Înființarea aviației militare în România
România a fost printre primele țări din lume care și-a înzestrat forțele sale armate cu aerostate și avioane. La 20 noiembrie 1909, la inițiativa avocatului brăilean Mihail Cerchez s-a înființat la Chitila societatea comercială „Cerchez & Co” care își propunea să inițieze și să dezvolte „exploatarea locomoției aeriene sub toate formele”. Complexul care a fost inaugurat cu mare fast la 11 iunie 1910 a fost prima școală de zbor, primul aerodrom și prima fabrică de avioane din România.
Istoria Aviației Militare Române a început însă cu zborul realizat de inginerul Aurel Vlaicu la 17 iunie 1910 pe câmpul de la Cotroceni. Aparatul „A. Vlaicu nr. I”, conceput și realizat de inginerul ardelean, a fost construit la Arsenalul Armatei, cu sprijinul Ministerului de Război.
Participarea lui Vlaicu la manevrele regale din toamna aceluiași an, când cu aparatul său a efectuat un zbor ordonat de legătură în scop militar de la Slatina la Piatra Olt a demonstrat facilitățile oferite de întrebuințarea aeroplanului într-un eventual conflict militar.
Ministerul de Război care era deja convins că aviația va reprezenta un avantaj pe câmpul de luptă a selectat un grup de voluntari format din ofițeri geniști, condus de maiorul Ion Macri, grup pe care l-a detașat la Chitila pentru a învăța secretele zborului. În luna aprilie 1911, primul lot de ofițeri a început cursurile în vederea pregătirii lor ca piloți militari. Primii dintre ofițerii detașați la Chitila care au obținut brevetul de zbor au fost sublocotenentul Ștefan Protopopescu (la 9 iulie) și sublocotenentul Gheorghe Negrescu (la 17 iulie). În același an în atelierele de la Chitila au fost fabricate și primele aparate Henry Farman III, model 1911 militar, comandate de Ministerul de Război.
Patru dintre primii voluntari ai Armatei Române care au venit să urmeze cursurile școlii de zbor de la Chitila: lt. Stelian Boiangiu, slt. Ștefan Protopopescu, slt. Nicolae Druțu și slt. Gheorghe Negrescu. Toți erau din arma geniului
Principele George Valentin Bibescu a înființat în iulie 1911 pe câmpul de la Cotroceni cea de-a doua școală de zbor. Nepotul domnitorului Gheorghe Bibescu obținuse brevetul de pilot în Franța, la școala de zbor a lui Loius Blériot de la Pau, la începutul anului 1910. Primul instructor al școlii de la Cotroceni a fost locotenentul de cavalerie Mircea Zorileanu, brevetat ca pilot tot în Franța.
Prințul George Valentin Bibescu, la școala de zbor a lui Louis Blériot, de la Pau, unde, pe 10 ianuarie 1910, a primit brevetul de pilot cu nr. 20, eliberat de Aeroclubul Franței
Cele două școli de pilotaj au luat parte manevrele militare din toamna anului 1911, desfășurate cu participarea Corpurilor 3 și 4 Armată.
La 1 aprilie 1912 a fost înființată Școala militară de pilotaj de la Cotroceni, sub comanda maiorului Ion Macri. Tot în același an, la 5 mai, a luat ființă Liga Națională Aeriană cu sediul la Băneasa. Mijloacele materiale ale societății au provenit din cotizații și subscripții publice, urmărindu-se, așa cum se arăta în articolul I din statut, „înzestrarea armatei române cu aeroplane”.
Rezultatele bune obținute de tânăra aviație română cu prilejul manevrelor militare din anii 1911 și 1912, pregătirea unui număr însemnat de piloți în școlile de zbor au determinat autoritățile române să treacă la organizarea Aeronauticii militare pe noi baze. Astfel, prin Înaltul Decret Regal nr. 3199 din 18 aprilie 1913, și în conformitate cu legea aprobată de parlamentul țării la 1 aprilie 1913, Aeronautica militară a devenit armă de sine stătătoare.
Acest text este un fragment din articolul „Campania din Bulgaria reflectată în memorialistica română”, publicat în numărul 39 al revistei Historia Special, disponibil la toate punctele de distribuție a presei, în perioada 28 iunie - 25 septembrie 2022, și în format digital pe paydemic.com.
