Traficul feroviar din România Mare înainte de Marea Criză Economică

România Mare a apărut ca stat în urma actului de la 1 Decembrie 1918 și se afla într-o stare economică deosebit de dificilă din cauza luptelor ce se desfășuraseră în perioada august 1916 – decembrie 1917. În plus, armatele de invazie și forțele ruse au jefuit tot ceea ce era necesar aprovizionării și efortului de război.

Totuși, oamenii timpului au început să muncească cu spor și țara a cunoscut o epocă de prosperitate. Anul 1928 a fost o perioadă de prosperitate economică prin întreaga activitate din statul național și patronii au solicitat transportarea a 21.901.299 t de mărfuri de toate felurile cu ajutorul trenurilor, cele ce asigurau un volum mare în timp scurt și fără să fie dependente de starea drumurilor și a podurilor.

Cel mai solicitat produs a fost lemnul de încălzit datorită creșterii populației orașelor și au fost deplasate 3.780.000 t în date rotunjite. Se adăugau 1.970.000 t de produse petroliere, cele ce deveneau interesante pentru motoarele termice ale mijloacelor de transport terestre, navale și aeriene. Nu era de neglijat nici consumul industrial.

Cele mai interesante produse erau cele legate de domeniul construcțiilor și 1.530.000 t de nisip, pietriș, piatră și cărămidă au intrat în structura clădirilor publice, industriale sau de locuit. Orașele își modificau înfățișarea de la zi la zi și era vagoanele aduceau resursele naturale în București și alte mari centre urbane. Erau folosite și 451.000 t de ciment și var. Începea să se pună mare accent pe liantul modern și puternic în raport cu proprietățile varului tradițional din mortar. Lemnul rămânea încă un material adorat de către constructori deoarece era ușor de prelucrat și durabil dacă nu ajungea în contact cu focul. Au fost deplasate 2.051.000 t de produse îndeosebi spre clienții din mediul urban.

Creșterea populației urbane implica și o creștere a cererii de alimente și nu mai erau suficiente carele țărănești pentru aducerea de cereale către morile mecanice sau de animale pentru abatoarele extinse. Au fost puse în mișcare 418.000 t de produse măcinate către clienții din orașe. Se adăuga o creștere a consumului de zahăr și au fost deplasate 722.000 t de sfeclă spre fabricile de prelucrare și rafinare. Populația cerea din ce în ce mai multă mâncare și trenurile erau necesare pentru ridicarea nivelului de trai. România Mare începea să fie un stat cu o populație din ce în ce mai bine hrănită, dar mai erau multe de făcut pentru a se ajunge la un nivel ridicat de fericire și, mai ales, de sănătate. Cartoful era aliment hrănitor și se ajungea la o cerere de 149.000 t de marfă pentru aprovizionarea magazinelor. Numai transportul feroviar era rentabil pe distanțe lungi din cauza prețului final mic. Centrele urbane solicitau din ce în ce mai mulți cartofi. Locomotivele tractau și vagoane pline cu produsele morilor și cantitatea era de 418.000 t de făină și mălai. Încă erau lipsuri în domeniul alimentar și astfel bolile puteau să facă ravagii, inclusiv pelagra ce avea origini în obiceiul consumului exagerat de porumb.

Dezvoltarea economiei ducea în mod logic la creșterea cererii de fier și au fost deplasate cu vagoanele 483.000 t de fier și oțel de toate tipurile. Se adăugau 21.000 t de autovehicule și 76.000 t de mașini industriale și agricole.

Trenurile epocii erau solicitate și România progresa fără să fie resimțite problemele legate de recesiune. Era chiar o perioadă de avânt economic. A venit apoi anul 1929 cu zisele lui probleme. România Mare mergea mai departe și progresa.

_{Foto sus: Gara din Alba Iulia, în perioada interbelică (© iMAGO Romaniae)}