Prelucrarea lemnului, meșteșug și industrie
Putem spune că lemnul a stat la baza dezvoltării tuturor civilizațiilor, fiind prelucrat manual timp de mii de ani, iar tehnicile din vechime au continuat să fie folosite chiar și după industrializare, mai ales în zonele rurale. Momentul în care prelucrarea manuală a lemnului a început să fie înlocuită de metode mecanizate variază în funcție de regiune și de domeniul de utilizare.
De la industrie la declin
O fotografie din anii 1960, descoperită în timpul documentărilor din cadrul unui proiect MNCR*, ne dezvăluie aspecte dintr-o zi de lucru a unui grup de muncitori, prelucrând lemnul pentru Fabrica din Hodoșa, jud. Harghita, deschisă pe la începutul secolului XX. Putem observa buștenii și diferite ustensile folosite în prelucrarea materialului lemnos brut. În cazul muncitorilor putem observa îmbrăcămintea specifică perioadei și ocupației, de tip rusesc purtată de unii, cum sunt pufoaica și căciula cu clape.
În nordul județului Harghita au funcționat combinate de prelucrarea lemnului la Toplița, Gălăuțaș și Hodoșa, în ultimele două locații activitatea continuând și astăzi, într-o formă restrânsă și adaptată cerințelor de moment. Însă, între anii 1950-2000, în aceste combinate au lucrat majoritatea locuitorilor zonei și nu doar ei, căci mai veneau aici și din alte județe, iar în momentul închiderii sau restrângerii activității, în aceste locuri s-a instaurat o criză majoră, a cărei consecințe se mai simt și în ziua de azi.
Note din istoricul unei ocupații
Prelucrarea manuală a lemnului a stat la baza dezvoltării meșteșugurilor și a arhitecturii din multe culturi. Deși metodele industriale au preluat multe dintre aceste procese, tehnicile tradiționale sunt încă utilizate în artizanat și restaurare.
Prelucrarea lemnului era o activitate foarte importantă în secolele XIX și XX, mai ales în zonele împădurite, cum este județul Harghita, iar procesul cuprinde metode prin care lemnul era transformat și utilizat înainte de apariția tehnologiilor industriale moderne. În această perioadă, meșteșugurile și tehnicile de prelucrare erau manuale sau foloseau unelte simple, iar scopul principal era producția de materiale necesare în construcții, mobilier, unelte și obiecte de uz.
Această ocupație a continuat să fie o practică răspândită până la începutul secolului al XX-lea, chiar și în condițiile în care tehnologia industrială începea să se dezvolte. În perioada 1800-1900, în multe zone rurale și în gospodării, lemnul era încă lucrat manual, chiar dacă mașinile de prelucrare a lemnului, cum ar fi fierăstraiele mecanice sau prese pentru fasonarea lemnului, erau deja unelte comune în fabricile industriale.
Totuși, tranziția către prelucrarea mecanizată a lemnului a început cu adevărat să devină larg răspândită prin a doua jumătate a secolului al XIX-lea, odată cu apariția și extinderea industriei lemnului. Treptat, rindeluirea și șlefuirea lemnului au început să înlocuiască muncile manuale în fabrici.
În zonele mai izolate, prelucrarea manuală a lemnului a continuat mult mai mult timp. În multe zone montane, meșteșugarii care lucrau lemnul continuau să folosească unelte manuale, cum ar fi cuțite, rindele și ciocane, chiar până în anii 1950-1960. Abia cu dezvoltarea rapidă a industriei de prelucrare a lemnului, aceste practici tradiționale au fost din ce în ce mai mult înlocuite de mașinile industriale.
Prelucrarea manuală a lemnului a continuat până pe la sfârșitul secolului XX în unele regiuni, dar în majoritatea zonelor industrializate, prelucrarea mecanizată a devenit normă începând cu prima jumătate a secolului XX. Prelucrarea lemnului era cândva un meșteșug important, iar meșteșugarii care se ocupau cu această activitate erau respectați și apreciați în comunitate.
- - -
Autor text: Muzeograf Cosmina Marcela Oltean. Consultant, Doina Dobreanu, etnograf și publicist.
- - -
*Foto sus: Muncitori de la Fabrica de prelucrare a lemnului din Hodoșa; fotografie din proiectul “Fotografia etnografică de familie - mărturie vizuală a culturii și civilizației tradiționale” (2023-2024)
