Marea Criză Economică, Uniunea Sovietică și adevărata supraproducție din perioada 1928

Se știe că a fost o prăbușire a afacerilor la bursă în New York în urma speculațiilor și dezastrul s-a extins la nivel planetar. A fost normal să se producă o catastrofă din moment ce a fost supraproducție de mărfuri, produsele nu s-au vândut și s-a ajuns în situația în care firmele aveau datorii și au intrat în stare de faliment. A rezultat și prăbușirea băncilor care au girat astfel de investiții păguboase și șomajul a crescut în toate statele. A fost o nenorocire pe care politicienii n-au reușit s-o oprească prin slabele lor puteri, dar au profitat pentru a poza în rolul de salvatori. Jurnaliștii s-au întrecut să scrie articole senzaționale și astfel au fost prezentate cele mai cumplite situații din societate. Istoricii și economiștii au repetat aceleași povești din epocă și le-au transformat prin repetiție în adevăruri istorice.

Dezastrul din octombrie 1929 a rămas ca dată de început a nenorocirii care a devenit un model de proastă funcționare a sistemului concurențial și se părea că numai cel realizat în Uniunea Sovietică a funcționat perfect și chiar s-a realizat mult progres industrial. Planificarea științifică după ideile lui Karl Marx a fost prezentată drept miraculoasă în lagărul socialist și o singură linie economică a devenit obligatorie pentru toți cei care intrau în noua lume. Sistemul trebuia aplicat cu orice preț și așa s-a procedat până la prăbușirea universului utopic.

A existat cu adevărat o supraproducție și a început chiar din anul 1927, atunci când a fost dezlănțuită o industrializare forțată. Kremlinul a ordonat dezvoltarea producției de tunuri deoarece piesele de artilerie proveneau din Primul Război Mondial și erau complet depășite. Se impunea dezvoltarea fabricilor și inventarea de guri de foc care să fie caracterizate prin reducerea masei, cadență ridicată și precizie. Proiectilele urmau să fie multe și ucigătoare în urma dezvoltării unor noi tipuri de explozibili și se făceau cercetări serioase în vederea identificării de substanțe toxice de luptă. A fost permisă în epoca sovietică publicarea datelor conform cărora în perioada 1928 – 1933 uzinele mecanice au avut capacitatea de producție mărită de șase ori.

S-a spus că sistemul de producție de tip capitalist a fost cel care a dus la recesiune și nu era cineva vinovat de prăbușirea nivelului de trai. Realitatea a fost ceva mai diferită de ceea ce au putut scrie intelectualii epocii. Adevăratul vinovat a fost Iosif Stalin, cel care a modificat economia sovietică pentru a realiza mult armament. S-a reușit astfel să se realizeze o adevărată supraproducție de piese de artilerie, livrările celor de calibru mic sporind de 35 de ori în perioada 1928 – 1933.

Informația a fost publicată încă din anul 1970, dar n-a fost luată în calcul de către istorici. Uzinele sovietice au înghițit multă materie primă și metalele erau prelucrate cu ajutorul utilajelor scumpe, de precizie, pentru a realiza tunuri, cele ce nu aduceau vreun beneficiu. A fost absolut normal să se ajungă la foametea denumită astăzi Holodomor.

Trebuie să se observe că dezvoltarea artileriei staliniste s-a produs fix în epoca Marii Crize Economice de supraproducție. Au fost prea multe mărfuri, dar acestea erau din domeniul militar, al distrugerii, și nu aduceau vreun câștig societății. Se trăia mai bine în orașele industriale, dar restul populației trebuia să sufere pentru a dezvolta gurile de foc de toate calibrele. Este interesant de observat că astăzi circulă informația conform căreia au avut de suferit mult orașele ce depindeau de industria grea, dar situația era exact invers.

Fabricile nu erau suficiente pentru a realiza produse de calitate la nivel mondial și chiar peste. A fost înființat un Inspectorat al artileriei condus de N. M. Rogovski și au fost organizate birouri de cercetare în vederea realizării de piese moderne de artilerie. Au fost organizate și analize ale situației din principalele state industrializate și au fost cumpărate proiecte și tunuri considerate promițătoare sau performante.

Wehrmachtul a avut succese impresionante în perioada inițială a războiului cu Armata Roșie, dar militarii observau că artileria era enervant de puternică. Proiectilele erau multe și funcționau perfect. Nu se simțea vreo inferioritate tehnică în domeniul gurilor de foc de toate calibrele. Situația s-a înrăutățit pe măsură ce producția a fost sporită prin introducerea unor modele eficiente și simplificate.

Adevărata cauză a declanșării Marii Crize Economice a fost începerea pregătirilor staliniste pentru revoluția mondială sau cucerirea întregului Pământ pentru a face un singur lagăr. Se vede din opera de memorii a celui care a fost mareșalul Jukov că grupul de putere din jurul lui Stalin a muncit din greu pentru a dezvolta baza necesară îndeplinirii ideii enunțate încă din ianuarie 1924.

Mareșalul G. K. Jukov a scris o carte de memorii care a apărut în anul 1969 și n-a bănuit vreodată că informațiile publicate vor ajuta la elucidarea evenimentelor economice din anul 1928. Dezvoltarea excesivă a producției de armament a dus la o dereglare a lumii afacerilor începând chiar din 1926 și cele mai bune materii prime erau absorbite de industria cu destinație specială. A fost normal ca populația să nu aibă parte de bani și bunuri. Istoricii au inventat apoi povești despre un sistem economic concurențial ce periodic nu funcționa și despre lipsa de viabilitate a lumii capitaliste.

_{Foto
sus: Tun sovietic în timpul celui de-al Doilea Război Mondial (©
Knorring / Олег Кнорринг /}_{Commons:
RIA Novosti}₎

Bibliografie minimală

_{Berejkov,
Valentin, În
umbra lui Stalin,
Editura Lider, București, f.a.}

_{Bușe,
Constantin, Alexandru Vianu (coordonatori),
Istorie universală, Epoca contemporană,
vol. II, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1979.}

_{Jukov,
G. K., Amintiri
și reflecții, Editura
Militară, București, 1970.}

_{Sarin,
Oleg, Lev Dvoretsky, Război
contra speciei umane,
Editura Antet, 1997.}