Marea Criză Economică: Franța și comerțul cu România în anul 1933

România Mare trebuia să dezvolte schimburi comerciale și să aibă aliați prețioși și serioși în condițiile în care apele din politica europeană erau mereu agitate de anumiți lideri politici. Conducerea de la București avea o deosebită simpatie pentru sora latină mai mare și au existat relații militare bune în timpul Primului Război Mondial. A fost un perteneriat care în anul 1916 a salvat armata franceză la Verdun, trupele germane oprind asaltul după ce s-a aflat că regimentele române erau de neoprit în Transilvania. Viena nu putea să mai facă față unui nou inamic.

Ar fi fost normal să fie păstrare relațiile cele mai bune în perioada postbelică, fiecare țară având ceva de care era interesată cealaltă parte. Prietenul trebuie să fie sigur în vremuri de criză. Din păcate, datele din anuarul statistic al României arată că elitele de la Paris acționau haotic și nu prea erau interesate de aliatul din Europa de Est. Era și normal să apară probleme în ceea ce privește comerțul și încasările la buget în ambele state.

Anul 1933 a fost încă unul din epoca denumită Marea Criză Economică și fiecare stat avea probleme în ceea ce privește finanțele și asigurarea pieței interne cu diferite produse la prețuri care să mulțumească patronii și clienții. România a putut să importe din Hexagon numai 25.725 t de mărfuri, ceea ce era derizoriu în raport cu potențialul industriei.

Numai 772 t de motoare și utilaje au fost găsite pe piața franceză și erau totuși bune pentru utilarea unor fabrici. Autovehiculele fuseseră apreciate în anii de război pentru rezistență, dar au fost importate numai 467 t. Fierul și obiectele din acest metal erau căutate pe piața românească, mereu nemulțumită de cât se găsea pentru a se efectua trecerea de la lemn la produse mai rezistente și mai eficiente. Au fost importate 12.910 t la un preț mai bun decât cel înregistrat în anul precedent și acesta a fost un uriaș avantaj pentru economia românească.

Recesiunea avea mari avantaje pentru statele mai mici când erau realizate importuri de produse metalurgice în vederea unei prelucrări superioare. Au fost luate în 1932 numai 3.233 de tone la un preț dublu față de ceea ce s-a negociat pentru 1933. Industriașii francezi au trebuit să mai lase de la ei pentru a scăpa de marfă. Cea mai drastică scădere s-a înregistrat la categoria alte metale și metaloide și au fost luate 564 t la ceva mai mult de 28 milioane de lei.

Au fost importate în anul 1931 1.076 t la aproape 187,5 milioane de lei. Aceste mărfuri erau o dovadă că exista o industrie prelucrătoare ce căuta să stabilească relații cât mai avantajoase în întreaga Europă. Au fost cumpărate și 11 tone de produse optice pentru industrie și cercetare, ceea ce înseamnă că oamenii epocii erau interesați să vadă dincolo de ceea ce permitea ochiul.

România importa din Franța produse de lux

Balanța comercială ar fi putut să fie net în favoarea României dacă s-ar fi renunțat la produsele de lux. Numai 1.718 t de produse textile valorau de aproape trei ori mai mult decât fierul importat. Scumpe erau și lucrările din lână, valoarea celor 1.013 t fiind de peste 170 milioane de lei. Luxul ziselor elite cu cheltuială se ține și afecta grav balanța comercială tocmai atunci când se spunea că este recesiune. Hainele scumpe erau însoțite și de lucrări în piele sau din blănuri și au sosit, în 1933, 201 tone de mărfuri scumpe și s-au scurs spre Paris peste 89,7 milioane de lei, ceea ce însemna mai mult decât întregul export de lemn al României.

Era o risipă uluitoare de fonduri, dar personalitățile din capital și marile orașe nu se uitau la bani când venea vorba de huzurul personal. Putea să se scufunde țara și tot își vedeau de achizițiile de bunuri de prestigiu de pe piața franceză. Nivelul de trai a fost menținut ridicat pentru vârfurile societății cu ajutorul a 594 t de fructe exotice și de alte produse aduse de peste mări și țări.

Parisul era interesat de petrolul românesc și de alte mărfuri, totalul importurilor urcând la 975.960 t, prețurile fiind însă în scădere. Numai produsele din petrol erau căutate de către patronii și statul francez, 738.639 t fiind trimise spre vest pentru a susține motorizarea partenerului economic și militar. Cerealele și derivatele acestora completau cea mai mare parte a cantităților furnizate pentru strângerea de valută forte.

Clienții de la Paris nu prea mai erau interesați de produsele ogoarelor și masa achiziționată a fost aproape înjumătățită. Lemnul și lucrările din acest material au fost considerate atractive de către clienții francezi și au fost cumpărate 45.818 t, dar prețul de numai 87 milioane de lei era destul de redus. Important era în epocă să meargă exportul și piața franceză era greu de mulțumit din punct de vedere cantitativ.

Mediul de afaceri și statul erau interesate și de produsele chimice și de medicamente pentru îmbunătățirea stării de sănătate și au fost aduse 932 t la un preț ce era asemănător cu cel dat pe 491 t în 1931. Fenomenul de recesiune a favorizat clientul la munlte capitole. Patronii supraestimaseră valorile unor mărfuri și erau obligați să le distribuie la prețuri scăzute pentru a nu avea stocuri aducătoare de pierderi. Economia capitalistă trebuie să producă și să vândă cât mai repede pentru a avea un mare flux de capital. Un preț deosebit de bun a fost obținut pe cauciuc și alte sucuri vegetale necesare în industrie, 1.046 de tone fiind mai ieftine decât cele 726 de tone din anul precedent.

Conducerea de la București era mulțumită totuși de faptul că balanța comercială în valută era excedentară, chiar dacă mărfurile românești erau exportate la un preț redus. Se considera că merită sacrificiul dacă se vinde mult și se încasează sume ce depășesc valoarea importurilor. Mediul de afaceri din Franța dorea să profite de situația economică mai dificilă a unui stat cu o economie în plin proces de dezvoltare și prețurile impuse erau net în favoarea puterii occidentale.

_{Foto sus: Plute în portul Galaţi, în perioada interbelică. Portul Galați era unul dintre cele mai importante centre pentru exportul lemnului din întreaga Românie (© iMAGO Romaniae)}