Cine sunt aromânii? jpeg

Cine sunt aromânii?

­čôü Biografii
Autor: Marius Diaconescu

├Ämpr─â┼čtia┼úi prin Balcani ├«nc─â din Evul Mediu, arom├ónii trec ast─âzi printr-o criz─â identitar─â f─âr─â ie┼čire. Academiile fiec─ârui stat ├«n care tr─âiesc sus┼úin propria teorie despre originea arom├ónilor:rom├óni, macedoneni romaniza┼úi sau greci latinofoni. Chiar ┼či speciali┼čtii cu origine arom├ón─â s-au integrat curentelor academice din ┼úara ├«n care locuiesc, ceea ce provoac─â un semn ┼či mai mare de ├«ntrebare printre arom├ónii din Rom├ónia, Albania, Macedonia ┼či Grecia. Izvoarele ┼či istoriografia ├«i men┼úioneaz─â sub diverse nume:vlahi, vlasi, arom├óni, macedorom├óni, f├ór┼čero┼úi, saracaceni, arm├óni, rr─âm├óni etc. V─â propunem ├«n paginile urm─âtoare o discu┼úie despre originea arom├ónilor ┼či despre cauzele crizei lor identitare, f─âr─â preten┼úia de a g─âsi elixirul. Dar sper─âm s─â aducem ├«n aten┼úia cititorului cr├ómpeie din istoria fascinant─â a arom├ónilor balcanici, dintre care un num─âr destul de mare ne sunt azi concet─â┼úeni.

├Än a doua jum─âtate a secolului al XI-lea, un demnitar bizantin cu origini armene, Kekaumenos, dedic─â mai multe pasaje rom├ónilor balcanici, de obicei ├«n leg─âtur─â cu r─âscoalele lor ├«mpotriva autorit─â┼úilor bizantine. Despre originea arom├ónilor, Kekaumenos ne poveste┼čte ├«ntr-o diatrib─â contra acestora, pe care ├«i vedea ve┼čnic r─âscula┼úi contra autorit─â┼úilor:ÔÇ×V─â sf─âtuiesc deci pe voi ┼či pe urma┼čii vo┼čtri urm─âtoarele, deoarece neamul vlahilor este cu totul necredincios ┼či stricat, neav├ónd credin┼ú─â dreapt─â nici fa┼ú─â de Dumnezeu, nici fa┼ú─â de ├«mp─ârat, nici fa┼ú─â de rud─â sau de prieten... ┼či deoarece n-a p─âstrat niciodat─â credin┼ú─â fa┼ú─â de cineva, nici fa┼ú─â de ├«mp─âra┼úii mai de demult ai romeilor. Lovi┼úi cu r─âzboi de c─âtre ├«mp─âratul Traian ┼či ├«nfr├ón┼úi deplin, au fost supu┼či de acesta, iar regele lor, numit Decebal, a fost ucis ┼či capul i-a fost ├«nfipt ├«ntr-o suli┼ú─â ├«n mijlocul ora┼čului romeilor.C─âci ace┼čtia sunt a┼ča-numi┼úii daci, zi┼či ┼či besi. ┼×i locuiau mai ├«nt├ói l├óng─â r├óul Dun─âre ┼či Saos, r├óu pe care acum ├«l numim Sava, unde locuiesc mai de cur├ónd s├órbii, ├«n locuri ├«nt─ârite de natur─â ┼či greu accesibile. Bizuindu-se pe acestea s-au pref─âcut c─â nutresc prietenie ┼či c─â sunt supu┼či fa┼ú─â de ├«mp─âra┼úii de mai demult ai romeilor ┼či ie┼čind din ├«nt─âriturile lor pr─âdau ┼úinuturile romeilor. De aceea romeiim├óniindu-se au pornit, cum am spus, ├«mpotriva lor ┼či i-au zdrobit. ┼×i ace┼čtia, fugind de acolo, s-au ├«mpr─â┼čtiat ├«n tot Epirul ┼či toat─â Macedonia, iar cei mai mul┼úi dintre ei s-au a┼čezat ├«n Elada.ÔÇŁ (Fontes Historiae Daco-Romanae, III, Bucure┼čti, 1975, p. 39-41, s.n. ÔÇô M.D.).

Originea aromânilor în primele izvoare bizantine:dacii lui Kekaumenos...

Potrivit acestei relat─âri, vlahii din Balcani, adic─â arom├ónii, ar fi urma┼čii dacilor ├«nvin┼či de Traian. Dar cum au ajuns ├«ntre Sava ┼či Dun─âre, adic─â ├«n actuala Serbie? Dac─â ne uit─âm prin istoriile romane contestate de istoriografia rom├ón─â, care povestesc despre retragerea aurelian─â, ├«n urma c─âreia s-au ├«nfiin┼úat dou─â provincii sud-dun─ârene cu numele Dacia, ne apropiem de regiunea indicat─â de Kekaumenos la originea vlahilor. Dar dac─â accept─âm teoria cronicarului bizantin, ar trebui s─â accept─âm c─â cel pu┼úin o parte a popula┼úiei romanizate din Dacia roman─â s-a retras, ├«n 275, ├«n sudul Dun─ârii. Povestea despre Decebal a preluat-o din istoriile romane p─âstrate ├«n mediul bizantin. Care este sursa celorlalte informa┼úii? Cum face leg─âtura ├«ntre dacii lui Decebal ┼či vlahii din Balcani? Parcursul acestora este clar delimitat de autor:├«nvin┼či de bizantini, s-au refugiat ├«n Epir, Macedonia ┼či Elada, adic─â ├«n regiuni ├«n care sunt atesta┼úi din Evul Mediu p├ón─â azi. Autorul i-a cunoscut destul de bine pe vlahi:descrie implicarea lor ├«n r─âscoala antibizantin─â ┼či le cunoa┼čte obiceiul transhuman┼úei. Cu ocazia preg─âtirii unei r─âscoale ├«n vara anului 1066, vlahii, la ├«ntrebarea despre locul ├«n care se aflau animalele ┼či nevestele lor ├«n acel moment, au r─âspuns c─â ├«n mun┼úii Bulgariei, identifica┼úi de speciali┼čti cu Mun┼úii Balcanici p├ón─â ├«n Pind ┼či Rodope. Kekaumenos completeaz─â:ÔÇ×C─âci a┼ča li-e obiceiul, ca dobitoacele ┼či familiile lor s─â stea din luna aprilie p├ón─â ├«n luna septembrie ├«n mun┼úi ├«nal┼úi ┼či ├«n locuri foarte reci.ÔÇŁ (Fontes Historiae Daco-Romanae, III, p. 31-33). Este prima dovad─â a migra┼úiei sezoniere sau transhuman┼úei practicate de arom├óni p├ón─â la mijlocul secolului al XX-lea ┼či este prima atestare a principalei ocupa┼úii a arom├ónilor ÔÇô p─âstoritul.

...┼či romanii lui Kinnamos

Un secol mai t├órziu, un alt cronicar bizantin, Ioan Kinnamos, relateaz─â episodul unei lupte dintre bizantini ┼či unguri. ├Än 1166, ├«mp─âratul bizantin pl─ânuia s─â atace regatul maghiar din dou─â p─âr┼úi. Una dintre o┼čti, comandat─â de Leon Vatatzes, urma s─â ├«i atace dinspre Marea Neagr─â. Vatatzes aducea o oaste numeroas─â ÔÇ×ba chiar ┼či o mare mul┼úime de vlahi, despre care se spune c─â sunt colonii de demult ai celor din ItaliaÔÇŁ (Fontes Historiae Daco-Romanae, III, p. 239, s.n. ÔÇô M.D.). P─ârerile istoricilor despre localizarea acestor vlahi sunt ├«mp─âr┼úite, unii sus┼úin├ónd c─â ar fi fost rom├óni din nordul Dun─ârii, ├«n timp ce al┼úii ├«i plaseaz─â ├«n Balcani sau Dobrogea. ├Än condi┼úiile ├«n care bizantinii nu aveau autoritate ├«n nordul Dun─ârii, nu se poate accepta plasarea lor aici. Nici Dobrogea, locuit─â de multe popula┼úii, printre care izvoarele nu ├«i amintesc de rom├óni, nu putea sta la originea unui contingent de rom├óni suficient de numeros ├«nc├ót s─â fie remarcat de comandan┼úii militari bizantini ┼či de cronicar. Singura localizare plauzibil─â a lor este ├«n Peninsula Balcanic─â, teritoriu supus bizantinilor, de unde ace┼čtia puteau recruta oaste ┼či unde sursele ├«i atest─â cu sarcini militare. Dar mult mai important─â este consemnarea tradi┼úiei despre originea acestor rom├óni sud-dun─âreni:ÔÇ×despre care se spuneÔÇŁ arat─â o tradi┼úie care circula deja ├«n cercurile culte de la Bizan┼ú despre originea roman─â a arom├ónilor. Este o tradi┼úie cult─â, care se vehicula ├«n mijlocul ├«nv─â┼úa┼úilor bizantini. Este exagerat s─â consider─âm c─â exista o con┼čtiin┼ú─â a originii romane la rom├óni, cu at├ót mai mult la rom├ónii nord-dun─âreni (apologia acestei idei la A. Armbruster, Romanitatea rom├ónilor. Istoria unei idei, Editura Enciclopedic─â, Bucure┼čti, 1993, pp. 31-32).

Mica Valahie

Aceea┼či origine roman─â a rom├ónilor din sudul Dun─ârii era invocat─â de Ioni┼ú─â cel Frumos, ┼úarul ┼óaratului Rom├óno-bulgar, ├«n coresponden┼úa sa cu papa Inocen┼úiu al III-lea. Este frumos s─â credem c─â exista o con┼čtiin┼ú─â a romanit─â┼úii la nivelul poporului (A. Armbruster, op.cit., pp. 33-35), ├«ns─â m─â ├«ndoiesc c─â afirma┼úia istoricilor poate fi sus┼úinut─â. S─â nu uit─âm c─â aceast─â coresponden┼ú─â cu Papa a fost ini┼úiat─â de mitropolitul ortodox, Vasile de T├órnovo. ├Än condi┼úiile ├«n care recunoa┼čterea titlului imperial pentru Asan de c─âtre papalitate presupunea recunoa┼čterea suprema┼úiei papale, adic─â o unire bisericeasc─â regional─â, trebuie s─â accept─âm rolul mitropolitului. Iar acest mitropolit se putea forma doar ├«n mediul bizantin, ceea ce poate sugera sursa cuno┼čtin┼úelor despre originea vlahilor balcanici. ├Än capitala bizantin─â se p─âstrau consemnate informa┼úiile despre popoarele cu care imperiul intra ├«n contact, care locuiau ├«n imperiu sau cu care aveau r─âzboaie. ├Än condi┼úiile ├«n care o mare parte a izvoarelor bizantine au fost distruse, mai ales cu ocazia cuceririi otomane, putem admite c─â ├«n Bizan┼úul secolelor XI-XI se aflau lucr─âri care au stat la baza acestor discu┼úii despre originea vlahilor, dar care nu s-au p─âstrat p├ón─â azi. ├Äns─â Kekaumenos, Kinnamos ┼či probabil mitropolitul Vasile de T├órnovo le-au cunoscut. Mai amintim un alt izvor necunoscut istoriografiei rom├óne┼čti. Despre vlahii din Akarnania, ├«n sudul Thesaliei, condu┼či de un anume Constantin Aurelian, cronicarul bizantin Apokaukos afirma c─â se aflau un num─âr mare de coloni┼čti romani, care acum se numeau vlahi (apud A. Koukoudis, The Vlachs:Metropolis and Diaspora, Thessaloniki, 2003, p. 86). Regiunea respectiv─â a fost denumit─â mai t├órziu Mica Valahie.

Potrivit primelor surse bizantine, care discut─â despre originea vlahilor balcanici, adic─â a arom├ónilor, este invocat─â originea roman─â (Kinnamos, Apokaukos ┼či Ioni┼ú─â cel Frumos cu papa Inocen┼úiu al III-lea) sau dac─â (Kekaumenos), trecut─â probabil printr-un proces de romanizare. Trebuie s─â re┼úinem c─â de┼či ├«n secolele urm─âtoare arom├ónii apar adesea ├«n surse bizantine ┼či otomane, locuind ├«n special ├«n regiunea muntoas─â din Balcani, pe teritoriul de azi al Greciei, Albaniei, Macedoniei sau Bulgariei, nu se mai discut─â originea lor.

3 96 jpg jpeg

Moscopole, centrul cultural al Balcanilor

Izvoarele bizantine, s├órbe┼čti sau otomane ├«i atest─â pe arom├óni, sub numele de vlahi, prin toat─â peninsula Balcanic─â, cu principala lor ocupa┼úie ÔÇô p─âstoritul. ├Än secolele XIII-XIV, sate ├«ntregi de arom├óni sunt d─âruite m─ân─âstirilor din Muntele Athos, unde, la un moment dat, provoac─â agita┼úii din cauza prezen┼úei femeilor ├«n preajma c─âlug─ârilor. Regiunea Thesaliei a fost numit─â Valahia Mare, nume consemnat p├ón─â ├«n secolul al XIX-lea, dat─â fiind ponderea popula┼úiei arom├óne. Aici a existat chiar un stat, format ├«n urma destr─âm─ârii Imperiului Bizantin ├«n 1204, care a luptat ├«n secolele XIII-XIV cu latinii, bizantinii ┼či apoi cu turcii. Din partea turcilor au primit privilegii care le recuno┼čteau autonomia, ├«n schimbul pl─â┼úii unor taxe ┼či a p─âzirii trec─âtorilor montane. Nu au sc─âpat de tributul s├óngelui, fiind nevoi┼úi s─â dea periodic un num─âr de copii pentru corpul de ieniceri. Dintre ace┼čtia, dup─â satisfacerea slujbei militare, unii s-au ├«ntors ├«n satele de origine, dar erau deja converti┼úi la islam.

Vlahii din Pind, organiza┼úi ├«n c─âtune cu caracter seminomad, migrau vara cu turmele lor p├ón─â ├«n mun┼úii Macedoniei. ├Än secolul al XVIII-lea, o parte dintre ace┼čti vlahi din Grevena, Samarina, Perivoli etc. se ocupau cu c─âr─âu┼čia ┼či negustoria. Dintre a┼čez─ârile arom├óne se remarc─â Moscopole, datorit─â evolu┼úiei sale spectaculoase. ├Äntemeiat─â la mijlocul secolului al XIV-lea, a┼čezarea s-a dezvoltat mai ales sub st─âp├ónirea otoman─â, deoarece a beneficiat de privilegii ┼či autonomie, ├«n condi┼úiile ├«n care f─âcea parte din domeniul sultanei mam─â. Sub influen┼úa ├«nv─â┼úa┼úilor din secolul al XVIII-lea s-a format o tradi┼úie cult─â despre originea ora┼čului ├«n refugia┼úi educa┼úi din Constantinopol. Se ├«ncerca astfel formarea unei origini onorabile ├«n compara┼úie cu p─âstorii din regiune. Desigur c─â aceast─â teorie nu trebuie s─â beneficieze dec├ót de aten┼úia cuvenit─â unei anecdote.

A┼čezarea a ├«nceput s─â se dezvolte dup─â noile valuri de imigran┼úi din Metsovo (regiunea Zagori) ┼či Skamneli (Pind), care au ├«ntemeiat dou─â noi cartiere dup─â 1611 ┼či 1659. Un alt cartier s-a ├«nfiin┼úat dup─â 1710 cu imigran┼úi din Postenan, din sudul Albaniei. La finele secolului al XVII-lea a trecut ├«n st─âp├ónirea unui ├«nalt demnitar, care i-a confirmat privilegiile ┼či a interzis a┼čezarea musulmanilor. A┼čezarea s-a dezvoltat ├«ntr-un ora┼č prosper, considerat al doilea ca m─ârime ├«n Balcani dup─â Constantinopol. Dezvoltarea ora┼čului a fost posibil─â datorit─â practic─ârii comer┼úului, ini┼úial itinerant, apoi organizat, prin Balcani p├ón─â ├«n Vene┼úia ┼či apoi dincolo de grani┼úele Imperiului otoman, p├ón─â la Leipzig sau Poznan. Ei au fost principalii beneficiari ai anexelor economice ale tratatelor de pace de la Passarowitz ┼či Belgrad. Au ├«ntemeiat colonii cu scop comercial ├«n mai multe ora┼če din Imperiul Habsburgic, inclusiv ├«n Transilvania. Totodat─â frecventau marile t├órguri anuale din Imperiul otoman. ├Ämbog─â┼úirea negustorilor de vaz─â a avut efecte pe plan cultural:s-au construit noi biserici ├«n prima jum─âtate a secolului al XVIII-lea, cu arhitectur─â ┼či pictur─â de ├«nalt─â calitate, s-a format o bibliotec─â, o tipografie ┼či chiar o academie, numit─â Noua Academie. Practic la mijlocul secolului al XVIII-lea Moscopole a devenit centrul cultural al Balcanilor.

Bog─â┼úia ora┼čului Moscopole a atras interesul turcilor ┼či albanezilor, care l-au jefuit ├«n 1769. Coloniile comerciale ├«nfiin┼úate ├«n Europa Central─â ├«nainte de acest eveniment nefericit le-au permis moscopolenilor s─â ├«┼či ia avutul cu care r─âm─âseser─â ┼či s─â emigreze ├«n mas─â. Unii, probabil cei mai s─âraci, s-au ├«mpr─â┼čtiat prin alte sate arom├óne┼čti din Balcani, dar o mare parte a lor au emigrat ├«n Imperiul Habsburgic, unde, pornind de la coloniile comerciale, au dezvoltat adev─ârate cartiere arom├óne. Cei r─âma┼či au fost din nou jefui┼úi ├«n 1788, cu ocazia unui conflict pentru autoritate local─â ├«ntre doi demnitari otomani, ceea ce a determinat exodul complet al popula┼úiei. ├Än secolul al XIX-lea, o parte a arom├ónilor au fost atra┼či ├«n mi┼čcarea na┼úional─â greceasc─â, ce a culminat cu r─âzboiul de independen┼ú─â ┼či crearea statului grec ├«n 1828. C├ó┼úiva arom├óni au ajuns astfel eroi ai poporului grec. Independen┼úa Greciei a marcat primul pas semnificativ spre grecizarea arom├ónilor.

2 136 jpg jpeg

La intervenţia României, sultanul a recunoscut vlahii ca minoritate în imperiu

A doua jum─âtate a secolului al XIX-lea a fost marcat─â de numeroase conflicte regionale, ├«n condi┼úiile r─âscoalelor sau a r─âzboaielor antiotomane. ├Än plus, dup─â 1864 au ap─ârut ┼čcolile rom├óne┼čti ├«n Balcani, care au creat disensiuni ├«ntre comunit─â┼úile de arom├óni, ├«mp─âr┼úite ├«ntre sus┼úin─âtori ai rom├ónismului, a┼ča-numi┼úii rom├ónofoni, ┼či adversarii, cunoscu┼úi sub numele de grecomani. Conflictul a evoluat spre distrugeri de ┼čcoli ┼či biserici, arderea c─âr┼úilor ├«n limba rom├ón─â, terorizarea popula┼úiei rom├ónofone, chiar cu concursul autorit─â┼úilor turce locale.

├Än 1903, arom├ónii s-au implicat ├«n r─âscoala macedonenilor ├«mpotriva turcilor, a┼ča-numita revolu┼úie Ilinden. Dintre faptele lor de arme se remarc─â b─ât─âlia de la Cru┼čevo (azi ├«n Macedonia), unde arom├ónii, sub comanda lui Pitu Guli, au luptat o zi ├«ntreag─â cu o armat─â turc─â net superioar─â numeric ┼či ca armament. Peste doi ani, la interven┼úia diplomatic─â a Rom├óniei, sultanul a recunoscut vlahii ca minoritate ├«n imperiu ┼či le-a acordat dreptul la ┼čcoal─â ┼či biseric─â ├«n limba lor, de fapt ├«n limba rom├ón─â. Data acord─ârii acestui privilegiu, numit Iradea, 23 mai (stil nou), a devenit de c├ó┼úiva ani ziua interna┼úional─â a arom├ónilor.

Adev─âratul salt al arom├ónilor ├«n via┼úa politic─â din Imperiul otoman a fost determinat de revolu┼úia junilor turci. ├Än urma alegerilor parlamentare, doi arom├óni au ajuns ├«n Parlamentul Otoman ┼či au de┼úinut func┼úii importante ├«n administra┼úia otman─â. Succesul arom├ónilor a fost efemer din cauza r─âzboaielor balcanice. Nu au apucat s─â se bucure de libert─â┼úile garantate prin Iradeaua din 1905 ┼či nici de libert─â┼úile democratice c├ó┼čtigate de Junii turci. R─âzboaiele balcanice i-au g─âsit pe arom├óni ├«mpr─â┼čtia┼úi ├«n diverse a┼čez─âri din Balcani ┼či diviza┼úi ├«ntre statele care ├«i revendicau. ├Änc─â de la declan┼čarea conflictului, grecii i-au terorizat pe profesorii ┼či preo┼úii finan┼úa┼úi de Rom├ónia. Abia ├«n urma presiunilor diplomatice, c├ónd Grecia a ├«n┼úeles c─â are nevoie de Rom├ónia pentru interesele sale ├«n Balcani, guvernul de la Atena a luat m─âsuri pentru corectarea situa┼úiei celor aresta┼úi. ├Än schimb, presa greac─â nu a ├«ncetat cu diatribele ├«mpotriva rom├ónilor ┼či rom├ónofonilor.

Cu ocazia negocierilor de pace de la Londra, o delega┼úie de arom├óni, reziden┼úi ├«n Rom├ónia, a f─âcut un turneu ├«n capitalele Marilor Puteri, cu sprijinul Rom├óniei, pentru a sus┼úine ├«nfiin┼úarea unui stat macedonean ├«n sistem federativ, ├«n care sperau c─â ┼či ei, arom├ónii, ├«┼či vor g─âsi, ├«n sf├ór┼čit, drepturile. ├Än ciuda manifest─ârilor publice ┼či a articolelor de pres─â favorabile din Rom├ónia ┼či din Europa, interesele Marilor Puteri nu ├«i aveau ├«n vizor nici pe arom├óni, nici un stat macedonean. Nici m─âcar Rom├ónia nu a sus┼úinut consecvent acest proiect politic, mai ales dup─â ce s-a prefigurat urcarea pe tronul Albaniei a prin┼úului de Wied, nepotul reginei Rom├óniei.

Pacea de la Bucure┼čti a consfin┼úit ├«mp─âr┼úirea arom├ónilor ├«ntre Grecia, Bulgaria ┼či Serbia, plus partea consistent─â din Albania. Practic, r─âzboaiele balcanice au ├«ngropat orice speran┼ú─â a arom├ónilor spre o via┼ú─â na┼úional─â proprie, fiind sorti┼úi de Marile Puteri s─â fie ├«mp─âr┼úi┼úi ├«ntre statele balcanice, care i-au supus ├«n deceniile urm─âtoare unei ofensive de asimilare.

Arom├ónii din Albania, sub presiunea greciz─ârii ┼či albaniz─ârii

Statul albanez s-a format ├«n contextul pierderii peninsulei Balcanice de c─âtre Imperiul Otoman ├«n timpul r─âzboaielor balcanice. Rom├ónia a sprijinit formarea Albaniei ca o solu┼úie mai bun─â pentru arom├óni, ├«n contrapondere cu preten┼úiile Greciei. Mi┼čcarea na┼úional─â albanez─â s-a organizat ├«n Rom├ónia cu sprijinul autorit─â┼úilor rom├óne ├«nc─â de la finele secolului al XIX-lea. ├Än timpul r─âzboaielor balcanice se vehicula ideea unui stat albanezo-arom├ón, organizat dup─â modelul elve┼úian, ├«n care arom├ónii s─â beneficieze de autonomie. Guvernul rom├ón a mituit frunta┼či albanezi pentru ca o rud─â a reginei Rom├óniei s─â fie adus─â pe tronul noului stat, o alegere ├«ns─â neinspirat─â, deoarece prin┼úul Wied a preferat s─â fug─â de responsabilit─â┼úile coroanei albaneze.

Teoretic, arom├ónii din Albania beneficiau de premise favorabile p─âstr─ârii identit─â┼úii lor ├«n noul stat albanez. ┼×colile rom├óne┼čti care func┼úionaser─â pe teritoriul albanez ├«n perioada st─âp├ónirii otomane au fost ├«ns─â distruse ├«n timpul r─âzboaielor balcanice, iar refacerea lor a fost ├«nt├órziat─â de Primul R─âzboi Mondial. Dup─â 1922, statul albanez a ├«nchis majoritatea ┼čcolilor rom├óne┼čti. ├Än 1926 a permis predarea unor ore de limba rom├ón─â ├«n ┼čcolile albaneze, dar a condi┼úionat deschiderea unor ┼čcoli rom├óne┼čti de cererea comunit─â┼úilor arom├óne. Condi┼úiile puse de statul albanez, care a etatizat ├«nv─â┼ú─âm├óntul ├«n 1927, conflictele dintre liderii comunit─â┼úilor arom├óne ┼či absen┼úa unei strategii ferme din partea statului rom├ón au limitat func┼úionarea ├«nv─â┼ú─âm├óntului rom├ónesc ├«n Albania. Astfel s-a ajuns ca ├«n 1935 s─â func┼úioneze ┼čapte ┼čcoli primare ├«n limba rom├ón─â (Adina Berciu-Dr─âghicescu, F├ór┼čero┼úi, moscopoleni, meglenorom├óni ÔÇô valorificarea on-line a patrimoniului cultural, Bucure┼čti, 2011, pp. 46-49). Cel de-Al Doilea R─âzboi Mondial a determinat ├«nchiderea treptat─â a ┼čcolilor rom├óne┼čti din Albania, iar dup─â instaurarea regimului comunist arom├ónii au fost ┼úinta politicii de asimilare din partea statului albanez. Pentru statul albanez arom├ónii erau v─âzu┼úi ca poten┼úial pericol din cauza preten┼úiilor Greciei, care ├«i considera greci pe arom├óni ┼či revendica teritoriul locuit de ei ├«nc─â din 1912.

Presiunea asupra arom├ónilor din Albania este dubl─â:una albanez─â ┼či una greceasc─â. Ceea ce nu au reu┼čit albanezii s─â asimileze ├«n ultimul secol, sunt pe cale s─â reu┼čeasc─â grecii. Dup─â c─âderea regimului comunist albanez, statul grec a aplicat o strategie agresiv─â de grecizare a arom├ónilor din Albania. Grecia a acordat cet─â┼úenie greac─â tuturor arom├ónilor din Albania, precum ┼či avantaje materiale, ca accesul la sistemul de pensii. Pa┼čaportul grecesc le-a dat arom├ónilor din Albania posibilitatea s─â mearg─â la munc─â ├«n Grecia, dar ┼či ├«n Europa. Cea mai mare parte a arom├ónilor au emigrat ├«n Grecia cu tot cu familiile lor. Copiii lor frecventeaz─â ┼čcolile grece┼čti ┼či nu mai ├«nva┼ú─â arom├óna nici m─âcar ├«n familie. Vin doar ├«n vacan┼ú─â ├«n Albania la bunicii lor arom├óni, care sufer─â c─â nepo┼úii lor nu mai vorbesc arom├óna. Astfel c─â strategia de grecizare a arom├ónilor din Albania are succes deja dup─â a doua genera┼úie.

3 97 jpg jpeg

Singura biserică aromână din Albania, la Korce

Din punct de vedere bisericesc, arom├ónii din Albania sunt subordona┼úi bisericii grece┼čti, ceea ce accentueaz─â procesul de grecizare. Dac─â ├«n 1912 existau 10 biserici ├«n care se oficia slujba ├«n limba rom├ón─â, ├«n 1941 au mai r─âmas ┼čase (Adina Berciu-Dr─âghicescu, op.cit., p. 51). ├Än 1967, Albania a devenit un stat ateu, toate cultele fiind interzise. Azi, prin unele sate arom├óne mai izolate preo┼úii b─âtr├óni mai spun o rug─âciune sau o parte a liturghiei ├«n arom├ón─â, ├«ns─â au o mare problem─â cu lipsa c─âr┼úilor de cult ├«n arom├ón─â. Singura biseric─â arom├ón─â este ├«n Korce, datorit─â efortului patriotic al p─ârintelui Dumitru Veriga, probabil singurul arom├ón din Albania care a refuzat cet─â┼úenia greac─â. Pe locul vechii ┼čcoli rom├óne┼čti din Korca, pe care a reu┼čit s─â o revendice ├«n 1995, a construit o biseric─â arom├óneasc─â pentru arom├ónii din Albania. Am avut onoarea s─â ├«l ├«nt├ólnesc anul trecut pe p─ârintele Veriga ┼či m-a impresionat fa┼úa lui dur─â, de lupt─âtor c─âlit, neobosit.

Num─ârul arom├ónilor din Albania este imposibil de clarificat, deoarece recens─âmintele oficiale difer─â de realitate. Cifrele variaz─â ├«ntre 10.000 ┼či 250.000 de vorbitori ai dialectului arom├ón ├«n Albania. Cei mai mul┼úi dintre ei sunt numi┼úi f├ór┼čero┼úi, ei ├«nsi┼či numindu-se rr─âm├óni. Albanezii le mai spun vlahisau ciobani, ├«n timp ce grecii ├«i consider─â eleni vlahofoni. Ca efect al proceselor de asimilare din partea albanezilor, grecilor sau rom├ónilor, ├«n prezent pot fi identificate mai multe grupuri de arom├óni ├«n func┼úie de identitatea pe care o adopt─â:albanezi, greci, rom├óni sau pur ┼či simplu vlahi sau arom├óni (rr─âm├óni). Oficial, arom├ónii nu sunt recunoscu┼úi ca minoritate etnic─â, doar ca minoritate folcloric─â.

Rom├ónia acord─â preferen┼úial burse de studii tinerilor arom├óni din Albania ┼či sprijin─â diverse proiecte culturale. Cu ocazia unei ├«nt├ólniri a pre┼čedintelui Rom├óniei, Emil Constantinescu, cu omologul s─âu albanez, Rexhep Meidani, partea rom├ón─â a solicitat recunoa┼čterea minorit─â┼úii arom├óne, ├«ns─â oficialul albanez a refuzat s─â discute aceast─â problem─â. Recent, ├«n prim─âvara anului 2014, premierul Rom├óniei, Victor Ponta, a efectuat o vizit─â la Tirana. Nu ┼čtim dac─â a ridicat problema arom├ónilor din Albania, de┼či Victor Ponta, dup─â mama sa, are origini arom├óne.

Cimitirul aromânilor din Bitolia, ultimul bastion aromânesc

├Än ciuda angajamentelor luate la Conferin┼úa de Pace de la Bucure┼čti de a permite func┼úionarea ┼čcolilor ┼či bisericilor rom├óne┼čti ├«n teritoriul revenit ei dup─â r─âzboaiele balcanice, Serbia nu ┼či-a respectat promisiunile, fructific├ónd gre┼čelile diploma┼úiei rom├óne┼čti, care nu le-a inclus ├«n tratatul de pace, ci a acceptat doar note diplomatice f─âr─â valoare. ┼×colile ┼či bisericile rom├óne┼čti din Macedonia s├órbeasc─â, care func┼úionaser─â ├«nainte sub st─âp├ónirea otoman─â, au fost ├«nchise treptat.

├Än timpul Primului R─âzboi Mondial, arom├ónii din Macedonia s├órbeasc─â au suferit mai ales ├«n urma ocupa┼úiei bulg─âre┼čti. Nemul┼úumit─â de ├«mp─âr┼úirea de la Conferin┼úa de la Bucure┼čti din 1913, Bulgaria a ocupat Macedonia s├órbeasc─â. Mul┼úi arom├óni au fost interna┼úi ├«n lag─âre de concentrare sau trimi┼či la munc─â for┼úat─â. Limba bulgar─â a devenit obligatorie ├«n ┼čcoli ┼či biserici. Dup─â terminarea r─âzboiului, s├órbii au fost ┼či mai drastici ├«n privin┼úa arom├ónilor, nu au acceptat niciun manual din Rom├ónia, au interzis ┼čcolile rom├óne┼čti ┼či au confiscat localurile. ├Än ciuda eforturilor pentru redeschiderea ┼čcolilor din Bitolia, cea mai important─â a┼čezare de arom├óni, unde func┼úionase ├«nainte ┼či o ┼čcoal─â secundar─â, statul rom├ón nu a ob┼úinut dec├ót promisiuni din partea autorit─â┼úilor s├órbe┼čti.

Noul stat Macedonia, desprins din fosta Iugoslavie, ├«i recunoa┼čte pe arom├óni sub numele de vlahi, ca grup etnic, nu ca minoritate na┼úional─â. Teoretic, este un avantaj fa┼ú─â de celelalte state balcanice. ├Äns─â recunoa┼čterea lor ├«n Constitu┼úie nu garanteaz─â conservarea identit─â┼úii lor. Oficial, conform recens─âm├óntului, din totalul popula┼úiei de 2 milioane de locuitori, ├«n Macedonia ar fi doar 8.500 de vlahi. ├Än realitate, ei sunt mult mai mul┼úi, ├«n jur de 160.000, fiind a doua minoritate ca pondere, dup─â cea albanez─â. Dac─â a existat o scurt─â perioad─â ├«n anii 1990 de destindere ┼či libertate de exprimare, ├«n ultimul deceniu, vlahii din Macedonia sunt supu┼či unui proces agresiv de asimilare. Presa arom├ón─â, scris─â, radio ┼či TV a sc─âzut foarte mult ├«n volum, deoarece au sc─âzut subven┼úiile din partea statului. Se predau op┼úional c├óteva ore de limb─â ÔÇ×vlah─âÔÇŁ ├«n unele ┼čcoli. De┼či exist─â mul┼úi oameni de afaceri prosperi, de origine arom├ón─â, ├«n Macedonia, ei prefer─â s─â nu ├«┼či afi┼čeze originea ┼či identitatea, pentru a nu fi supu┼či presiunilor din partea autorit─â┼úilor. Unii mi-au povestit c─â arom├ónii sunt ┼úinta celor mai multe controale fiscale din partea statului, o form─â preferat─â de intimidare a arom├ónilor care se implic─â ├«n mi┼čcarea na┼úional─â.

├Än Bitolia, odinioar─â o prosper─â a┼čezare arom├ón─â, au mai r─âmas c├óteva mii de arom├óni. Doar b─âtr├ónii mai lupt─â pentru p─âstrarea identit─â┼úii lor, grupa┼úi ├«n jurul cimitirului arom├ón. At├ót le-a mai r─âmas arom├ónilor din Bitolia, cimitirul arom├ón, pe care ├«ns─â a pus ochii Biserica ortodox─â din Macedonia. Vechea biseric─â arom├ón─â din centrul ora┼čului a fost demolat─â ├«n perioada comunist─â. Li s-a permis construirea unei biserici ├«n curtea unei case, pe o strad─â l─âturalnic─â, ├«ns─â f─âr─â slujb─â ├«n arom├ón─â. Mitropolia a avut grij─â ca singurul preot care putea sluji ├«n arom├ón─â s─â fie mutat la o alt─â biseric─â slav─â. ├Än cl─âdirea fostului liceu rom├ónesc din Bitolia, construit cu banii statului rom├ón, este acum o ┼čcoal─â pentru ┼úigani. Statul rom├ón nu s-a str─âduit s─â ob┼úin─â dup─â 1990 cl─âdirile confiscate de statul s├órb. Doar cimitirul arom├ónilor a mai r─âmas curat arom├ónesc ├«n Bitolia. Pe majoritatea monumentelor funerare inscrip┼úiile sunt cu caractere latine, chiar ┼či din perioada comunist─â. ├Än mijlocul cimitirului este morm├óntul apostolului arom├ónilor balcanici, Apostol M─ârg─ârit. Mitropolia ortodox─â macedonean─â din Bitolia vrea s─â pun─â ├«ns─â m├óna pe acest cimitir.

├Änc─â din 1996, arom├ónii au f─âcut demersurile necesare pentru construirea unei biserici arom├óne ├«n cimitir. Finan┼úarea era asigurat─â de un arom├ón emigrat ├«n America. De┼či au terenul necesar, au planul bisericii ┼či au banii pentru construc┼úie, arom├ónii din Bitolia nu pot s─â ├«┼či construiasc─â propria biseric─â ├«n Macedonia. Mitropolitul a condi┼úionat aprobarea construc┼úiei de donarea cimitirului arom├ónilor c─âtre Mitropolia macedonean─â din Bitolia (o copie a documentului cu rezolu┼úia mitropolitului este ├«n posesia subsemnatului). P├ón─â ├«n prezent, arom├ónii din Bitolia au reu┼čit s─â reziste presiunilor Bisericii macedonene ┼či ├«nc─â mai p─âzesc cu sfin┼úenie cimitirul unde sunt ├«ngropa┼úi ├«nainta┼čii lor, f─âr─â s─â permit─â ├«ngroparea etnicilor macedoneni acolo.

54J png png

În Grecia, minoritatea aromână e considerată o ramură latinofonă a poporului grec

P├ón─â la formarea statelor moderne din Balcani, asimilarea arom├ónilor a fost voluntar─â, prin c─âs─âtorii mixte ┼či amestecarea lor cu alte etnii. Religia ortodox─â a facilitat asimilarea prin c─âs─âtorii mixte cu grecii, bulgarii sau s├órbii. Lupta na┼úional─â a popoarelor balcanice ├«mpotriva st─âp├ónirii otomane ┼či formarea statelor na┼úionale moderne au creat instrumentele asimil─ârii ├«n mas─â a arom├ónilor.

Primii arom├óni asimila┼úi de greci au fost cei care locuiau ├«n a┼čez─ârile urbane mixte. Biserica a fost primul instrument de asimilare, deoarece slujbele se oficiau ├«n limba greac─â, ce era limba de cult ├«n regiune. Tot prin intermediul Bisericii grece┼čti s-au format ┼či primii intelectuali arom├óni, cei care au fondat Noua Academiei de la Moscopole. Practic, Academia moscopolean─â a fost un instrument al luptei na┼úionale grece┼čti ├«n secolul al XVIII-lea ┼či un moment de v├órf al iluminismului grec. Distrugerea ora┼čului Moscopole ┼či exodul locuitorilor, ├«n special c─âtre Imperiul Habsburgic, i-a scos pe o parte a lor de sub influen┼úa grecilor. Primii intelectuali arom├óni din diaspora au sesizat pericolul greciz─ârii, ceea ce le-a adus anatemizarea lor de c─âtre ├«naltul cler grec (cazul lui Mihail Boiagi, autorul primei gramatici arom├óne, este elocvent).

Odat─â cu fondarea statului grec modern, ├«n 1828, ├«ncepe campania agresiv─â de asimilare a arom├ónilor. Unii arom├óni ┼či-au asumat deja aspira┼úiile poporului grec ┼či au avut un rol important ├«n r─âzboiul de independen┼ú─â. Statul grec a urm─ârit cu consecven┼ú─â extinderea teritoriului s─âu pentru a-i cuprinde pe to┼úi vorbitorii de limb─â greac─â din Imperiul Otoman, care au fost considera┼úi automat greci. Printre cei viza┼úi au fost ┼či arom├ónii, mul┼úi dintre ei vorbitori de greac─â. P├ón─â ├«n momentul ├«nfiin┼ú─ârii ┼čcolilor rom├óne┼čti printre arom├ónii balcanici, nu au prea existat piedici ├«n asimilarea arom├ónilor. Cei care se pronun┼úau ├«mpotriva greciz─ârii erau anatemiza┼úi de clerul grec, chiar dac─â locuiau ├«n diaspora.

┼×colile rom├óne┼čti au ├«mp─âr┼úit ├«n dou─â tabere popula┼úia arom├ón─â:unii au considerat ┼čcolile rom├óne┼čti instrumentul necesar ├«mpotriva greciz─ârii ┼či au devenit sus┼úin─âtori ferven┼úi ai ├«nv─â┼ú─âm├óntului ├«n limba rom├ón─â, ├«n timp ce al┼úii considerau c─â prin acele ┼čcoli se dorea rom├ónizarea lor ┼či au optat pentru identitatea greac─â. La finele secolului al XIX-le, a diver┼či c─âl─âtori au sesizat diferendele dintre cele dou─â tabere ÔÇô de rom├ónofoni ┼či de grecomani ÔÇô ├«n aceea┼či comunitate, uneori chiar ├«n cadrul aceleia┼či familii.

Conflictul greco-rom├ón ├«n jurul arom├ónilor s-a acutizat dup─â 1905, c├ónd sultanul a recunoscut minoritatea arom├ón─â ┼či dreptul la ┼čcoal─â ┼či biseric─â ├«n limba lor. Chiar ┼či documentul sultanului a fost ob┼úinut la interven┼úia ferm─â a Rom├óniei ├«n urma unui abuz greco-otoman ├«mpotriva ├«nv─â┼ú─âtorilor arom├óni. Bandele grece┼čti au terorizat satele arom├óne, omor├ónd ├«nv─â┼ú─âtorii ┼či preo┼úii arom├óni, arz├ónd c─âr┼úile biserice┼čti rom├óne┼čti ┼či tortur├óndu-i pe liderii arom├óni. ├Än 1908, statul rom├ón a ├«ntrerupt rela┼úiile diplomatice cu Grecia din cauza acestor atrocit─â┼úi, sub presiunea opiniei publice, manipulat─â cu eficien┼ú─â ├«n Rom├ónia de imigran┼úii arom├óni.

├Än timpul Primului R─âzboi Balcanic, guvernul grec a refuzat s─â accepte finan┼úarea ┼čcolilor rom├óne┼čti de c─âtre Bucure┼čti ├«n teritoriile otomane cucerite. La un moment dat au condi┼úionat acordul de sprijinirea de c─âtre Rom├ónia a integr─ârii ├«n grani┼úele grece┼čti a teritoriilor locuite de arom├óni ├«n Albania. P├ón─â la urm─â, deoarece aveau nevoie de Rom├ónia ├«mpotriva Bulgariei, ├«n preajma celui de-Al Doilea R─âzboi Balcanic, grecii au promis autonomia ┼čcolar─â ┼či bisericeasc─â pentru arom├óni cu finan┼úare de la Bucure┼čti. Dup─â Pacea de la Bucure┼čti, Grecia ┼či-a respectat angajamentele luate ┼či, ├«n perioada interbelic─â, au func┼úionat mai multe ┼čcoli ┼či licee finan┼úate de statul rom├ón cu acordul tacit al guvernului de la Atena, ├«n care, pe l├óng─â programa din Rom├ónia, se mai preda ┼či limba greac─â, precum ┼či istoria ┼či geografia Greciei (Adina Berciu-Dr─âghicescu, op.cit., pp. 375-376.). ├Än schimb, bisericile rom├óne┼čti au fost r├ónd pe r├ónd preluate de preo┼úii greci. De┼či au supravie┼úuit celui de-Al Doilea R─âzboi Mondial, sub ocupa┼úia italian─â ┼či german─â (├«n condi┼úiile ├«n care Rom├ónia era aliatul Germaniei), ┼čcolile rom├óne┼čti au fost ├«nchise de greci ├«n februarie 1946. Implicarea arom├ónilor ├«n r─âzboiul civil din Grecia din anii urm─âtori a oferit guvernelor de la Atena pretextul str─âmut─ârii masive a arom├ónilor (E. ┼ó├órcovnicu, Arom├ónii din Rom├ónia, ast─âzi, ├«n Revista Rom├ón─â de Sociologie, 2011, nr. 1-2, p. 160).

Abia dup─â 1970, arom├ónii din Grecia au fost l─âsa┼úi s─â fondeze asocia┼úii nonguvernamentale pentru promovarea identit─â┼úii lor culturale. Oficial, ei sunt considera┼úi greci de limb─â latinofon─â. Toate studiile istoricilor ┼či lingvi┼čtilor greci care se ocup─â de vlahi sus┼úin aceast─â teorie a originii grece┼čti a arom├ónilor, care sunt eleni latiniza┼úi sub st─âp├ónirea roman─â, de┼či uneori, printre r├ónduri, se observ─â ├«n c─âr┼úile serioase de istorie c─â este o teorie de conjunctur─â (cea mai bun─â carte de istorie a arom├ónilor scris─â de un istoric grec este The Vlachs:Metropolis and Diaspora, Thessaloniki, 2003, scris─â de Asterios Koukoudis). ├Än prezent, to┼úi arom├ónii din Grecia accept─â, cel pu┼úin oficial, aceast─â teorie, dar nu sunt de acord s─â fie trata┼úi ca minoritate etnic─â ┼či resping orice ingerin┼ú─â a rom├ónilor ├«n aceast─â chestiune. Cel pu┼úin oficial asist─âm la un succes deplin al asimil─ârii grece┼čti.

Dubla identitate a aromânilor din România

Rom├ónii nord-dun─âreni ┼čtiau de existen┼úa arom├ónilor sud-dun─âreni cel pu┼úin din secolul al XVII-lea. R─âm├óne o sarcin─â pentru istorici s─â clarifice dac─â domnitorul Vasile Lupu era arom├ón de origine sau albanez;cert este c─â ├«┼či avea originea ├«n Epir, regiune cu o numeroas─â popula┼úie arom├ón─â. Tot ├«n secolul al XVII-lea, primii negustori arom├óni ├«nfiin┼úeaz─â la Bra┼čov prima companie greceasc─â, care, ├«n cur├ónd, va domina comer┼úul ├«n regiune. Ori datorit─â negustorilor arom├óni ajun┼či ├«n nordul Dun─ârii, ori datorit─â contactelor personale ├«n Imperiul Otoman, Miron Costin ┼či Dimitrie Cantemir ├«i cunosc pe arom├óni ┼či men┼úioneaz─â existen┼úa lor ┼či identitatea lingvistic─â cu rom├ónii.

Num─ârul arom├ónilor care au intrat ├«n contact cu rom├ónii nord-dun─âreni a crescut semnificativ odat─â cu exodul arom├ónilor moscopoleni. Mul┼úi din cei imigra┼úi ├«n Imperiul Habsburgic au avut contacte cu rom├ónii ardeleni, unii s-au a┼čezat chiar ├«n Transilvania ┼či au devenit membri marcan┼úi ai luptei na┼úionale. Andrei ┼×aguna sau Emanuil Gojdu sunt dovezi c─â intelectualii arom├óni din Imperiul Habsburgic s-au identificat cel mai adesea cu rom├ónii nord-dun─âreni, ca fiind acela┼či popor ┼či vorbind aceea┼či limb─â. La mijlocul secolului al XIX-lea, arom├ónii balcanici au intrat ├«n aten┼úia elitei intelectuale ┼či politice rom├óne┼čti. Pe fondul rena┼čterii na┼úionale ┼či a euforiei idealurilor na┼úionale, intelectualii rom├óni s-au organizat pentru a acorda sprijin arom├ónilor s─â ├«ntemeieze ┼čcoli ├«n limba rom├ón─â. Unirea Principatelor Rom├óne a canalizat idealurile na┼úionale ┼či intelectualii din cele dou─â principate unite s-au v─âzut la momentul respectiv ├«n postura de lideri ai unei mi┼čc─âri na┼úionale rom├óne┼čti de ansamblu, atotcuprinz─âtoare. Nu ├«nt├ómpl─âtor, ├«ntre 1860-1880 erau agita┼úii rom├óne┼čti ├«n Transilvania, pe care autorit─â┼úile austriece ┼či maghiare le puneau pe seama guvernului Rom├óniei.

Sub influen┼úa acestor intelectuali, principele Alexandru Ioan Cuza aprob─â alocarea unei sume de bani pentru instruirea unor ├«nv─â┼ú─âtori arom├óni la Bucure┼čti, cale necesar─â pentru dezvoltarea unui ├«nv─â┼ú─âm├ónt rom├ónesc ├«n sudul Dun─ârii, menit s─â trezeasc─â con┼čtiin┼úa na┼úional─â rom├óneasc─â printre arom├ónii balcanici. Astfel c─â, de la burse pentru formarea ├«nv─â┼ú─âtorilor, s-a ajuns rapid la sus┼úinerea financiar─â a ┼čcolilor rom├óne┼čti din Balcani ┼či la conturarea unei politici a Rom├óniei fa┼ú─â de arom├óni. Coordonarea politicii rom├óne┼čti printre arom├ónii balcanici a revenit Societ─â┼úii Culturale Macedo-rom├óne, organiza┼úie non-profit ce adunase personalit─â┼úi importante ale culturii rom├óne┼čti ┼či politicieni cu influen┼ú─â. Din ce ├«n ce mai mul┼úi arom├óni au venit la studii ├«n Rom├ónia ┼či au r─âmas aici definitiv. Ei constituie prima faz─â de emigrare a arom├ónilor ├«n Rom├ónia. De┼či au fost emigr─âri individuale, au fost destul de numeroase. Mul┼úi arom├óni s-au integrat societ─â┼úii rom├óne┼čti ┼či au ocupat relativ repede func┼úii ├«n administra┼úie, chiar ├«n aparatul guvernamental sau ├«n institu┼úiile academice.

Num─ârul mare de arom├óni stabili┼úi ├«n Rom├ónia, precum ┼či pozi┼úia lor ├«n societate, au avut un rol esen┼úial ├«n sus┼úinerea cauzei arom├ónilor la ├«nceputul secolului al XX-lea. Iradeaua din 1905 prin care arom├ónii erau recunoscu┼úi ├«n Imperiul otoman a fost un succes al diploma┼úiei rom├óne┼čti. Ruperea rela┼úiilor diplomatice cu Grecia a fost determinat─â de atrocit─â┼úile grecilor fa┼ú─â de ├«nv─â┼ú─âtorii ┼či frunta┼čii arom├ónilor. La ├«nceputul Primului R─âzboi Balcanic, problema arom├ónilor a fost ├«n prim-planul obiectivelor politicii rom├óne┼čti, surclasat─â ├«ns─â cur├ónd de preten┼úiile asupra Cadrilaterului.

R─âzboaiele balcanice au cauzat un val masiv de imigrare ├«n Rom├ónia din cauza atrocit─â┼úilor la care au fost supu┼či arom├ónii. Pentru liderii arom├ónilor balcanici, forma┼úi intelectual sub influen┼úa ┼čcolilor rom├óne┼čti, Rom├ónia devenise ┼úara-mam─â la care ┼či-au c─âutat sc─âparea. ├Än acele condi┼úii, cet─â┼úenia rom├ón─â se ob┼úinea foarte u┼čor. ├Än ciuda eforturilor guvernului rom├ón de a-i repatria pe arom├ónii imigra┼úi ├«n timpul r─âzboaielor balcanice, mul┼úi au r─âmas ├«n nordul Dun─ârii.

34 3 jpg jpeg

Cauze ale emigrării aromânilor din Balcani în România

Dac─â p├ón─â acum era vorba doar de imigr─âri individuale, ├«n perioada interbelic─â, Rom├ónia organizeaz─â imigrarea masiv─â a arom├ónilor. Cauzele emigr─ârii arom├ónilor din Balcani ├«n Rom├ónia dup─â 1925 sunt multiple. ├Än primul r├ónd, arom├ónii au fost supu┼či dup─â 1913 presiunilor na┼úionaliste din partea statelor ├«n care au fost ├«ncorpora┼úi:Grecia, Bulgaria, Serbia, Albania. Desigur c─â cel mai mult au avut de suferit liderii arom├ónilor, de obicei forma┼úi ├«n ┼čcolile rom├óne┼čti. Aceste ┼čcoli rom├óne┼čti aveau o mare problem─â:programa ┼čcolar─â era identic─â cu cea din Rom├ónia, din care cauz─â cuno┼čtin┼úele dob├óndite nu le permiteau absolven┼úilor s─â se integreze ├«n statele balcanice. Ne-am obi┼čnuit s─â acuz─âm statele balcanice c─â nu recuno┼čteau diplomele ┼čcolare rom├óne┼čti, ├«ns─â aveau dreptate. ├Än condi┼úiile ├«n care grecii foloseau alfabetul grec, iar s├órbii ┼či bulgarii alfabetul chirilic, oare ├«n ce m─âsur─â ├«┼či puteau fructifica arom├ónii ┼čcoli┼úi la ┼čcolile rom├óne┼čti din Balcani cuno┼čtin┼úele dob├óndite ├«n statele respective? Practic, sistemul ┼čcolar rom├ónesc ├«n Balcani era ineficient pentru c─â era conceput gre┼čit.

O alt─â cauz─â a emigr─ârii a fost schimbul de popula┼úie dintre turci ┼či greci dup─â 1923. Colonizarea masiv─â a grecilor ├«n regiunile locuite de arom├óni a pus presiune pe ace┼čtia din urm─â, obliga┼úi s─â ├«┼či desf─â┼čoare activit─â┼úile, ├«n special p─âstoritul, pe un areal mai restr├óns. Noile grani┼úe stabilite dup─â 1913 ┼či 1918, precum ┼či redistribuirea p─âm├ónturilor, au limitat posibilit─â┼úile de transhuman┼ú─â ┼či pentru arom├ónii din Macedonia. Dac─â arom├ónii prezentau disponibilitatea pentru emigrare, Rom├ónia avea nevoie de imigran┼úi pentru a-┼či consolida frontiera sudic─â a Dobrogei. Experien┼úa Primului R─âzboi Mondial a ar─âtat fragilitatea p─âcii de la Bucure┼čti din 1913 ┼či a st─âp├ónirii rom├óne┼čti asupra Cadrilaterului. Astfel c─â dorin┼úa de emigrare a arom├ónilor s-a ├«nt├ólnit cu planurile de colonizare a Cadrilaterului de c─âtre statul rom├ón.

├Än urma unei adun─âri a arom├ónilor la Veria, ├«n Grecia, s-a format un comitet al emigr─ârii care trebuia s─â negocieze cu guvernul de la Bucure┼čti condi┼úiile coloniz─ârii arom├ónilor. ├Äntre 1925 ┼či 1933 s-au a┼čezat ├«n Cadrilater peste 5.000 de familii de arom├óni din Grecia, Albania, Macedonia s├órbeasc─â ┼či Bulgaria. Ei au sperat la o via┼ú─â mai bun─â ├«n Rom├ónia, baza┼úi pe promisiunile statului rom├ón. Au primit p─âm├ónt, ├«ntre 10 ┼či 15 hectare, plus loc de cas─â. Arom├ónii, oameni harnici, ┼či-au construit case ┼či s-au str─âduit s─â ├«┼či lucreze ┼či s─â ├«┼či apere noua proprietate. ├Än condi┼úiile ├«n care regiunea Cadrilaterului era adeseori atacat─â de bandi┼úi bulgari, finan┼úa┼úi de guvernul de la Sofia, arom├ónii trebuiau s─â mearg─â la munc─â pe c├ómp ├«narma┼úi cu pistoale. Nu era pentru ei o noutate, pentru c─â r─âzboaiele balcanice ┼či Primul R─âzboi Mondial i-au adus adeseori ├«n situa┼úii de lupt─â cu armatele beligerante sau cu bandele de t├ólhari. ├Än momentul coloniz─ârii, arom├ónii au primit cet─â┼úenia rom├ón─â ┼či s-au declarat de etnie rom├ón─â. Aceasta era condi┼úia necesar─â pentru a primi p─âm├ónt ├«n Cadrilater, deoarece o lege din 1923 stipula interdic┼úia coloniz─ârii str─âinilor.

Arom├ónii ┼či Mi┼čcarea Legionar─â

Recrudescen┼úa na┼úionalismului rom├ónesc ├«n perioada interbelic─â, mai ales sub forma mi┼čc─ârii legionare, i-a atras ┼či pe noii cet─â┼úeni rom├óni din Cadrilater, pe arom├óni. Na┼úionalismul lor a fost dublat ┼či de nemul┼úumirea colectiv─â fa┼ú─â de condi┼úiile oferite de guvernele Rom├óniei, pe care le acuzau de nerespectarea condi┼úiilor de emigrare. Cea mai mare parte a coloniz─ârii s-a efectuat ├«n perioada marii crize economice, ceea ce a determinat ├«nt├órzieri ┼či chiar limit─âri ale ajutorului de stat promis la colonizare. A┼ča se explic─â de ce asasinarea premierului I.G. Duca de c─âtre legionari i-a avut protagoni┼čti pe arom├óni. Mi┼čcarea Legionar─â ┼či-a g─âsit mul┼úi adep┼úi printre arom├óni, ceea ce le-a atras ulterior repercusiuni.

Prima mare problem─â au avut-o arom├ónii ├«n 1940, c├ónd Rom├ónia a cedat Cadrilaterul Bulgariei. Cu ocazia schimbului de popula┼úie, bulgarii din Dobrogea s-au mutat ├«n Cadrilater, iar coloni┼čtii rom├óni, inclusiv arom├ónii, din Cadrilater au trecut ├«n hotarele mic┼čorate ale Rom├óniei. Cea mai mare parte a lor a ├«ntemeiat noi a┼čez─âri ├«n Dobrogea, iar o parte s-a stabilit ├«n jurul Bucure┼čtiului. De┼či abia ┼či-au construit noile case ├«n urma emigr─ârii din Cadrilater, dup─â venirea comunismului o alt─â nenorocire s-a ab─âtut asupra arom├ónilor. Din pricina simpatiilor sau activit─â┼úii legionare din perioada interbelic─â, foarte mul┼úi arom├óni au fost aresta┼úi ┼či ├«nchi┼či ├«n lag─âre sau ├«nchisori. Autorit─â┼úile comuniste ├«i ├«ncadrau automat ├«n Mi┼čcarea Legionar─â, uneori pe nedrept. ├Än cadrul activit─â┼úilor Securit─â┼úii s-a formulat chiar o problem─â specific─â, men┼úionat─â pe dosarele de urm─ârire, numit─â Problema macedonean─â, care era derivat─â din cea legionar─â.

Colonizarea arom├ónilor ├«n Rom├ónia s-a dovedit a fi o adev─ârat─â Golgota pentru arom├óni:imigra┼úi ├«n perioada marii crize economice, muta┼úi ├«n 1940 ┼či ├«nchi┼či dup─â 1948. Aceste greut─â┼úi care au ├«ncercat primele dou─â genera┼úii de arom├óni din Rom├ónia au limitat gradul lor de integrare ├«n societatea rom├óneasc─â. Arom├ónii imigra┼úi anterior anului 1925 erau de obicei intelectuali ┼či negustori, care s-au integrat repede ├«n societatea rom├óneasc─â ┼či care s-au considerat rom├óni, at├ót la origine, c├ót ┼či ca cet─â┼úeni. ├Än schimb, arom├ónii coloniza┼úi ├«n Cadrilater erau, ├«n marea lor majoritate, oameni simpli, cel mult cu ┼čcoala primar─â f─âcut─â de c─âtre unii la ┼čcolile rom├óne┼čti. Ace┼čti coloni┼čti s-au a┼čezat ├«n grup compact, ceea ce a permis p─âstrarea con┼čtiin┼úei unei origini diferite dec├ót rom├ónii nord-dun─âreni. ├Än ciuda tentativei de integrare imediat dup─â colonizare, ├«n care se ├«ncadreaz─â ┼či afilierea lor la Mi┼čcarea Legionar─â, arom├ónii din Dobrogea s-au considerat tot timpul doar coloni┼čti ├«n Rom├ónia, cu origini balcanice. Au fost ┼či sunt cet─â┼úeni loiali Rom├óniei, ├«ns─â au con┼čtiin┼úa unei alte origini dec├ót rom├ónii nord-dun─âreni. Preg─âtirea lor intelectual─â era prea slab─â pentru a ├«n┼úelege aser┼úiunile academice despre originea comun─â a daco-rom├ónilor ┼či a arom├ónilor. Ba mai mult, convie┼úuirea ├«n comunit─â┼úi ├«nchise de arom├óni a cultivat con┼čtiin┼úa de grup, iar ei au perceput alteritatea ├«n raport cu rom├ónii. Chiar ┼či ast─âzi c─âs─âtoriile mixte nu sunt ├«ncurajate de c─âtre arom├ónii dobrogeni.

ÔÇ×Nu sunt faimos, dar sunt arom├ónÔÇŁ

Diferen┼úa gradului de integrare a arom├ónilor emigra┼úi ├«nainte ┼či respectiv dup─â 1925 a determinat op┼úiuni identitare diferite. Indiscutabil, to┼úi sunt cet─â┼úeni rom├óni loiali statului rom├ón. ├Äns─â criza identitar─â apare c├ónd se discut─â originile lor, problem─â pus─â ├«n discu┼úie public─â abia dup─â libertatea de exprimare c├ó┼čtigat─â ├«n Revolu┼úia din decembrie 1989.

Exist─â dou─â curente majore privind op┼úiunea identitar─â a arom├ónilor din Rom├ónia. Urma┼čii arom├ónilor imigra┼úi ├«n secolul al XIX-lea ┼či la ├«nceputul celui urm─âtor se consider─â de origine rom├óneasc─â ┼či sus┼úin c─â arom├óna este un dialect al limbii rom├óne, iar arom├ónii ┼či rom├ónii sunt acela┼či popor. Majoritatea sunt intelectuali, urma┼či de intelectuali sau negustori stabili┼úi ├«n Rom├ónia ├«nainte de 1925. Lor li se adaug─â o parte a arom├ónilor coloniza┼úi dup─â 1925, care s-au integrat individual ├«n societatea rom├óneasc─â, s-au afirmat ├«n special pe plan cultural ┼či s-au desprins de comunit─â┼úile compacte din Dobrogea sau din jurul Bucure┼čtiului. Cantitativ, ei sunt mai pu┼úini, ├«ns─â au o pondere mult mai mare ├«n via┼úa cultural─â ┼či politic─â din Rom├ónia. De obicei sunt grupa┼úi ├«n jurul Societ─â┼úii culturale macedorom├ónesau alte asocia┼úii culturale ├«n care clameaz─â originea lor rom├óneasc─â.

Al doilea grup de arom├óni consider─â c─â sunt cet─â┼úeni rom├óni, dar au o alt─â origine dec├ót rom├ónii nord-dun─âreni ┼či c─â arom├óna este distinct─â de limba rom├ón─â. Dac─â cei mai mul┼úi ├«nc─â nu au o op┼úiune identitar─â, pentru c─â o definesc doar altceva dec├ót rom├ónii, o parte a acestor arom├óni ┼či-au ├«nsu┼čit chiar teorii aberante, vehiculate ┼či ├«n Balcani, c─â ei ar fi urma┼čii romaniza┼úi ai macedonenilor lui Filip ┼či ai lui Alexandru Macedon. Ei reclam─â un statut de minoritate etnic─â ┼či au devenit vocali abia dup─â 1990. Cantitativ, ei sunt mai numero┼či ca primul grup, ├«ns─â sunt mult mai dezorganiza┼úi. Orgoliile m─ârunte ┼či aspira┼úiile politice ale unor lideri i-au divizat ├«n diverse societ─â┼úi culturale. ├Än ciuda tentativelor de unificare a lor ├«n federa┼úii ale asocia┼úiilor arom├ónilor ┼či de asociere cu organiza┼úii ale arom├ónilor din str─âin─âtate cu op┼úiuni identitare similare, ei nu reu┼česc s─â organizeze ac┼úiuni vizibile ┼či perceptibile. Singura excep┼úie este organizarea anual─â a unor manifest─âri culturale publice dedicate Zilei arom├ónilor ├«n 23 mai. Intelectualii cu forma┼úie umanist─â din mijlocul lor, pu┼úini la num─âr, deoarece ei sunt mai atra┼či de studiile economice dec├ót de cele umaniste, se str─âduie, ├«mpreun─â cu al┼úi intelectuali arom├óni din diaspora, s─â defineasc─â o limb─â arom├ón─â, cu un sistem de scriere propriu, ├«n care au adoptat solu┼úii inten┼úionat diferite de limba rom├ón─â pentru diacritice. De┼či sunt cet─â┼úeni loiali ai Rom├óniei, alteritatea fa┼ú─â de rom├óni este probabil o manifestare a frust─ârilor ┼či nemul┼úumirilor acumulate de c├óteva genera┼úii ├«ncep├ónd cu momentul imigr─ârii lor ├«n Rom├ónia.

De┼či ├«n Rom├ónia nu au fost supu┼či asimil─ârii de c─âtre stat, ace┼čti arom├óni v─âd statul rom├ón ca principalul vinovat pentru situa┼úia de azi a arom├ónilor din Balcani. Recent a fost realizat un film artistic despre arom├óni ÔÇô ÔÇ×Nu sunt faimos, dar sunt arom├ónÔÇŁ ÔÇô ├«n care sunt c├óteva scene care probeaz─â afirma┼úia de mai sus:├«n mentalul colectiv al arom├ónilor, cel pu┼úin al celor din Rom├ónia, statul rom├ón este ├«n v├órful ierarhiei celor vinova┼úi de criza identitar─â a arom├ónilor.

Totu┼či, cine sunt arom├ónii?

Un lucru e cert:politica statului rom├ón fa┼ú─â de arom├óni a fost falimentar─â, fiind ├«nc─â din start sortit─â e┼čecului. Programul coerent de finan┼úare a ├«nv─â┼ú─âm├óntului rom├ónesc din Balcani nu a fost dublat de o program─â ┼čcolar─â eficient─â, care s─â promoveze dialectul arom├ón ┼či multiculturalismul, pentru o mai u┼čoar─â integrare a absolven┼úilor ├«n societat─â┼úile statelor ├«n care locuiau. Incon┼čtient, statul rom├ón ┼či-a preg─âtit la ┼čcolile rom├óne┼čti din Balcani viitorii imigran┼úi ├«n Rom├ónia. Diplomele ┼čcolilor rom├óne┼čti nu erau recunoscute de statele balcanice, pe bun─â dreptate, deoarece absolven┼úii nu ┼čtiau s─â scrie ├«n limba oficial─â a statelor respective. Singura solu┼úie pentru arom├ónii mai r─âs─âri┼úi din punct de vedere intelectual a fost emigrarea ├«n Rom├ónia, ceea ce a adus, este drept, plusvaloare culturii rom├óne┼čti.

De┼či Pacea de la Bucure┼čti ar fi trebuit s─â genereze un sistem rom├ónesc educa┼úional ┼či bisericesc coerent ├«n Balcani, ineficien┼úa diploma┼úilor rom├óni a permis ├«nc─âlcarea promisiunilor de c─âtre statele balcanice. Dup─â Primul R─âzboi Mondial, statul rom├ón nu a mai urm─ârit cu aceea┼či fervoare politica rom├óneasc─â din Balcani, diploma┼úia rom├óneasc─â tr─âd├ónd interesele arom├ónilor balcanici ├«n numele intereselor majore ale noului stat unificat. Dezinteresul statului rom├ón ├«n perioada interbelic─â a facilitat succesul politicilor de asimilare ┼či a preg─âtit renun┼úarea la orice sprijin dup─â instaurarea regimului comunist. Practic, banii cheltui┼úi de statul rom├ón ├«ncep├ónd cu Al.I. Cuza s-au dus pe apa S├ómbetei. Singurul c├ó┼čtig indirect a constat ├«n plusvaloarea adus─â culturii rom├óne┼čti de imigran┼úii arom├óni.

Dup─â 1989, statul rom├ón nu ┼či-a redefinit priorit─â┼úile culturale ├«n Balcani ┼či a continuat politica de neamestec ├«n treburile interne din perioada comunist─â, de┼či exist─â ┼čcoli grece┼čti ┼či bulg─âre┼čti ├«n Rom├ónia. Lipsa unei strategii ferme din partea Rom├óniei pentru sus┼úinerea cultural─â a arom├ónilor din Balcani a contribuit la criza identitar─â a acelor arom├óni, care aveau anumite a┼čtept─âri de la Bucure┼čti.

Criza identitar─â a arom├ónilor din Rom├ónia, specific─â urma┼čilor imigran┼úilor din perioada interbelic─â, este rezultatul e┼čecului asimil─ârii arom├ónilor ┼či reflect─â frust─ârile acumulate de primele genera┼úii de dup─â imigrare. ├Än acela┼či timp, este efectul paradoxului istoriografiei rom├óne┼čti. At├óta timp c├ót ├«n ┼čcoal─â se ├«nva┼ú─â c─â rom├ónii sunt urma┼čii dacilor ┼či romanilor ┼či c─â s-au format ca popor exclusiv ├«n nordul Dun─ârii, nu po┼úi s─â a┼čtep┼úi de la arom├óni s─â se considere acela┼či popor cu rom├ónii, av├ónd con┼čtiin┼úa originii ├«n sudul Dun─ârii. De┼či studiile ┼čtiin┼úifice lingvistice ┼či istorice au dep─â┼čit grani┼úa Dun─ârii ├«n definirea ariei de etnogenez─â a poporului rom├ón, manualele ┼či programele ┼čcolare sunt ├«nc─â tributare teoriei exclusiviste a originii nord-dun─ârene a rom├ónilor, ceea ce ├«i exclude pe arom├óni.

Un arom├ón din Macedonia, un om foarte citit ┼či foarte preocupat de istoria ┼či destinul arom├ónilor din Balcani, mi-a pus o ├«ntrebare foarte grea:ÔÇ×Oamenii de ┼čtiin┼ú─â greci spun c─â suntem greci, oamenii de ┼čtiin┼ú─â rom├óni spun c─â suntem rom├óni, al┼úii c─â suntem macedoneni, noi pe cine s─â credem, pentru c─â to┼úi sunt oameni de ┼čtiin┼ú─â?ÔÇŁ. R─âspunsul aveam s─â ├«l aflu peste c├óteva zile, cu ocazia unei c─âl─âtorii de studii la Moscopole, ├«n Albania, ├«mpreun─â cu un grup de studen┼úi. Chiar ├«n prima zi de perieghez─â, printre gr─âmezi de pietre ┼či tufi┼čuri, pe o c─ârare, ne-am ├«nt├ólnit cu un om la vreo 50 de ani. Except├ónd personalul de la hotelul din deal, care era format exclusiv din albanezi, era primul om ├«nt├ólnit de noi ├«n Moscopole. Lu├óndu-mi inima ├«n din┼úi, l-am salutat ÔÇ×Ziua bun─âÔÇŁ. Mi-a r─âspuns la fel. ┼×i eu ┼či studen┼úii mei am fost ului┼úi. Am t─âb─âr├ót pe el cu ├«ntreb─âri. Noi ├«n rom├ón─â, el ├«n ...arom├ón─â. Ne-am ├«n┼úeles f─âr─â traduc─âtor, foarte rar folosea cuvinte grece┼čti pe care nu le ├«n┼úelegeam. Locuia ├«n Shipska, un sat ├«nvecinat din munte, ├«n care au mai r─âmas c├óteva zeci de familii de b─âtr├óni, deoarece majoritatea arom├ónilor au plecat la munc─â ├«n Grecia. Ne-a povestit c─â marea lor durere este c─â nepo┼úii lor, care cresc ┼či ├«nva┼ú─â ├«n Grecia, nu mai ├«nva┼ú─â arom├óna ┼či se tem c─â limba str─âbunilor o s─â se piard─â. Peste c├óteva zile am vizitat Shipska, un sat de munte cu case din secolul al XVIII-lea, cu o biseric─â foarte frumoas─â, cu uli┼úe str├ómte ┼či oameni primitori. Am mai vorbit ┼či cu al┼úi arom├óni din Moscopole ├«n acele zile, ├«ns─â nicio discu┼úie nu a atins fiorul acelei prime ├«nt├ólniri cu omul din Shipska. Acelea┼či emo┼úii le-au tr─âit ┼či studen┼úii mei, cu care am rememorat adesea acea ├«nt├ólnire.

Aceast─â ├«nt├ólnire a confirmat studiile de lingvistic─â pe care le-am citit. Au demonstrat-o Weigand, Rosetti, Capidan, Papahagi ┼či al┼úii:arom├óna este un dialect al limbii rom├óne. Iar ca istoric nu pot dec├ót s─â confirm c─â poporul rom├ón este urma┼čul romanit─â┼úii orientale, c─â ne define┼čte ├«n primul r├ónd limba latin─â, din care s-a format limba rom├ón─â ┼či c─â aria de formare a poporului rom├ón se ├«ntinde mult ├«n sudul Dun─ârii. Migra┼úiile slave ┼či apoi st─âp├ónirea otoman─â au determinat disloc─âri de popula┼úie, care au evoluat din punct de vedere lingvistic diferit, ceea ce explic─â influen┼úele slave sau grece┼čti ├«n arom├ón─â.

Arom├ónii sunt fra┼úii rom├ónilor nord-dun─âreni, care au aceea┼či mam─â ÔÇô limba latin─â. Arom├ónii ┼či rom├ónii, ├«mpreun─â cu megleno-rom├ónii, istro-rom├ónii, vlahii din Serbia, Bosnia ┼či Croa┼úia medievale, vlahii din Polonia medieval─â ┼či din Boemia, formeaz─â acea civiliza┼úie de p─âstori, cunoscu┼úi sub numele de vlahi. Ne-au fost comune legea sau obiceiul vlahilor, br├ónza de burduf, sistemul de d─âri ┼či taxe, obiceiurile ┼či folclorul, dar mai ales limba latin─â, datorit─â c─âreia am c─âp─âtat numele de vlahi. Asimil─ârile voluntare sau planificate au dus la reducerea spa┼úiului locuit de vlahi la Rom├ónia de azi ┼či la c├óteva insule de romanitate din Balcani. Indiferent de identitatea pe care ┼či-o asum─â arom├ónii ┼či al┼úi vlahi din Balcani, originea comun─â cu rom├ónii nord-dun─âreni este incontestabil─â. Desigur, trebuie s─â respect─âm dreptul fiec─âruia la definirea propriei identit─â┼úi.

Raportul Consiliului European despre arom├óni ┼či Recomandarea nr. 1333 din 1997 stabilesc doar cadrul pentru salvarea identit─â┼úii culturale a arom├ónilor. Pentru a salva din punct de vedere cultural, inclusiv lingvistic, arom├ónii, trebuie mult mai mult dec├ót declara┼úii belicoase ├«n pres─â ├«n func┼úie de op┼úiunea identitar─â. Salvarea lor ┼či definirea propriei identit─â┼úi sunt la ├«ndem├óna arom├ónilor, care trebuie doar s─â caute numitorul comun al tuturor asocia┼úiilor care ├«i reprezint─â.