Marea Criză Economică de supraproducție și motocicletele României Mari

Anul 1929 a fost cel în care ar fi început o recesiune devastatoare în SUA. Prăbușirea bursei a provocat valuri în întreaga lume și a urmat un deceniu de marasm economic, cel din care s-a ieșit doar în urma sosirii de uriașe comenzi militare pentru Al Doilea Război Mondial. A fost o nenorocire care a avut primele semne chiar din 1928 și nimic nu mai mergea la nivel planetar, Firmele industriale se prăbușeau, băncile intrau în faliment și șomerii se înmulțeau. Nici România n-a scăpat de dezastru. Doar Uniunea Sovietică părea să se dezvolte prin ridicarea de fabrici nenumărate, dar autoritățile comuniste au ascuns prăpădul din agricultură. Statul comunist a luat pâinea de la gura locuitorilor din Ucraina și a dezlănțuit o foamete cumplită ce este cunoscută astăzi sub denumirea de Holodomor.

Spațiul românesc burghezo – moșieresc, așa cum era descris cu mare plăcere de către istoricii perioadei comuniste, ar fi fost lovit din plin și erau mari probleme economice, sociale și politice. Era o sărăcie cumplită peste tot. Realitatea era însă ceva mai deosebită. Motocicleta era un mijloc de transport motorizat deosebit de util și se demonstrase rolul acestei mașini micuțe în timpul primei conflagrații mondiale. Militarii au fost încântași să dețină un mijloc rapid de deplasare și doar calitatea drumurilor limita eficiența motocicletelor ce erau deosebit de plăcute pentru civilii dornici de libertate. Cum în România a început să existe o prosperitate fără precedent în istorie după 1918, au fost cumpărate și înregistrate, la nivelul anului 1926, 862 de exemplare. Nu era mult în raport cu totalul populației, dar încă nu începuse obsesia pentru motorizare. Totuși, erau un simbol al bogăției locuitorilor. Anul 1926 a fost unul de fericire, dar o minune nu ține mult și a venit criza din 1929, atunci când erau înregistrate 2.082 de unități. Se observă că locuitorii României aveau ceva potențial financiar și doreau să iasă din era calului. Era o creștere de 2,4 ori în raport cu ceea ce se înregistra într-un an de avânt economic.

Problemele bursiere, financiare și economice au pornit de la sfârșitul lunii octombrie 1929 și dura ceva propagarea în sistemul economic ce se globalizase. Anul 1930 este inclus complet în epoca de recesiune și ar fi trebuit să se renunțe la achizițiile de motociclete, un lux pentru majoritatea românilor. Greșit! Se ajunge la un total de 2.514 unități și la o creștere de 2,91 ori în raport cu anul de progres economic 1926. Cele mai multe mijloace de deplasare pe două roți au fost înregistrate în anul 1931 și totalul a urcat la 2.886 de unități.

Recesiunea ar fi trebuit să ducă la o prăbușire a cererii de mijloace motorizate și cele existente să fie uzate și să se reducă totalul existent. S-a ajuns în 1938, definit drept anul cel mai fericit din istoria României capitaliste, să fie existente 2.886 de exemplare. Micile mașini veneau din străinătate și se dovedea că uzinele mecanice funcționau și era cerere deosebită pe plan intern, mai ales din mediul urban. Nici armata nu erau lipsită de interes în domeniu. Erau căutate mijloacele motorizate ce dispuneau de ataș, ideale pentru transport de persoane sau de mărfuri. Existau deja 307 unități în anul 1938.

Efectivul de motociclete din România demonstrează că n-a existat o recesiune economică pe fond de supraproducție, ci a fost o insuficiență de mărfuri pe piața civilă. Ar trebui să dispară termenul de Marea Criză Economică din istoriografia mondială. România Mare se motoriza și la nivel auto, dar erau necesare fonduri uriașe pentru a se putea realiza trecerea de la carele cu boi și cai la motoarele pe benzină. Ar fi foarte interesant un studiu pe transformarea calitativă a mijloacelor de transport în urma scoaterii din folosință a celor uzate moral și fizic, materialele epocii nefiind dintre cele mai rezistente. În plus, destul de multe erau afectate de accidente grave.

Termenul de Marea Criză Economică trebuie să dispară rapid din publicațiile științifice și să fie înlocuit cu Marea Creștere Economică. Istoriografia mondială, cea care a promovat timp de aproape un secol o minciună determinată de diferite interese sau de un blocaj intelectual, nu prea este dornică să renunțe la dezinformare. Nici economiștii nu vor sau nu pot să-și schimbe viziunea asupra trecutului și tot repetă că atunci a fost un prăpăd financiar care este folosit drept reper în analizarea situației când afacerile nu merg după cum vor elitele din domeniu.

_{Foto sus: Motocicletă în perioada interbelică (© Library of Congress)}