Misterul de la Metsamor: O înmormântare unică în Regatul Urartu, din secolul al VII-lea î.Hr.

O echipă de arheologi de la Universitatea din Varșovia a descoperit, la situl arheologic Metsamor din Armenia, mormântul unei femei în vârstă de aproximativ 40 de ani, îngropată în urmă cu circa 2.700 de ani în curtea unei locuințe.

Descoperirea este remarcabilă datorită combinației dintre locul înhumării, poziția neobișnuită a corpului, prezența unui sigiliu cilindric de tradiție urartiană, a unor obiecte din bronz și indiciile că femeia provenea din afara regiunii. Toate aceste elemente indică faptul că ea ocupa un loc important în comunitate, fără ca cercetătorii să poată stabili cu certitudine statutul său social.

Metsamor, situat în Valea Ararat, a fost un important centru economic și metalurgic încă din Epoca Bronzului. În perioada regatului Urartu, organizarea urbană a așezării s-a modificat, orașul căpătând un caracter mai degrabă rural, cu locuințe izolate. În acest context a fost identificată Casa II, datată la sfârșitul secolului al VIII-lea și începutul secolului al VII-lea î.Hr., unde a fost descoperit mormântul denumit „Înhumarea 11”.

Spre deosebire de majoritatea mormintelor din zona inferioară a orașului, acest mormânt a fost săpat în curtea unei case încă locuite, fapt rar întâlnit și care indică o legătură specială între femeie și gospodăria respectivă. Corpul a fost depus pe partea stângă, într-o poziție laterală contractată. Deși mormântul fusese jefuit încă din Antichitate, obiectele rămase oferă informații valoroase despre identitatea și statutul defunctei.

Cel mai important artefact este un sigiliu cilindric specific tradiției urartiene, aparținând stilului comun din faza târzie a acestei culturi. În Orientul Apropiat antic, astfel de sigilii aveau atât un rol practic, cât și unul simbolic, fiind asociate cu identitatea și prestigiul social.

Cercetătorii avertizează însă că simpla prezență a sigiliului nu demonstrează că femeia era preoteasă, funcționară sau membră a administrației. Totuși, el indică faptul că persoana beneficia de recunoaștere socială. Descoperiri similare din Armenia și din alte regiuni arată că aceste obiecte apăreau și în morminte feminine, ceea ce dovedește că valoarea lor simbolică depășea sfera administrativă.

Analiza antropologică a scheletului a permis reconstituirea unor aspecte ale vieții femeii. Aceasta depășise vârsta de 40 de ani și prezenta urme ale unui efort fizic îndelungat, vizibile prin modificările degenerative ale genunchilor. Dinții prezentau carii avansate, compatibile cu o dietă bogată în carbohidrați, iar hipoplazia smalțului dentar indică episoade de stres fiziologic în copilărie, posibil cauzate de boală sau malnutriție.

Astfel, biografia ei reflectă atât dificultăți timpurii și muncă fizică intensă, cât și un tratament funerar care o diferențiază de majoritatea indivizilor îngropați la Metsamor.

Pentru a clarifica datarea și originea femeii, cercetătorii au utilizat datarea cu radiocarbon și analiza izotopilor de stronțiu. Datarea plasează înhumarea între secolele al VIII-lea și al VII-lea î.Hr., în concordanță cu contextul arheologic. Analiza stronțiului, realizată pe smalțul dentar, indică faptul că femeia nu și-a petrecut copilăria în imediata apropiere a Metsamorului. Această mobilitate ar fi putut avea diverse cauze, precum căsătoria, alianțele familiale, migrația sau activitățile economice.

Autorii au comparat descoperirea cu alte câteva morminte din Armenia, Iran și regiunea lacului Van. Deși există exemple de femei înhumate în poziții similare și însoțite de obiecte de tradiție urartiană, numărul acestora este redus, iar caracteristicile lor diferă suficient pentru a împiedica definirea unui tipar funerar clar. Mormântul de la Metsamor apare astfel ca un caz neobișnuit, dar nu complet izolat.

Deși interpretarea este limitată de jefuirea mormântului și de numărul redus de descoperiri comparabile, studiul „The burial of a woman at metsamor: an isolated phenomenon or part of a broader funerary pattern?”, publicat în revista Journal of Archaeological Science: Reports deschide noi perspective asupra mobilității, rolului femeilor și diferențierii sociale în Caucazul de Sud din Epoca Fierului, demonstrând că istoria acestor societăți poate fi înțeleasă și prin biografiile individuale ale oamenilor obișnuiți.

_{Foto
sus: Rămășițele femeii îngropate în Metsamor (© Krzysztof
Jakubiak, Arkadiusz Sołtysiak 2026)}