Ultima zi de pace, prima noapte de război pentru Aeronautica Regală Română: 21

Începând cu jumătatea lunii iunie 1941, majoritatea unităților care urmau să facă parte din Gruparea Aeriană de Luptă (prescurtat GAL - principala forţă de acţiune a Aeronauticii Regale Române la 22 iunie 1941 - n.red.) au început deplasarea către terenurile de zbor din sudul Moldovei pentru a se pregăti pentru atacul împotriva Uniunii Sovietice.

În ziua de 15 iunie 1941, de pe aerodromul Pipera - baza Flotilei 1 Vânătoare, au decolat avioanele Grupurilor 5 și 7 Vânătoare care s-au deplasat operativ pe terenurile de la Focșani Nord și Râmnicu Sărat. Lor li s-a alăturat Grupul 8 Vânătoare. Tot în aceeași zi, escadrilele Flotilelor 2 și 3 Informații au primit ordin să se deplaseze pe terenurile de zbor de la Sihlea și Roman. În zilele următoare au sosit și grupurile Flotilelor 1 și 2 Bombardament care s-au instalat pe terenurile de la Buzău, Ziliștea, Pogoanele și Sihlea.

Punctul de comandă al GAL a fost instalat la Vila Săveanu, situată la 3 kilometri vest de Focșani. Pentru mulți dintre aviatorii români care sosiseră pe aerodromurile din sudul Moldovei, faptul că România se pregătea să intre în război devenise o certitudine. Iată ce nota peste ani comandorul (r.) av.ing. Sorin Tulea (foto sus), care în iunie 1941 era sublocotenent av. în Grupul 5 Bombardament:

„Zilele care au urmat prevesteau foarte clar furtuna care se apropie. Primul simptom a fost atunci când comandantul Flotilei (1 Bombardament - n.n.), comandorul Sahini, a venit de la Brașov ca să inspecteze grupul. Apoi a venit inspecția Ministerului Aerului, generalul Gheorghe Jienescu, care ne-a ținut un discurs combinat cu niște recomandări ce ne-au pus pe toți pe gânduri, și anume că «dacă va fi să fie război cu URSS, atunci el așteaptă ca fiecare echipaj să-și facă datoria până la capăt. Iar dacă bombele nu își vor atinge obiectivul, atunci echipajul respectiv să se arunce în picaj cu avion cu tot asupra țintei», după metoda care, ulterior, a fost perfecționată de japonezi“.

Ultima zi de pace

Sâmbătă, 21 iunie 1941, a fost ultima zi de pace. Tudor Greceanu (foto dreapta), care atunci era un tânăr sublocotenent aviator în Grupul 7 Vânătoare, își amintea cum a aflat vestea intrării în război:

„La Râmnicu Sărat nu eram de fapt pe un aerodrom, ci pe un teren în spatele gării. În după-amiaza zilei de 21 iunie ploua cumplit. Avioanele erau cu husele pe ele, iar noi, piloții, așteptam să plecăm în oraș, unde să ne găsim locuințe. Și am văzut o mașină care, înotând prin băltoace, pe niște drumuri desfundate, venea spre comandamentul grupului. Din mașină au coborât două persoane: locotenent-comandorul Landman, pe care îl cunoșteam ca fiind comandantul Grupului 5 Bombardament (cu avioane Heinkel 111), și aghiotantul lui, locotenentul «Puiu» Monciu. Cei doi au intrat în cortul lui Popișteanu (comandantul Grupului 7 Vânătoare - n.n.), care ne-a spus să așteptăm până ne dă el ordin de plecare.

În sfârșit, vine aghiotantul lui Popișteanu, un boxer de meserie, care era sergent și care era furier la grup și, în același timp, aghiotantul personal al comandantului. Ne-a zis: «Domnul comandor a spus ca tot personalul navigant să se adune aici în cort». Ne-am dus la cort, destul de contrariați de această întârziere. Popișteanu era în picioare, ceilalți doi, Landman și Monciu, erau așezați. «Domnilor ofițeri și subofițeri naviganți, începând din momentul de față România se află în război cu Uniunea Sovietică.

Domnul comandor, aici prezent, a venit pentru a lua legătura cu noi întrucât prima noastră misiune va fi însoțirea Grupului 5 Bombardament la Chișinău. Mâine-dimineață, la ora patru, noi trebuie să fim în dispozitiv pe aerodromul de la Bârlad. Nimeni nu părăsește aerodromul. Coloana auto va fi încărcată și va pleca la Bârlad unde trebuie să avem benzină, muniție, stație radio și toate care mai ne trebuie, ca și când am fi acolo de când lumea! Acum, vă rog, fiecare la treaba lui!» Foarte bine!...“.

În seara zilei de 21 iunie 1941, generalul Gheorghe Jienescu, comandantul Aeronauticii Regale Române, a inspectat Punctul de comandă al Flotilei 1 Vânătoare și a rămas la Focșani pentru a înnopta. Din acel moment, toate permisiile și învoirile au fost suspendate, iar accesul în și din afara unităților a fost interzis. Începea războiul!

„Ardealul la ora 4“

În noaptea de 21 spre 22 iunie 1941, la ora 24.00, Statul Major al Aerului a emis Ordinul de luptă nr. 1001 prin care toate unitățile Aeronauticii Regale Române (aviație, aerostație, artilerie antiaeriană, geniu aeronautic, pândă radio și transmisiuni) puneau în aplicare Directivele Operative nr. 33, 34 și 35. Astfel, la ora 4 dimineața, frontiera de răsărit a României – Prutul – urma să fie trecută de aviația de recunoaștere și bombardament, căreia îi revenea sarcina de a deschide ostilitățile împotriva Uniunii Sovietice.

Locotenent-comandorul Alexandru Popișteanu, comandantul Grupului 7 Vânătoare

Totodată, în toate unitățile Aeronauticii Regale Române a fost citit Ordinul către Armată, semnat de generalul Ion Antonescu („Ostași, vă ordon: treceți Prutul!“) și Ordinul de zi nr. 1 pe Aeronautică, semnat de subsecretarul de stat al Aerului, generalul de escadră Gheorghe Jienescu, în care se specifica:

„Zburători! Onoarea de a purta la biruință, pe cerul românismului, cocarda tricoloră vă aparține. Consemnul zilei este: echipajul care a terminat muniția și în încleștarea luptei nu vede victoria să proiecteze cu mașina în pasărea dușmană. Tineret zburător! Ţara așteaptă de la voi întreg sacrificiul. A sosit ziua marilor înfăptuiri, dați faptei voastre motiv de legendă. Le-ați făcut și în timp de pace. Sunt sigur și convins că le veți face fără șovăire și în timp de război, pentru a merita încrederea pe care Regele, Conducătorul și Ţara au avut-o întotdeauna în voi“.

La ora 0.15, toate unitățile de aviație din GAL au primit ordinul cifrat ,,Ardealul la ora 4“ care era consemnul că la acea oră aviația noastră trebuia să treacă Prutul pentru a declanșa atacul împotriva URSS-ului.

Foto sus: Formație de bombardiere Heinkel 111 în zbor spre Basarabia