Unul dintre primii Homo sapiens din afara Africii a fost înjunghiat în față, în urmă cu 100.000 de ani

În urmă cu aproximativ 100.000 de ani, un bărbat aparținând speciei timpurii Homo sapiens a fost, cel mai probabil, înjunghiat în față cu un instrument ascuțit din piatră, iar ulterior a fost îngropat într-o peșteră aflată pe teritoriul actual al Israelului, au stabilit arheologii.

Potrivit cercetătorilor, acest „caz nerezolvat” din Epoca Pietrei pare să reprezinte cea mai veche dovadă cunoscută a unui act de violență interpersonală de acest tip, relatează Live Science.

Într-un studiu publicat în revista Scientific Reports, o echipă internațională de cercetători a examinat în detaliu craniul și mandibula unei persoane care a fost îngropată în mod intenționat în peștera Qafzeh din Israel, în perioada Paleoliticului Mijlociu.

Cel puțin 27 de persoane au fost înmormântate în peștera Qafzeh între aproximativ 145.000 și 92.000 de ani în urmă, acestea numărându-se printre cei mai timpurii membri ai speciei noastre descoperiți în afara Africii. Analize anterioare ale scheletelor, descoperite între anii 1930 și 1970, au arătat că două dintre persoane prezentau leziuni craniene provocate de traumatisme contondente.

Însă noua analiză, care a utilizat tehnici de examinare microscopică și microtomografie computerizată (micro-CT), a dezvăluit că individul denumit Qafzeh 25, un bărbat adult, avea o tăietură pe partea stângă a mandibulei, care a afectat unul dintre premolari și o porțiune a maxilarului superior. Osul mandibulei prezenta semne de vindecare, ceea ce arată că bărbatul a supraviețuit o perioadă semnificativă după ce a fost rănit, au scris cercetătorii în studiu.

Partea stângă a maxilarului inferior prezintă o tăietură lângă un premolar (© Ana Pantoja et al.)

Până în prezent, arheologii identificaseră doar câteva cazuri de traumatisme provocate de arme ascuțite sau de proiectile în schelete din Paleoliticul Mijlociu. Deși aceste răni ar fi putut fi rezultatul unor accidente de vânătoare, cercetătorii au precizat că ele au fost interpretate, în general, ca dovezi ale violenței interpersonale.

Tăietura de pe mandibula individului Qafzeh 25 a fost identificată pe partea stângă a feței, ceea ce susține și mai mult ipoteza că leziunea nu a fost accidentală.

Nu este clar ce tip de unealtă a produs această tăietură, însă printre uneltele din piatră descoperite la Qafzeh se numără răzuitoare din silex și vârfuri ascuțite care ar fi putut fi transformate în vârfuri de suliță.

„Studiile medico-legale asupra populațiilor umane moderne au arătat că leziunile cranio-faciale rezultate în urma loviturilor sunt observate mai frecvent pe partea stângă a craniului, o distribuție atribuită în mod obișnuit predominanței agresorilor dreptaci în confruntările față în față”, au scris cercetătorii.

Dacă interpretarea cercetătorilor privind această tăietură este corectă, ea „ar reprezenta cel mai vechi caz documentat de traumatism provocat de un obiect tăietor înregistrat în evidența arheologică”, au concluzionat aceștia.

Peștera Qafzeh este deja bine cunoscută în arheologie pentru dovezile clare că oamenii timpurii își îngropau morții. Noua descoperire confirmă că primele grupuri umane care au părăsit Africa aveau deja o cultură complexă.

_{Foto sus: Craniul și maxilarul individului din Qafzeh 25, ale cărui rămășițe au fost găsite într-o peșteră din Israel (© Ana Pantoja et al.)}