Transportul feroviar în România anului 1938

Calea ferată a fost dezvoltată în secolul al XIX-lea pentru a asigura aprovizionarea ritmică a fabricilor și a marilor orașe cu mărfuri voluminoase și grele. Puterea locomotivelor a crescut și astfel tonajul mărfurilor transportate anual a crescut rapid. Rețeaua liniilor ferate a crescut de la an la an și nivelul de trai al populației s-a îmbunătățit.

România Mare avea o rețea de cale ferată în continuu proces de modernizare și Uzinele Malaxa livrau locomotive mari pentru traficul de marfă și călători. Erau construite și vagoane cu diferite destinații. Industria era interesată de comenzile din partea statului. Au fost transportate în anul 1938, considerat cel mai fericit din istoria interbelică, 21.916.000 t de marfă în regim comercial și cele mai căutate produse erau cele din domeniul petrolului. Au fost transportate către locații din țară și pentru export 5.135.000 t de țiței brut, benzină și păcură. Combustibilul solid se consuma mai puțin și numai 684.000 t au fost în tranzit de la locurile de producție spre cele de ardere.

Lemnul era pe locul al doilea deoarece orașele încă se încălzeau cu ceea ce dădea pădurile patriei și era un produs interesant și pentru export. Au fost încărcate în anul 1938 3.737.000 t de lemn de foc și alte 2.255.000 t de cherestea.

Materialele de construcție veneau pe locul al treilea cu 2.136.000 t și se adăugau lianții cu o masă de 494.000 t. Orașele țării se transformau și erau cerute cantități din ce în ce mai mari de var și ciment. România Mare se urbaniza fără să fie necesară o politică a vreunui partid unic. Ridicarea de blocuri cât mai înalte era o caracteristică a epocii, dar nici vilele impozante nu erau uitate de cei cu dare de mână și de către arhitecți. Localitățile urbane aveau stiluri variate și prin care se diferențiau de celelalte așezări dezvoltate.

Cum orice populație trebuie să se hrănească, roadele câmpului reprezentau o bună parte din încărcătura vagoanelor. Grâul era în centrul atenției prin cele 1.185.000 t, celelalte cereale ajungând la 920.000 t.

Fabricile de zahăr solicitau din ce în ce mai multă materie primă și au fost cărate 616.000 t de sfeclă. Mai puține erau produsele măcinate din cereale, doar 272.000 t, făina și mălaiul fiind consumate de obicei în localitățile în care existau morile mecanice. În plus, sătenii aveau instalații locale de măcinat ce erau puse în mișcare de forța hidraulică sau de cea a vântului. Alimentația a fost îmbunătățită și prin deplasarea cartofilor spre magazine și au fost duse spre depozite 175.000 t. Alimentele vegetale și animale necesare orașelor au fost cu o masă totală de 384.000 t. Se mânca din ce în ce mai mult și mai bine, ceea ce implica o viață mai lungă și mai sănătoasă. Din păcate, consumul de alcool era în creștere, produsele cu diferite tării fiind aducătoare de profit frumos în comerț. Au fost duse spre orașe 233.000 t numai în anul 1939. Industria alimentară livra cantități din ce în ce mai mari către clienții cam însetați de trăirea vieții.

Dacă lemnul părea să fie un motor al economiei românești, trenurile începeau să pună în mișcare din ce în ce mai multe produse din metal. Au fost transportate în 1938 621.000 t de fierărie de orice fel și 232.000 t de minereuri. Mașinile de toate felurile puteau fi urcate în vagoane și vehiculele au ajuns la o masă totală de 28.000 t. Agricultura și industria cereau tot felul de unelte și utilaje și tonajul deplasat a fost de 54.000 t.

Încărcătura trenurilor demonstrează că statul român nu mai era agrar sau agrar – industrial, ci se trecea la industrial prin cantitatea de bunuri ce nu mai aveau legătură cu agricultura sau erau prelucrate de industria alimentară.

_{Foto sus: Locomotivă construită la Uzinele Malaxa în perioada interbelică (© Fortepan)}