Marea Criză Economică și transportul auto în România Mare

Recesiunea economică a început în SUA anului 1929 prin prăbușirea afacerilor de la bursă și apoi s-a extins la nivel planetar. A fost descrisă pe larg și-n cele mai sumbre culori, fiind vinovată de declanșarea unui nou război mondial în urma dezvoltării mișcărilor extremiste.

România Mare nu putea să fie ocolită de Marea Criză Economică și a fost deosebit de rău pe meleagurile carpatine. Se știe că erau închise fabrici, erau șomeri, salarii mici sau nu erau plătite cu lunile. Statul nu găsea banii de salarii și alte astfel de descrieri. Orice carte de istorie contemporană are referiri la prăpădul din intervalul 1929 – 1939.

Statul și populația din România făceau însă în acest timp o transformare ce nu poate să fie vizibilă decât din datele statistice ale epocii. Se producea o motorizare a societății și a economiei prin importul de mijloace auto, cele ce puteau să valorifice astfel combustibilul rafinăriilor. În anul 1926, au fost înregistrate 15.895 de mașini de toate tipurile, ceea ce era puțin în raport cu potențialul economic al țării ce încă avea trenuri și multe care. S-a ajuns în 1938 la 41.180 de exemplare și acestea erau de cea mai bună calitate.

Românii erau foarte pasionați de automobile, simboluri ale reușitei în viață, și saltul a fost de la 11.308 la 25.350 de exemplare. Este evident că s-a înregistrat o acumulare de capital în perioada amintită și clienții și-au putut satisface vanitatea deținerii unei mașini americane sau englezești de lux.

Automobilul nu satisface însă nevoile comunităților și erau necesare autobuzele cu o capacitate din ce în ce mai mare. Au fost făcute investiții deosebite și s-a trecut de la 666 de unități în 1926 la 2.687 în anul 1938, ceea ce înseamnă o creștere de patru ori a efectivelor de mijloace de transport în comun.

Exista o mare dorință de extindere a pieței interne pentru ducerea mărfurilor în viteză până la ușa clientului și astfel a apărut nevoia de camioane de toate dimensiunile. Erau în circulație în anul 1926 2.942 de camioane și camionete, dar statistica înregistra deja 6.900 în 1930. S-a ajuns în 1938 la un total de 7.670 de mașini de transport încărcături ușoare și valoroase sau de încărcături grele și mai ieftine. Se adăugau 326 de autocisterne, în 1926 nefiind vreun sistem mobil de transport al combustibilului spre clienții risipiți prin țară în afara rețelei de căi ferate.

Economia României a funcționat și țara se transforma în viteză, procesul fiind vizibil și prin investițiile în drumuri și poduri. Mai era însă mult de lucrat la capitolul infrastructură și la achiziționarea sau producerea de mijloace motorizate de transport. România ieșea din era calului.

_{Foto sus: Bucureștiul interbelic, fotografie de Nicolae Ionescu}