Importurile României Mari în anul în care a început Marea Criză Economică

Conducerea de la București a fost hotărâtă după 1 decembrie 1918 să iasă din regiunea Europei de Est și să participe la comerțul mondial în vederea obținerii de capital care să fie reinvestit în industria grea sau în noi afaceri aducătoare de profit mare în timp scurt. Aducerea de mărfuri de import putea să accelereze ritmul de dezvoltare, tehnologia amplificând forța oamenilor și a animalelor.

În anul 1929, au fost cumpărate 1.101.992 t de mărfuri și cele mai interesante produse erau cele confecționate din fier, masa acestora ajungând la 352.260 t. Clienții români doreau să aibă obiecte durabile și civilizația lemnului trebuia să fie doar de domeniul istoricilor. Economia a cunoscut o transformare profundă prin aducerea de aparate și motoare, masa acestora ajungând la 51.491 t.

Industria se schimba la față prin astfel de importuri și fabricile primeau din ce în ce mai multe mașini, ceea ce însemna lansarea pe piață a mai multor mărfuri și astfel se putea reduce importul unor produse ce se puteau realiza local. Sosirea de fier brut indica și un interes pentru dezvoltarea de fabrici și ateliere în care să fie realizate cât mai multe obiecte cu valoare adăugată mare, ideea de avere fiind puternic înrădăcinată în creierul locuitorilor din toate provinciile românești. Metalul rezistent era căutat în toate domeniile și oferta era mereu prea redusă. Era cerere și de alte metale și nemetale, masa acestora fiind de 13.545 t. Industria prelucrătoare făcea pași importanți și avea nevoie de materie primă.

Oamenii și mărfurile dobândeau valoare dacă se mișcau rapid și autovehiculele erau interesante în raport cu trenurile clasice, gările fiind prea departe de clienți. Au sosit 16.396 t de vehicule și preferate în epocă erau mașinile americane. Se punea mare preț pe calitate și industria de peste ocean se bucura de celebritate în urma răspândirii filmelor.

Luxul era la modă în epocă în București și-n marile orașe și 68 de tone de bijuterii au fost folosite pentru a înfrumuseța locuitorii României, metalele prețioase fiind căutate și-n mediul rural de către cei cu dare de mână. Aurul era păstrat ca o ultimă rezervă în situațiile dificile și ca simbol al reușitei în viață. Trebuia acumulat și păstrat în secret. Importurile de produse de lux au continuat în toată perioada interbelică și dacă existau ateliere locale unde erau executate obiecte de mare artă la comandă.

Țara se schimba de la o zi la alta, dar mulți contemporani considerau că nu sunt schimbări vizibile. Așa au scris apoi și istoricii comuniști, dornici să denigreze tot ceea ce avea legătură cu odiosul regim burghezo – moșieresc. Perioada interbelică a fost cam uitată și mulți își aduc aminte numai de era comunistă de ocupație cu ajutorul tancurilor sovietice. Istoria trebuie rescrisă pornind și de la anuarele statistice tipărite în epoca interbelică, destul de plictisitoare pentru istoricii grăbiți din lumea contemporană.

_{Foto sus: Bucureşti. Calea Victoriei în dreptul Cercului Militar, în perioada interbelică (© iMAGO Romaniae)}