România Mare și achizițiile de mijloace motorizate în timpul Marii Crize Economice

S-a scris mult despre impactul recesiunii mondiale asupra României și istoricii s-au întrecut în a prezenta date despre falimente, sărăcie și șomaj. A fost un dezastru național în perioada 1929 – 1939, România neputând să facă excepție de la situația ce se petrecea la nivel mondial. Sistemul capitalist de producție era plin de vicii și genera periodic prăbușiri în ceea ce privește cifra de afaceri, ceea ce însemna și o nenorocire a maselor de muncitori.

Realitatea a fost complet diferită de ceea ce se scrie prin paginile tratatelor de Istorie și mulți specialiști s-au mulțumit doar să repete ceea ce au lansat propagandiștii comuniști timp de decenii. România Mare dispunea în anul 1926, atunci când nu era recesiune, de 15.895 de mijloace motorizate pentru drumurile publice și erau speranțe că nivelul de trai va crește și se vor face noi achiziții. Particularii și statul investeau în automobile și totalul a ajuns în 1927 la 21.832 de autovehicule, presupus mai bune decât cele din modelele mai vechi.

Procesul de creștere a continuat și s-a ajuns în 1930 la un vârf de 38.814 unități ce puteau valorifica produsele petroliere livrate din zona Prahova. A fost un proces de scădere în anii următori pe fondul unor lipsuri, dar se pare că nici nu exista un proces deosebit pentru îngrijirea mijloacelor motorizate. Autoturismele personale au scăzut de la 24.532 de exemplare în 1931 la 21.701 unități în 1932. Au fost cam multe accidente și casări ca să se dea vina pe recesiune.

A urmat o epocă de creștere și s-a ajuns în 1938 la 41.180 de exemplare, automobilele reprezentând 61,6% din total. Erau urmate la mare distanță de camioane cu 18,6% și de motociclete. Poporul român începuse să prindă gustul deplasării în viteză și în mod independent. Trenul dădea o prea mare dependență de gările ce se aflau departe de așezări sau de centrul orașelor. În plus, automobilul era un bun de prestigiu social și deținerea unor mărfuri scumpe a fost o obsesie de-a lungul veacurilor în spațiul carpatic. Camionul și camionetele, prezente prin 7.670 de unități, permiteau o extindere a pieței la nivel național și mărfurile circulau cu o viteză sporită în interiorul marilor orașe. Afacerile erau accelerate în epoca de recesiune.

Imaginea despre România interbelică trebuie să fie schimbată prin volumele de Istorie și să fie subliniate progresele deosebite realizate în perioada în care omenirea trecea prin Marea Criză Economică. Autoritățile comuniste au făcut totul pentru a denigra regimul burghez și au lăsat în urmă o moștenire intelectuală durabilă și greșită. Făcuseră înainte și un adevărat prăpăd în mijloacele de transport de tip capitalist pentru a face rost mașinilor importate din lagărul comunist sau asamblate pe plan local. Nu mai trebuia să se știe despre existența unei alte lumi în afara celei ridicate după idei staliniste.

Datele anuarelor statistice vin să confirme că a existat o puternică manipulare prin intermediul lucrărilor de istorie și mulți autori au trăit foarte bine prin falsificarea parțială sau completă a trecutului. Puțini au fost cei care au precizat că a fost un pas important în procesul de motorizare în perioada zisă drept de criză. S-a produs trecerea de la 15.895 la 41.180 de exemplare, dar s-a mers înainte cu recesiunea. Interesant este că istoricii străini nu prea explică de ce erau lipsuri atunci când clienții români cumpărau mașini într-o veselie și nu erau incluse în calcule mijloacele motorizate ale armatei.

_{Foto
sus: Camion american Chevrolet, model 1938 (©}_{digitaltmuseum.org}₎