţelegeri / FOTO jpeg

Românii au ajuns să invadeze Bulgaria în 1913 din cauza unor neînţelegeri / FOTO

­čôü Monarhia ├«n Rom├ónia
Autor: Claudiu-Lucian Topor

Rom├ónii ┼či bulgarii au reprezentat mult timp dou─â popoare din al c─âror bagaj specific manifest─ârilor orgoliului na┼úional p─ârea s─â lipseasc─â tocmai spiritul ├«nfrunt─ârii. Ar fi fost un caz atipic lumii agitate din sud-estul Europei, o situa┼úie de neconceput ├«n condi┼úiile ├«n care statele na┼úionale din regiune s-au afirmat ┼či prin etalarea rivalit─â┼úilor istorice.

Au existat însă în istoria modernă a celor două naţiuni vecine două evenimente exemplare, de la care se poate spune că mereu s-a alimentat duhul confruntării.

Recuno┼čtin┼úa, repede uitat─â

Mai ├«nt├ói, independen┼úa Rom├óniei la 1877-1878 a presupus sacrificii umane ┼či materiale enorme chiar pe teritoriul bulgar, dar victoriile ├«mpotriva Imperiului otoman au fost ├«n final r─âspl─âtite inechitabil de c─âtre puterile Europei. Rom├óniei i s-a recunoscut doar condi┼úionat independen┼úa iar frontiera dobrogean─â a devenit un motiv de nemul┼úumire at├ót la Nord c├ót ┼či la Sud de Dun─âre. ├Än primii ani ai Principatului autonom, bulgarii au ar─âtat o anumit─â recuno┼čtin┼ú─â fa┼ú─â de sacrificiul etalat de rom├óni la Plevna, dar cur├ónd, dup─â proclamarea independen┼úei la 1908, uitarea avea s─â se a┼čtearn─â peste memoria celor tineri sau chiar a celor mai b─âtr├óni.

Din amintirea momentului 1877, a mai r─âmas doar ajutorul surorii mai mari, Rusia. Cel de-al doilea moment important, care a oferit, o dat─â cu trecerea anilor, imagini consistente ale rivalit─â┼úii dintre rom├óni ┼či bulgari a fost r─âzboiul din vara anului 1913. Evenimentul ├«n sine nu reprezenta de┬şc├ót deznod─âm├óntul unei crize politice prelungite, ├«nceput─â o dat─â cu declan┼čarea primului r─âzboi balcanic ├«n toamna anului 1912. E┼čecul discu┼úiilor privind modificarea frontierei comune a reprezentat actul ├«nt├ói al dramei, iar r─âzboiul partea a doua.

Tratative sub semnul... nervilor

Tratativele rom├óno  bulgare angajate la Bucure┼čti sau la Londra au stat tot timpul sub semnul unei mari nervozit─â┼úi. At├ót ├«n Bulgaria c├ót ┼či ├«n Rom├ónia, rela┼úiile politice ├«ncordate au devenit o tem─â de dezbatere la tribuna parlamentar─â ┼či ├«n ├«nsemn─ârile presei. ├Än privin┼úa opiniei publice rom├óne┼čti, se poate observa c─â disputa teritorial─â cu Bulgaria a reprezentat unul dintre rarele momente c├ónd ea s-a pronun┼úat cu vivacitate asupra unei teme de politic─â extern─â. Lideri de partid, deputa┼úi, istorici sau publici┼čti incitau ┼či mai mult spiritele, solicit├ónd repararea unei vechi nedrept─â┼úi prin implicarea imediat─â a ┼ú─ârii ├«n r─âzboi.

├Än ┼čedin┼úa din 15 decembrie a Adun─ârii Deputa┼úilor, ├«n aceea┼či zi ├«n care Titu Maiorescu transmitea primele sale instruc┼úiuni cu privire la con┼úinutul tratativelor diplomatice de la Londra, deputatul C. Fortunescu sus┼úinea c─â "f─âr─â compensa┼úiuni teritoriale"sau "f─âr─â rectificare de frontier─â"era greu de ├«n┼úeles cum "glasul Rom├óniei" ar fi fost ascultat de c─âtre marile puteri. ├Än opinia lui, era evident c─â ├«n concertul european existau ┼či voci care nu se auzeau sau glasuri care ├«nc├óntau dup─â partiturile scrise de al┼úii.

Concluziile acestui discurs, rostit chiar ├«n pre┬şziua deschiderii ┼čedin┼úelor reuniunii londoneze, dovedesc faptul c─â, ├«n probleme de politic─â extern─â, ├«ntre vi┬şziunea guvernului sus┼úinut─â de c─âtre rege ┼či cea a unora dintre membrii forului legislativ existau deosebiri la fel de mari, ca acelea existente ├«ntre politic─â ┼či politicianism. Cuvintele deputatului conservator spun de fapt totul:

"┼×i ┼úinem s─â se ┼čtie c─â dac─â este posibil s─â se ├«nchid─â por┼úile Palatului Saint James ├«n calea plenipoten┼úiarilor no┼čtri ┼či ca ambasadorii s─â ne opreasc─â de a vorbi, nu este posibil ca cineva s─â stea ├«n calea solda┼úilor no┼čtri ┼či nimic nu va opri pe leii satelor noastre ca s─â poarte oriunde vor c─âlca vitejii ├«ngrozitoare ┼či noble┼úea de zeci de ori secular─â a unui popor daco-roman".

Să se ţină seama de interesele noastre

├Än cadrul acelea┼či ┼čedin┼úe a luat cuv├óntul ┼či deputatul D. I. Gr─âdi┼čteanu. Dup─â ce a ├«ncercat s─â argumenteze necesitatea rectific─ârii frontierei dobrogene prin considerente de ordin strategic, el a l─âsat s─â se ├«n┼úeleag─â c─â preten┼úiile Rom├óniei ┼či-ar g─âsi o deplin─â aderen┼ú─â ├«n principiul men┼úinerii echilibrului de for┼úe ├«n Peninsula Balcanic─â. ├Än acest fel, ┼úara ar fi fost ├«ndrept─â┼úit─â s─â-┼či extind─â frontierele pentru c─â, la ├«mp─âr┼úirea teritoriilor cucerite, alia┼úii balcanici nu se puteau orienta dec├ót dup─â principiul compensa┼úiilor teritoriale. Fiecare stat balcanic beligerant urma s─â primeasc─â, ├«n raport cu principiul compensa┼úiilor, o ├«ntindere de p─âm├ónt cu popula┼úii amestecate, care trebuia s─â fie direct propor┼úional─â cu ponderea numeric─â a ├«ntregii popula┼úii na┼úionale din cadrul Imperiului Otoman. Conform acestui algoritm, Rom├ónia urma s─â beneficieze de compensa┼úii fabuloase.

Socotind c─â popula┼úia rom├óneasc─â din Macedonia ar fi ajuns undeva ├«n jurul cifrei de 300.000 suflete, regatul avea dreptul s─â solicite o suprafa┼ú─â de 13.000 km, adic─â exact ├«ntinderea Cadrilaterului bulgar (!!!). Dac─â totu┼či Rom├ónia nu ar fi cerut Cadrilaterul, ea trebuia s─â solicite minim linia Turtucaia - Balcic, ceea ce ├«nsemna ├«n mod obligatoriu ┼či includerea por┼úiunii Silistra - Cavarna. Dac─â bulgarii erau refractari ced─ârii acestui teritoriu, ├«n ciuda faptului c─â ┼úara ┼či-a v─ârsat ├«n trecut s├óngele pentru libertatea lor, puterile europene r─âm├óneau ele profund ├«ndatorate Rom├óniei, pentru c─â la ├«nceputul r─âzboiului balcanic au ├«ndrumat-o s─â nu mobilizeze armata ┼či i-au produs astfel un imens dezavantaj.

┼×i de aceast─â dat─â finalul discursului era apoteotic ┼či de aceea credem c─â, f─âr─â a mai insera comentarii, trebuie s─â-l red─âm integral:

"Nu mai voim s─â ni se spun─â mereu c─â suntem un element de ordine ┼či pace; toate lucrurile acestea, departe de a ne face pl─âcere, oricum mai mult ne am─âr─âsc, c─âci de c├óte ori ni s-au spus acestea s-au nesocotit interesele noastre. Acum nu mai voim laude, voim s─â se ┼úin─â seama de interesele noastre".

La r├óndul s─âu, istoricul A. D. Xenopol publica, ├«n num─ârul din 10 de┬şcembrie 1912 al prestigiosului "Jour┬şnal de D├ębats", un articol intitulat Les Revendications de la Roumanie, ├«n care ├«┼či propunea s─â demonteze toate acele opinii "r─âu voitoare" din Occident, care acreditau ideea c─â rom├ónii ar pretinde s─â se ├«mbog─â┼úeasc─â, sau s─â-┼či extind─â teritoriul pe seama s├óngelui v─ârsat de bulgari. Motivul pentru care Rom├ónia solicita rectificarea frontierei era legat de cedarea fort─âre┼úei Silistra.

Vechiul Regat avea tot dreptul s─â revendice st─âp├ónirea acestui ora┼č, fiindc─â numai a┼ča i se putea garanta st─âp├ónirea pa┼čnic─â asupra Dobrogei. Xenopol insereaz─â ├«n articolul s─âu ┼či un scurt istoric al disputelor dintre cele dou─â popoare pentru st─âp├ónirea Dobrogei, ajung├ónd la concluzia c─â turcii au fost cei care au st─âp├ónit acest teritoriu vreme de aproape 500 de ani (1400-1878), dup─â care el a revenit Rom├óniei prin tratatul de la Berlin, ├«n schimbul celor trei jude┼úe din sudul Basarabiei. Rom├ónia a pl─âtit pentru ob┼úinerea Dobrogei de la ru┼či cu o parte din teritoriul s─âu na┼úional.

├Än concluzie, bulgarii nu aveau niciun drept asupra Dobrogei, pentru c─â ea nu le-a apar┼úinut niciodat─â ├«n istorie. Acest gen de reac┼úii erau familiare pe ambele maluri ale Dun─ârii. ├Än Bulgaria s-a iscat o veritabil─â campanie de pres─â ├«mpotriva revendic─ârilor teritoriale rom├óne┼čti.

P─ârerea bulgarilor

├Än ziarul "Vecerna - Posta", din 3 ianuarie 1913, ap─ârea un articol intitulat sugestiv Pentru rom├óni, ├«n cuprinsul c─âruia se exprimau opinii despre disputa privind Silistra. Se acredita ideea c─â ├«n cadrul congresului de la Berlin, prin cedarea Dobrogei c─âtre Rom├ónia, s-ar fi comis o nedreptate istoric─â, pentru c─â acest teritoriu era locuit majoritar de c─âtre bulgari (!!!). Rom├ónii pre┼úuiau foarte pu┼úin amici┼úia vecinilor lor ┼či aduceau ├«n discu┼úie o problem─â definitiv "├«ngropat─â" la 1878.

Argumentele părţii române, conform cărora viitoarele relaţii de bună vecinătate dintre cele două state necesită o frontieră bine păzită, erau considerate de-a dreptul comice de către publicaţia sofiotă. Se considera că frontiera comună ar trebui modificată, dar în detrimentul României. În acest fel, cel mai nimerit traseu ar fi fost respectat urmând linia "fruntariei naturale", adică Dunărea.

Faptul ar fi permis "unirea definitiv─â a tuturor teritoriilor bulg─âre┼čti", iar aceas┬şt─â rectificare de frontier─â, pe care Sofia se putea g├óndi chiar s─â o propun─â, se ├«ntemeia pe acorduri interna┼úionale (conform tratatului de la San Stefano, Dobrogea p├ón─â la Tulcea revenea Bulgariei). ├Än concluzie, se sus┼úinea c─â, ├«n m─âsura ├«n care rom├ónii erau amatori de asemenea anticvarii, bulgarii le propuneau o variant─â de frontier─â extrem de "convenabil─â", prin a c─ârei realizare nu s-ar fi pierdut nicio palm─â din "adev─âratul lor p─âm├ónt".

Dac─â Rom├ónia, dup─â Dobrogea, mai pretindea ├«nc─â ┼či alte noi teritorii bulg─âre┼čti, ├«nsemna c─â ea pretindea "tax─â de m├óncare", dup─â ce "se osp─âtase" vreme ├«ndelungat─â la masa bulgarilor(!!!). ├Än ziarul Bulgaria, num─ârul 62 din 5 ianuarie 1913, disputa rom├óno-bulgar─â revenea ├«n centrul aten┼úiei, de aceast─â dat─â printr-o interesant─â asociere Silistra  Adrianopol. Se considera c─â, din punct de vedere istoric ┼či etnografic, asupra celor dou─â ora┼če numai Bulgaria putea emite preten┼úii. Silistra ar fi fost mereu un ora┼č populat numai de bulgari, istorice┼čte apar┼úinea doar Bulgariei ┼či, ├«n plus, oferise ┼ú─ârii dou─â regimente de solda┼úi, care luptaser─â "precum leii" pe c├ómpiile Traciei, urm├ónd a se ├«ntoarce victorio┼či la casele lor.

Prin tratatul de la Berlin, Silistra ar fi fost privat─â de hinterlandul s─âu, iar Bulgaria de o provincie bogat─â. A┼čadar, ├«n m─âsura ├«n care pierderea Dobrogei la 1878 era o nedreptate ├«n sine, cine ar mai fi tolerat ca Bulgaria s─â suporte o nou─â umilin┼ú─â ┼či la 1912!?. Este c├ót se poate de evident c─â aceast─â atmosfer─â de ├«ncordare a creat o imens─â presiune ├«n jurul tratativelor rom├óno-bulgare. Dac─â delega┼úii de la Sofia aveau motive s─â ├«ncetineasc─â ritmul discu┼úiilor, la Bucure┼čti ├«ntreaga problem─â s-a dezb─âtut ├«n termenii unui veritabil ultimatum, iar faptul s-a repercutat negativ asupra stabilit─â┼úii guvernului condus de Maiorescu.

├Än repetate r├ónduri, rapoartele diplomatice ale mini┼čtrilor str─âini acredita┼úi la Bucure┼čti au indicat o stare de ├«ncordare ce s-a r─âsfr├ónt negativ asupra imaginii ┼ú─ârii dincolo de grani┼úe. Nu este ├«ns─â mai pu┼úin adev─ârat c─â ┼či momentele de glorie ale confrunt─ârilor alia┼úilor balcanici cu Poarta nu au fost tocmai benefice pentru desf─â┼čurarea tratativelor cu diploma┼úii bulgari. Victoriile Bulgariei au a┼čezat Rom├ónia pe o pozi┼úie de inferioritate la masa tratativelor.

Faptul a r─âmas vizibil ┼či cu prilejul conferin┼úei de la Sankt-Petersburg, ├«ntrunit─â special pentru a solu┼úiona disputa privind Silistra. Chiar dac─â hot─âr├órea final─â a dat c├ó┼čtig de cauz─â Rom├óniei, s-a observat ulterior c├ót de dificil─â a fost punerea ├«n practic─â a deciziilor. Tocmai iritarea produs─â de acest gen de tergivers─âri a ├«ngreunat calea identific─ârii unei solu┼úii pa┼čnice ┼či a anulat orice speran┼ú─â fa┼ú─â de neutralitatea Rom├óniei ├«n r─âzboiul Bulgariei contra fo┼čtilor alia┼úi. Acest conflict, preg─âtit exemplar de diploma┼úia de la Bucure┼čti, a pus ├«n lumin─â adev─ârata dimensiune a rivalit─â┼úii istorice dintre rom├óni ┼či bulgari. Imaginile despre cel─âlalt au fost pro┬şiec┬şta┬şte mai ├«nt├ói la nivel ├«nalt ┼či apoi s-a dispersat pe larg ├«n cercurile opiniei publice.

Românii despre bulgari...

├Än diverse articole de pres─â, note, ├«nsemn─âri sau scrieri propagandistice ┼či-au g─âsit cu u┼čurin┼ú─â locul caracteriz─âri umilitoare pentru orgoliul na┼úional al unor popoare, pe care, ├«n acele cumplite vremuri, nu doar Dun─ârea le desp─âr┼úea. Bulgarii erau numi┼úi "urma┼čii lui Asparuch", un popor cu instincte bestiale, care ├«┼či satisf─âcea sentimentele josnice de r─âzbunare prin jafuri, incendii, violuri ┼či m─âceluri aspra unor fiin┼úe slabe ┼či f─âr─â ap─ârare.

Ei dispuneau de o mentalitate de "cuceritori primitivi", pentru care singurul ideal politic urm─ârit era st─âp├ónirea de p─âm├ónturi str─âine, c├ót mai ├«ntinse cu putin┼ú─â. Europa civilizat─â ┼či-ar fi ├«ntors ├«n┼čelat─â ┼či sc├órbit─â fa┼úa de la acest popor, pe care, nu cu mult timp ├«n urm─â, ├«l socotea cel mai energic reprezentant al civiliza┼úiei ├«n Orient. Din toat─â Peninsula Balcanic─â, bulgarii erau considera┼úi poporul cel mai crud, cel mai s─âlbatic.

Se credea c─â, ├«nc─âp─â┼ú├óna┼úi ┼či ├«nd─âr─âtnici, ei i-au atacat pe s├órbi ┼či greci, gonindu-i de pe p─âm├ónturile lor. Motiva┼úia mobiliz─ârii la rom├óni era una simpl─â:pe l├óng─â necesitatea de a asigura lini┼čtea la frontier─â, chemarea armatei r─âspundea ┼či unor imperative europene. Cum r─âzboiul pornit de bulgari ├«nsemna ┼či "o lupt─â ├«mpotriva civiliza┼úiei ┼či progresului", prin care "o hoard─â de barbari ┼či de s─âlbatici", ├«narma┼úi cu tunuri ┼či arme perfec┼úionate, au produs dezordine prin setea lor de s├ónge, scopul mobiliz─ârii "m├óndrei armate rom├óne" era acela de a ap─âra pacea ┼či lini┼čtea Europei.

Dimitrie Dimiu, un rezervist al campaniei din 1913, ├«┼či amintea, ├«n cuvinte expresive, despre finalitatea imediat─â a r─âzboiului: "s─â punem st─âvilar s─âlb─âticiilor de la miaz─âzi, s─â ne croim hat neted c─âtre bulgari ┼či s─â scriem ├«n istoria popoarelor o pagin─â de jertfe ┼či izb├ónd─â".

├Äntre motivele imediate legate de aceast─â "nobil─â" misiune, o parte a publicului rom├ónesc pretindea tot mai insistent cucerirea Cadrilaterului dobrogean. Foaia oficioas─â a guvernului, "La Roumanie", publica prin noiembrie 1912, sub titlul de R─âspuns domnului A.D. Xe┬şnopol. Quadrilaterul Rusciuk-Varna-┼×umla-Silistra, o replic─â la argumentele invocate de istoricul rom├ón ├«n num─ârul din 7 decembrie 1912 al ga┬şzetei "La Libert├ę de Paris", contra necesit─â┼úii anex─ârii acestui teritoriu.

Din text rezultau o serie de teme devenite cla┬şsice pentru sus┼úinerea revendic─ârilor rom├óne┼čti ├«n raport cu Bulgaria:drepturile istorice ale na┼úiunii rom├óne asupra Dobrogei bulg─âre┼čti;configura┼úia etnic─â a teritoriului;ingratitudinea ar─âtat─â de Bulgaria fa┼ú─â de Rom├ónia, care ├«┼či v─ârsase s├óngele pentru eliberarea ei de sub jugul turcesc;favorizarea Bulgariei "nerecunosc─âtoare" ├«n timpul crizei balcanice prin atitudinea de neutralitate, importan┼úa strategic─â ┼či valoarea economic─â a Cadrilaterului.

...┼či invers

De cealalt─â parte, presa ┼či opinia public─â bulgar─â g─âseau cuvinte cel pu┼úin la fel de ofensatoare fa┼ú─â de Rom├ónia. Atitudinea de superioritate a rom├ónilor ├«n raport cu civiliza┼úia ┼či cultura bulgarilor a fost sanc┼úionat─â prin critica mentalit─â┼úii ambigue ┼či a comportamentului duplicitar rom├ónesc. Existau caricaturi ce personificau Rom├ónia ├«n ipostaza unui ┼ú─âran care caut─â s─â ┼čterpeleasc─â Silistra din buzunarul unui bulgar, preocupat s─â sfarme por┼úile Adrianopolului.

Presa sofiot─â (ziare importante precum Utro ┼či "Reci") publica articole din care rezulta comportamentul duplicitar, ├«njositor al Rom├óniei, care, atunci c├ónd armata bulgar─â se preg─âtea s─â porneasc─â spre eliberarea fra┼úilor din Macedonia, se hot─âr├óse a da lovitura decisiv─â. Era ca ┼či cum bulgarii i-ar fi atacat pe rom├óni, ├«n momentul ├«n care ei se preg─âteau s─â ├«nceap─â lupta de eliberare a fra┼úilor din Transilvania.

Vecinii rom├óni, considera┼úi ciocoi, ar fi trebuit s─â ia aminte ┼či asupra faptului c─â un r─âzboi cu Bulgaria putea ├«nsemna ┼či ridicarea a zeci de mii de ┼ú─ârani, dornici s─â porneasc─â o nou─â revolu┼úie, care s─â sparg─â clubul parazi┼úilor din Bucure┼čti.

├Äntr-un articol atribuit ministrului instruc┼úiunii publice, publicat de oficiosul Mir, mobilizarea armatei rom├óne era caracterizat─â drept un "act de banditism" ┼či se afirma c─â, "din fericire", Bulgaria poseda suficien┼úi prieteni, care ┼či-ar fi dovedit amici┼úia lor ├«n caz de trebuin┼ú─â. ├Änsu┼či suveranul Ferdinand de Saxa-Coburg-Gotta era invidios pe progresele Rom├óniei ┼či, ├«n special, pe realiz─ârile regelui Carol, unul dintre monarhii Europei despre care se ┼čtie sigur c─â nu ├«i simpatiza.

Cu ocazia unei vizite la Bucure┼čti, ├«n luna iunie 1907, pe atunci Alte┼úa Sa Princiar─â ┼či-a permis urm─âtoarea dest─âinuire fa┼ú─â de Hristofor Hesapciev, trimisul bulgar ├«n capitala Rom├óniei:

"├Äntotdeauna c─âl─âtoresc prin Rom├ónia stors suflete┼čte c├ónd v─âd la fiecare pas ce progrese mari a f─âcut ├«n toate privin┼úele. ├Än pofida insisten┼úelor mele, bulgarii nu doresc s─â m─â asculte; ┼či totu┼či sunt un popor mai capabil dec├ót rom├ónii. Am ├«nceput deja s─â simt c─â ├«mi pierd capacitatea vital─â, iar bulgarii ar trebui s─â foloseasc─â acum energia mea, dac─â nu sunt ucis precum Petkov [Dimitar Petkov (1858 - 1907), publicist ┼či om politic bulgar asasinat ├«n centrul Sofiei la 26 februarie 1907, n.n.]. C├ónd va fi deja t├órziu, dup─â moartea mea, bulgarii vor ├«n┼úelege c├ót de valoros am fost pentru ei ├«ns─â nu au ┼čtiut s─â m─â foloseasc─â. Regele Carol nu a cheltuit nimic pentru Rom├ónia, ┼či tot timpul a lucrat pentru ├«mbog─â┼úirea sa, iar ast─âzi el este cel mai bogat om al statului s─âu. Iar eu am cheltuit 16 milioane pentru ridicarea Bulgariei ┼či, ├«n loc de recuno┼čtin┼ú─â, bulgarii m─â atac─â ┼či m─â ├«njur─â constant ┼či m─â ├«mpro┼čc─â cu noroi ┼či rahatÔÇŁ.

O receptare idilic─â

Campania ├«n Bulgaria nu a reprezentat o pagin─â de mare vitejie pentru soldatul rom├ón. De┼či victorioas─â, armata rom├ón─â nu a ├«nt├ómpinat nicio rezisten┼ú─â important─â din partea trupelor bulgare, concentrate cu prec─âdere ├«mpotriva Serbiei ┼či Greciei. A contat mult impactul psihologic, pentru c─â, ├«n fa┼úa a trei adversari dezl─ân┼úui┼úi, Bulgaria trebuia s─â capituleze. Trecerea Dun─ârii de c─âtre armata rom├ón─â a fost decisiv─â pentru soarta r─âzboiului, ├«ntruc├ót, la vremea invaziei rom├óne┼čti, Bulgaria reu┼čise s─â stabilizeze situa┼úia de pe fronturile grecesc ┼či s├órbesc, preg─âtind o contraofensiv─â.


Armata romana trecand Dunarea jpg jpeg

Armata română trecând Dunărea, în Bulgaria (1913)

Evenimentul a semnificat o veritabil─â demonstra┼úie de for┼ú─â, un bun prilej de etalare a imaginilor despre cel─âlalt. A surprins, pe de o parte, la rom├óni, entuziasmul, folosit pe alocuri ┼či ca arm─â de propagand─â, cum adesea se procedeaz─â ├«n vremuri de r─âzboi. Generalul Al. Hiottu a re┬şla┬ştat, ├«ntr-o conferin┼ú─â ┼úinut─â ├«n 1913 la Societatea Tinerimea Rom├ón─â, c├óte ceva din receptarea ÔÇŁidilic─âÔÇŁ a acestui eveniment:

"Rareori s-a putut vedea ├«n via┼úa popoarelor, chiar dac─â s-ar cerceta istoria c├ót de ├«ndep─ârtat, un av├ónt mai puternic, o abnega┼úiune mai mare, un dispre┼ú de moarte ┼či p─âr─âsirea familiilor dup─â cum s-au ma┬şni┬şfestat ├«n tot rom├ónul, ┼či mai ales, ├«n stratul de jos. Priveli┼čtea era ├«n─âl┼ú─âtoare ┼či se p─ârea c─â ├«ns─â┼či natura se cutremura ├«n fa┼úa dorin┼úii poporului de a ar─âta c─â suntem ├«n stare oric├ónd a ne ap─âra ┼úara ┼či a o ridica acolo, unde un neam ├«ntreg con┼čtient de puterea lui trebuie s─â onoreze p─âm├óntul ce-l st─âp├óne┼čte. Nimeni nu se g├óndea dac─â m├óine mai era fiin┼ú─â sau pulbere. Nimeni nu socotea ce vor deveni urma┼čii. Nimeni nu dr─âmuia buc─â┼úica de p├óine, dac─â aveau sau nu, cei r─âma┼či la c─âminele lor. To┼úi aveau ├«n suflet dorin┼úa:De a pleca, de a lupta ┼či de a ├«nvinge ".

Holera pusă pe seama românilor

Pe de alt─â parte, la bulgari, merit─â s─â fie etalat─â determinarea cu care au incriminat evenimentul ┼či faptul c─â au reu┼čit s─â transforme o dram─â comun─â (izbucnirea unei epidemii de holer─â) ├«ntr-un act tragic, orchestrat ┼či pus la cale de c─âtre agresorii rom├óni. Se ┼čtie c─â holera a f─âcut victime importante. La Orhanie, ├«n fiecare zi erau du┼či la groapa comun─â un num─âr de 30 sau 40 de deceda┼úi. Imaginea spitalului din aceast─â localitate bulgar─â a r─âmas una sumbr─â ├«n me┬şmoria martorilor oculari.

├Än timp ce din unele od─âi se auzeau gemetele celor prin┼či de durerile molimei, al─âturi "d─ân┼úuiau" cei vindeca┼úi, iar ├«n alt pavilion de abia mai r─âsuflau muribunzii, cei care imediat ce ├«nchideau ochii erau transporta┼úi c─âtre groapa cu var, acolo unde o movil─â de p─âm├ónt, cu o cruce deasupra, amintea de faptul c─â odihneau ├«ntru cele ve┼čnice solda┼úii rom├óni. Dar ca ┼či cum aceste m─ârturii nu erau suficiente pentru a ilustra o anumit─â dimensiune tragic─â, amploarea epidemiei a fost reflectat─â ┼či ├«n rapoartele ├«ntocmite de autoritatea bulgar─â.

├Än toamna lui 1913, directorul Serviciului Sanitar din Bulgaria, doctorul Russeff, publica la Sofia o serie de detalii interesante cu privire la epidemia de holer─â. Documentul, dezb─âtut ├«n presa bulgar─â, con┼úine unele ├«nvinuiri grave la adresa armatei rom├óne. Cu toate c─â prezen┼úa unor tendin┼úe r─âu┬şvoitoare la adresa Rom├óniei nu poate fi ignorat─â, raportul doctorului Russeff ridica preten┼úii de autenticitate, pentru c─â, de obicei, ├«n limbajul medical, cauzele unei boli nu se identific─â dup─â presupuse rivalit─â┼úi istorice. Ele r─âm├ón acelea┼či, indiferent de na┼úionalitatea celor implica┼úi.

Din acest motiv, ziarul "Volia" din 14 noiembrie 1913 publica primul o parte din constatările doctorului Russeff. Reiese astfel că epidemia de holeră, ce contaminase trei sferturi din teritoriul Bulgariei, se datora neglijenţelor comise de armata română. În cele patru judeţe ocupate de români (Vraţa, Plevna, Vidin, Târnovo), cu o populaţie de 1.372.894 locuitori, existau aproape 14. 000 de bolnavi, cu 6.700 de cazuri mortale, adică un procent de 48, 5%.


armata romana in bulgaria jpg jpeg

Armata română în Bulgaria

├Än toate celelalte jude┼úe (Burgas, Varna, Kiustendil, Rusciuk, Sofia, Filipopol), cu o popula┼úie mult mai numeroas─â ┼či condi┼úii la fel de improprii traiului, holera nu cunoscuse propor┼úii similare celor din jude┼úele unde au fost ├«ncartirui┼úi rom├ónii. ├Än ├«ntreaga Bulgarie existau 18. 819 bolnavi; 9. 256 de mor┼úi; 9. 563 de vindeca┼úi, adic─â un procent de 49%. Armata rom├ón─â era responsabil─â de extinderea epidemiei, datorit─â condi┼úiilor neigienice ┼či murd─âriei ├«n care tr─âiau solda┼úii ┼či ofi┼úerii:

"E stabilit c─â soldatul rom├ón e foarte murdar ┼či se hr─âne┼čte f─âr─â s─â fac─â alegerea m├ónc─ârurilor: m─âm─âliga nefiart─â, fructe ┼či verde┼úuri crude, bea ap─â chiar murdar─â ┼či altele".

Ziarul "B─âlgaria", ├«n num─ârul din 17 decembrie 1913, semnala ┼či el c─â holera, ce se ab─âtuse asupra ┼ú─ârii, se datora "n─âv─âlitorilor" rom├óni. Armata rom├ón─â suportase cele mai grele pierderi (numai la Orhanie au r─âmas peste 100 de morminte ale solda┼úilor rom├óni), iar cauza r─âm├ónea aceea┼či: reaua igien─â a solda┼úilor. Rom├ónilor nu le pl─âcea s─â tr─âiasc─â ├«ntr-un loc deschis ┼či obi┼čnuiau s─â transforme ├«ntr-un veritabil grajd orice spa┼úiu pe care ├«l populau.

Cl─âdirile, str─â┬şzile, pie┼úele, bisericile ┼či cur┼úile interioare au servit drept ad─âpost pen┬ştru oameni ┼či cai deopotriv─â (Vra┼úa, Bercovi┼úa, Ferdinandovo). Ar fi existat chiar cazuri c├ónd solda┼úii au deschis canalizarea din ora┼če pentru a-┼či ad─âpa caii, a-┼či sp─âla rufele, sau a se sc─âlda (Plevna, Lucovit, Kneja). Concluzia era simpl─â ┼či denigratoare: armata rom├ón─â nu ar fi f─âcut mai nimic pentru a ├«mpiedica extinderea ho┬şlerei c─âtre popula╚Ťia civil─â. Dimpotriv─â, rom├ónii s-ar fi str─âduit s─â extind─â flagelul c├ót mai mult, prin contaminarea direct─â sau indirect─â.

Înfrângerea determină schimbări pe scena politică bulgară

Deznod─âm├óntul r─âzboiului a devenit limpede din chiar primele zile. Bulgaria era condamnat─â s─â cear─â pacea, iar Rom├ónia preg─âtit─â s─â ├«┼či savureze victoria. Dac─â la Bucure┼čti, ├«nainte ┼či dup─â deschiderea Conferin┼úei, pacea s-a bucurat de manifest─âri triumfaliste, ├«n Bulgaria se pl─âtise un pre┼ú considerabil ┼či toat─â lumea a┼čtepta momentul potrivit pentru revan┼č─â. La Sud de Dun─âre s-a acreditat tot mai mult ideea c─â r─âzboiul din vara anului 1913 a fost pierdut datorit─â implic─ârii Rom├óniei ┼či Turciei.

Cele dou─â state vecine "contribuiser─â" decisiv la dezastrul Bulgariei, iar riposta trebuia s─â fie pe m─âsur─â. ├Än cele cincisprezece zile c├ót a durat "Golgota bucure┼čtean─â" ┼či ├«n perioada imediat urm─âtoare, la Sofia criticile ┼či disputele erau ├«n plin─â desf─â┼čurare. Guvernul bulgar, format ├«n plin─â criz─â politic─â ├«n vara lui 1913, dup─â demisia lui Stoian Danev, era compus dintr-o coali┼úie fragil─â, ce ├«i cuprindea pe radoslavi┼čti, stambulovi┼čti ┼či frac┼úiunea liberal─â a lui Toncev.

Alegerile din luna noiembrie 1913 au relevat deziluzia provocat─â na┬ş┼úiunii de recentele r─âzboaie. Rezultatul lor ├«i sanc┼úiona at├ót pe liberalii progresi┼čti (Danev), radical-democra┼úi sau na┼úionali┼čti, c├ót ┼či gruparea premierului Radoslavov. Electoratul a acordat c├ó┼čtig de cauz─â agrarienilor, frac┼úiunilor socialiste ┼či democra┼úilor. Pentru ca guvernul s─â poat─â beneficia de sprijin parlamentar, ├«n condi┼úiile ├«n care suveranul ├«i acordase ├«n continuare credit lui Radoslavov, erau necesare voturile agrarienilor din parlament. Ei condi┼úionau ├«ns─â sprijinul politic de necesitatea demiterii lui Ghenadiev, ministrului de externe care, nu cu mult timp ├«n urm─â, organiza activitatea bandelor de comitagii din Macedonia (!!!).

Instabilitatea politic─â era dublat─â de tensiuni sociale. Rezervi┼čtii bulgari, ├«ntor┼či de pe front, au comis numeroase acte de indisciplin─â ┼či dezordine. Publicul era nemul┼úumit ┼či se putea sim┼úi o anumit─â stare de exasperare fa┼ú─â de politica lui Danev ┼či a ┼úarului Ferdinand, considera┼úi principalii vinova┼úi ai dezastrului ├«n care se afla ┼úara. Suveranul p─ârea chiar resemnat ┼či, de teama unor evenimente nepl─âcute, ├«┼či ┼úinea automobilele preg─âtite pentru a putea oric├ónd p─âr─âsi Sofia. "Pacea injust─â" a devenit astfel obiectul unor comentarii furibunde.

Atitudinea presei

Ziarele din Sofia ar─âtau c─â delega┼úia Bulgariei la tratativele purtate la Bucure┼čti s-a comportat prea amabil ┼či conciliant fa┼ú─â de rom├óni. Presta┼úia ei a fost caracterizat─â drept "mic─â de suflet" ┼či "excesiv de rom├ónofil─â". Guvernul bulgar era chemat s─â nu valideze anexarea noilor teritorii, atribuite prin tratatul de la Bucure┼čti, pentru c─â astfel ar fi ar─âtat c─â este mul┼úumit de situa┼úia creat─â.

Rom├ónii se comportau ├«n Dobrogea precum "ni┼čte cuceritori barbari", iar declara┼úiile oficiale ale regelui Carol aruncau cu insulte ├«n "gr─âdina bulgar─â". Venerabilul suveran era ├«ndemnat s─â aminteasc─â mai des, ├«n exprim─ârile sale, nu doar despre caracterul definitiv ┼či durabilitatea p─âcii de la Bucure┼čti, ci ┼či despre campania "barbar─â ┼či necinstit─â" a armatei rom├óne ├«n Bulgaria. O armat─â de ┼ú─ârani istovi┼úi, care se hr─âneau cu ghind─â ┼či coji de nuc─â, lupt├ónd cu femeile, g─âinile sau purceii ("Balkanska Tribuna", 7. XII. 1913).

Discursurile regelui Carol, "necugetate ┼či u┼čurele", incitau duhul ├«nvr─âjbirii ├«ntre bulgari ┼či rom├óni. El nu rostea ni┬şciun cuv├ónt c─âlduros despre bulgarii "├«nrobi┼úi"├«n Dobrogea ┼či nu exista nicio speran┼ú─â c─â, ├«n viitor, se putea stabili acolo un regim de pace ┼či dreptate. Autorit─â┼úile rom├óne erau acuzate c─â au ├«nchis pe nedrept ┼čcolile bulgare din Dobrogea.

Semnarea Tratatului de Pace de la Bucure┼čti, dup─â cel de-al doilea r─âzboi balcanic

Tratatul de pace de la Bucuresti jpg jpeg

Libertatea cultului religios ar fi fost ┼či ea grav ├«nc─âlcat─â. Episcopul Bartolomeu numea "eretic─â" biserica na┼úional─â bulgar─â ┼či ├«i ├«ndemna pe credincio┼čii ei s─â renun┼úe la Exarhat, pentru c─â acesta nu reprezenta ortodoxia. Se ┼čtia chiar c─â poli┼úia a silit comitetul bisericesc bulgar s─â predea episcopului bisericile "Sf. Gheorghe" ┼či "Sf. Nicolae". Doar preo┼úii rom├óni oficiau slujba religioas─â, cei bulgari fiind ├«ndep─ârta┼úi pentru c─â rosteau cele sfinte "slavonice┼čte" ┼či nu ├«nv─â┼úau limba rom├ón─â.

├Än vreme ce Rom├ónia f─âcuse o chestiune interna┼úional─â din autonomia religioas─â ┼či ┼čcolar─â a cu┼úo-valahilor, autorit─â┼úile bulgare erau acuzate c─â manifestau o "indiferen┼ú─â criminal─â" fa┼ú─â de soarta bulgarilor din Rom├ónia (Cambana, nr. 1761, 13. XII 1913).

Este adev─ârat c─â prin pacea de la Bucure┼čti, Rom├ónia a beneficiat de o anumit─â sporire de teritoriu, "cea dint├ói dup─â veacuri ├«n care se tot smulseser─â p─âr┼úi din trupul nostru" dar nu trebuie uitat nici faptul c─â acest nou p─âm├ónt, populat ├«n majoritate de bulgari ┼či turci, a necesitat investi┼úii ┼či eforturi economice foarte mari, pentru ca ┼úara s─â se poat─â bucura, ├«n final, de beneficiile sale.

ulgaria se transformase ├«ntr-o voce revizionist─â. Dac─â Rom├ónia avea tot interesul ├«n conservarea p─âcii, vecinii ei sud-dun─âreni ├«ncepuser─â deja un imens r─âzboi propagandistic. P├ón─â ┼či copiii bulgari erau ├«nv─â┼úa┼úi s─â adauge la rug─âciunea "Tat─âl nostru" citatul "┼×i d─â-ne nou─â Doamne Dobrogea ├«nd─âr─ât". Nimic mai reprezentativ  am spune  pentru istoria unui popor, ├«n al c─ârui folclor g─âsim p├ón─â ├«n zilele noastre povestirea Balkan, o alegorie a patriotismului ┼či demnit─â┼úii umane, ce ofer─â imaginea unui c├óine militar ap─âr─âtor al frontierei, pe unde la 1913 trecuser─â, nimeni al┼úii dec├ót "n─âv─âlitorii" rom├óni.

Foto sus: 3 iulie 1913 - Regele Carol I trecând în revistă trupele, la intrarea în Bulgaria