Unde au disp─ârut cuceritorii Troiei? jpeg

Unde au disp─ârut cuceritorii Troiei?

­čôü Grecia Antic─â
Autor: Liviu Iancu

Dincolo de faptele de arme ale unor c─âpetenii precum Ahile ┼či Agamemnon, a c─âror amintire a fost p─âstrat─â ├«n epopeile homerice, aheii, precursori ai grecilor din epoca clasic─â, s-au remarcat drept f─âuritori ai unei civiliza┼úii remarcabile ├«n epoca t├órzie a bronzului, grupate ├«n jurul impozantelor palate de la Micene, Tirins sau Pilos.

Distrugerea brusc─â a acestor centre ├«n jurul anului 1200 ├«.e.n. suscit─â interesul savan┼úilor moderni de aproape 150 de ani, de c├ónd ea a fost identificat─â arheologic. Dac─â motivele dec─âderii civiliza┼úiei miceniene r─âm├ón ├«n continuare ├«nv─âluite ├«n mister, o a doua ├«ntrebare de mare interes, ce s-a ├«nt├ómplat apoi cu aheii, pare s─â ├«┼či g─âseasc─â r─âspunsuri spectaculoase, ├«n lumina celor mai recente cercet─âri. 

Civiliza┼úia c─âreia ├«i apar┼úineau figurile legendare ale lui Ahile, Patrocle, Agamemnon ┼či Ulise a ├«nceput s─â se dezv─âluie istoricilor moderni abia dup─â ce, ├«n 1876, arheologul german Heinrich Schliemann, descoperitorul Troiei, ├«ncepea s─âp─âturile ┼či la Micene, ├«n Argolida (nord-vestul Peloponesului). Schliemann descoperea astfel ┼či primul mare centru politic al aheilor, atacatorii Troiei, centru de la al c─ârui nume civiliza┼úia ├«ns─â┼či va fi cunoscut─â ├«n continuare drept civiliza┼úia micenian─â. 

De atunci, cercet─âtorii au putut s─â stabileasc─â numeroase caracteristici ale acestei civiliza┼úii. Principala institu┼úie politico-militar─â era palatul ├«n care locuia conduc─âtorul. Aici erau concentra┼úi r─âzboinicii cei mai importan┼úi, aparatul administrativ compus din scribi ┼či al┼úi func┼úionari, depozitele ┼či me┼čte┼čugarii. De┼či mult─â vreme s-a crezut c─â palatele r─âsp├óndite din centrul Greciei p├ón─â ├«n sudul ei extrem ar fi fost centrele unor regate independente, se pare c─â ├«n realitate, m─âcar pentru unele perioade de timp, ele nu ar fi fost dec├ót re┼čedin┼úele unor conduc─âtori locali supu┼či unui mare rege, a c─ârui capital─â era la Micene. At├ót de semnificativ─â ar fi fost puterea acestuia ├«nc├ót ar fi de┼úinut ┼či controlul unor capete de pod pe ┼ú─ârmul Asiei Mici, precum cel de la Millawanda (mai t├órziu, ├«n epoca clasic─â, Milet, ast─âzi Balat, ├«n Turcia). Sprijinul acordat inamicilor Marelui Rege hittit, unul dintre cei mai puternici monarhi ai Orientului ├«n epoca bronzului, la concuren┼ú─â cu faraonul Egiptului, l-a adus ├«n conflict direct cu acesta. Puterea suveranului statului Ahhiyawa, a┼ča cum figureaz─â el ├«n arhivele hittite, era at├ót de mare ├«nc├ót Marele Rege ├«l recunoa┼čte ├«n cele din urm─â ca fiind egalul s─âu.

├Äntr-adev─âr, ├«n afara expedi┼úiilor din Asia Mic─â, aheii au ajuns ├«n c─âutare de metale p├ón─â ├«n Sicilia ┼či au f─âcut frecvent comer┼ú cu Egiptul faraonului Akhnaton. T─âbli┼úele ├«n linearul B, scrierea silabic─â micenian─â, descifrat─â ├«n 1953, relev─â o organizare administrativ─â ┼či fiscal─â exemplar─â ┼či o economie ├«nfloritoare. Acelea┼či t─âbli┼úe dovedesc c─â aheii vorbeau o limb─â proto-greac─â, ceea ce demonstreaz─â faptul c─â ┼či etnic, nu doar teritorial, sunt precursorii grecilor din perioada clasic─â. 

Cum a dispărut dintr-o dată civilizaţia micenienă

├Än ciuda dezvolt─ârii remarcabile a spa┼úiului locuit de ahei, s─âp─âturile arheologice au ├«nregistrat puternice urme de distrugere a majorit─â┼úii palatelor miceniene ├«n jurul anului 1200 ├«.e.n., urmate de o semnificativ─â dec─âdere a culturii materiale ├«n toate a┼čez─ârile de pe teritoriul Greciei. Explica┼úia clasic─â este cea a invaziei dorienilor, un alt trib grecesc, mai primitiv, care locuia ├«n nord-vestul Greciei ┼či care ar fi migrat spre sud. Evenimentul s-ar reg─âsi mitologic ├«n legendele grecilor din epoca clasic─â sub forma ├«ntoarcerii Heraclizilor:urma┼čii lui Herakles, ai c─ârui fii fuseser─â exila┼úi din Pelopones dup─â moartea tat─âlui lor, se ├«ntorc la a treia genera┼úie din Tesalia ┼či ├«┼či impun domina┼úia ├«n peninsul─â. 

Totu┼či, sunt multe elemente care nu pot fi explicate printr-o invazie a unor barbari din nord, de aceea, de-a lungul timpului au mai fost formulate numeroase ipoteze, precum foametea prelungit─â sau revoltele populare. ├Än prezent, cercet─âtorii favorizeaz─â o teorie complex─â ├«n care invaziile, r─âscoalele, seceta ┼či foametea au toate rolul lor:sl─âbi┼úi de certurile interne, conduc─âtorii ahei solicit─â sprijinul triburilor de p─âstori din nordul Greciei, care profit─â de situa┼úia economic─â ┼či social─â dificil─â de la un moment dat pentru a se ├«nst─âp├óni asupra Peloponesului. 

Ce s-a întâmplat cu aheii?

Unele zone locuite de ahei, de exemplu Attica ┼či nord-vestul Peloponesului, care ├«n perioada clasic─â chiar a purtat numele de Ahaia, nu au fost afectate de distrugeri. ├Än schimb, centrele miceniene importante de la Micene, Argos, Pilos sau Sparta au fost devastate complet. Se pare c─â locuitorii lor au fost aservi┼úi noilor conduc─âtori:celebru este cazul Spartei, unde tradi┼úia spune c─â r─âzboinicii lacedemonieni, de neam dorian, i-ar fi transformat pe aheii cuceri┼úi ├«n hilo┼úi, ┼ú─ârani dependen┼úi care munceau pentru st─âp├ónii lor ┼či puteau fi chiar uci┼či de ace┼čtia. 

Unii dintre aheii din zonele cele mai expuse distrugerilor au emigrat ├«ns─â. Cele mai la ├«ndem├ón─â destina┼úii au fost Attica, insulele din Marea Egee ┼či litoralul vestic al Asiei Mici. Totu┼či, sf├ór┼čitul epocii bronzului a fost o perioad─â de mare instabilitate nu doar ├«n Grecia, ci ├«n ├«ntregul bazin al M─ârii Mediterane, afectat de numeroase mi┼čc─âri de popula┼úii. Cel mai probabil, ┼či aheii disloca┼úi din Pelopones au fost prin┼či ├«n ceea ce se nume┼čte ÔÇ×invaziile Popoarelor M─âriiÔÇŁ, raiduri periodice ale unui conglomerat de popula┼úii din nordul Mediteranei, care au condus la destr─âmarea Imperiului Hittit, la mari distrugeri ├«n Levant ┼či la eforturi considerabile din partea Egiptului pentru respingerea atacatorilor.

gettyimages 122318486 jpg jpeg
Pumnal micenian descoperit in mormântul V la Micene

Pumnal micenian descoperit in mormântul V la Micene

Tocmai din inscrip┼úiile monumentale egiptene din vremea lui Merneptah (1213-1203 ├«.e.n.) ┼či Ramses al III-lea (1186-1155 ├«.e.n.) avem mai multe date despre cine sunt misterioasele ÔÇ×popoare ale m─âriiÔÇŁ. Astfel, printre Sherden (├«nainta┼čii sardinienilor?), Shekelesh (├«nainta┼čii sicilienilor?), Lukka (licieni din sud-vestul Asiei Mici?), Teresh (tyrrhenieni originari din vestul Asiei Mici, ├«nainta┼čii etruscilor?), Tjeker (teucrieni, din apropierea Troiei?), se num─âr─â ┼či Denyen ┼či Ekwesh care, pe baza similitudinilor fonetice, au fost identifica┼úi de unii cercet─âtori drept Danaoi ┼či Achaioi, numele cu care micenienii sunt cunoscu┼úi ├«n epopeile homerice. 

Destinaţiile aheilor în afara Mării Egee: Cipru

Partizanii ipotezei c─â aheii disloca┼úi din Pelopones ar fi fost unul dintre ÔÇ×popoarele m─âriiÔÇŁ au ├«nceput s─â caute ┼či alte argumente. Cel mai la ├«ndem├ón─â a fost furnizat de insula Cipru, despre care se ┼čtia c─â ├«n epoca bronzului se afla sub influen┼úa Ugaritului ┼či a hitti┼úilor, dar care ├«n perioada clasic─â era locuit─â majoritar de greci, care vorbeau un dialect asem─ân─âtor cu cel al urma┼čilor aheilor din Pelopones. Mai mult, legendele aminteau de sosirea unor eroi de la Troia, precum arcadianul Agapenor sau salaminianul Teucros, care ar fi ├«ntemeiat principalele cet─â┼úi din insul─â. 

S─âp─âturile arheologice au demonstrat c─â, de┼či elemente de locuire micenian─â apar deja ├«n jurul anului 1350 ├«.e.n., ├«ncep├ónd cu 1200 ├«.e.n. prezen┼úa lor se intensific─â foarte mult. Ceramica utilizat─â ┼či riturile de ├«nmorm├óntare se schimb─â pregnant, fiind influen┼úate de modelele ┼či obiceiurile aheilor. Astfel, ├«n Cipru apare ├«n cantit─â┼úi considerabile ceramica cunoscut─â sub numele LH IIIC (de la Late Helladic III C, specific─â ultimei faze de locuire micenian─â ├«n Pelopones), dar ├«ncep s─â fie atestate ┼či mormintele de tip pu┼ú sau de incinera┼úie. De asemenea, scrierea silabic─â cipriot─â ├«nregistreaz─â deja ├«n jurul anului 1000 ├«.e.n. primul nume grecesc, Opheltas, inscrip┼úionat pe trei frig─âri ritualice de bronz de la Palaipaphos. 

Destinaţiile aheilor în afara Mării Egee: Palestina

Ciprul era un candidat evident pentru o a┼čezare ├«n mas─â a micenienilor fugi┼úi din Pelopones. ┼×i alte regiuni prezint─â ├«ns─â indicii ale unei migra┼úii aheene la cump─âna dintre epoca bronzului ┼či epoca fierului. Una dintre cele mai spectaculoase este sudul Palestinei antice, ├«ntre actualul Tel Aviv ┼či peninsula Sinai, regiune locuit─â ├«n prima parte a epocii fierului de filistinii biblici.

Chiar Biblia este cea care furnizeaz─â primele semne de ├«ntrebare fa┼ú─â de originea filistinilor. Ei nu sunt circumci┼či (Jud. 14:3, 15:19;1 Sam 17:26, 17:36;2 Sam 1:20) ┼či provin din ┼úara Caphtor (Amos 9:7;Ieremia 47:4). Acestor indicii au ├«nceput s─â li se al─âture treptat numeroase alte argumente arheologice ┼či lingvistice care s─â sus┼úin─â o origine egeen─â:ca ┼či ├«n Cipru, pu┼úin dup─â 1200 ├«.e.n., ceramica LH IIIC se r─âsp├ónde┼čte mai ├«nt├ói ├«n cele cinci importante ora┼če de pe coast─â, Gaza, Ashkelon, Ashdod, Ekron ┼či Gath, apoi ┼či ├«n alte a┼čez─âri mai mici din interior;idolii filistini din lut, la fel ca ┼či inventarul militar, descris ┼či de Biblie ├«n cazul temutei c─âpetenii Goliath, se aseam─ân─â mult cu cei utiliza┼úi cu pu┼úin ├«nainte ├«n bazinul egean;├«nsu┼či numele Goliath, dar ┼či termenul seren, cu ├«n┼úelesul de ÔÇ×conduc─âtorÔÇŁ, ├«┼či g─âsesc paralele ├«n cuvinte vest-anatoliene ┼či grece┼čti precum numele lydian Alyattes ┼či cuv├óntul grecesc tyrannos.

Tot arheologia arat─â c─â ├«n a┼čez─ârile filistine se consuma carne de porc, prohibit─â ├«n schimb de religia ebraic─â ┼či de altfel rar consumat─â ┼či de alte popula┼úii din regiune, ┼či se foloseau cotidian unele obiecte asem─ân─âtoare celor din cultura micenian─â, precum anumite tipuri de greut─â┼úi pentru r─âzboaiele de ┼úesut. Treptat, diferen┼úele fa┼ú─â de ceilal┼úi locuitori ai zonei au ├«nceput s─â se estompeze, astfel ├«nc├ót filistinii dispar din surse ├«n secolul al VI-lea ├«.e.n. 

y1x 1881443 jpg jpeg
Poarta de nord a ora╚Öului antic Micene, 1250 ├«. Hr. Situl apar╚Ťine patrimoniului UNESCO

Nu se poate vorbi despre dovezi clare privind originea micenian─â a filistinilor, cu at├ót mai mult cu c├ót limba acestui misterios popor nu s-a p─âstrat. Totu┼či, inventarul de eviden┼úe str├ónse p├ón─â ├«n prezent indic─â provenien┼úa str─âin─â a filistinilor, cel mai probabil din regiunea M─ârii Egee ┼či a sud-vestului Anatoliei. Sosi┼úi ├«n Canaan ├«ntre 1200 ┼či 1000 ├«.e.n., nou-veni┼úii, apar┼úin├ónd unui conglomerat etnic ├«ntre care este foarte posibil s─â fi existat ┼či ahei, s-au adaptat destul de rapid culturii locale, pierz├óndu-┼či ├«n cele din urm─â tr─âs─âturile distinctive, nu ├«nainte de a l─âsa totu┼či regiunii numele pe care ├«l primiser─â de la autohtoni:Palestina. 

Cilicia ÔÇô o destina╚Ťie recent descoperit─â 

Cea mai recent invocat─â ┼či de departe cea mai pu┼úin a┼čteptat─â destina┼úie pentru ahei este Cilicia, regiune care se reg─âse┼čte ast─âzi pe coastele sud-vestice ale Turciei, cel mai important ora┼č din zon─â fiind Adana. Cilicia, ├«nconjurat─â de Mun┼úii Taurus ┼či Mun┼úii Amanus, era ├«mp─âr┼úit─â ├«n Antichitate ├«n Cilicia Tracheia (ÔÇ×Accidentat─âÔÇŁ sau ÔÇ×Muntoas─âÔÇŁ, ├«n limba greac─â, ├«n sursele assyriene fiind cunoscut─â drept Hilakku), situat─â mai la vest ┼či recunoscut─â ├«n timpul romanilor ca un imens cuib de pira┼úi, ┼či Cilicia Pedias (ÔÇ×Plan─âÔÇŁ sau ÔÇ×de C├ómpieÔÇŁ, ├«n limba greac─â, ├«n sursele assyriene fiind cunoscut─â drept Que), aflat─â la est ┼či suprapus─â, a┼ča cum ├«i spune numele, peste o c├ómpie str─âb─âtut─â de mari r├óuri. Importan┼úa strategic─â a Ciliciei, regiune de dimensiunea Republicii Moldova, a fost ┼či este esen┼úial─â ├«n continuare:aici se face leg─âtura ├«ntre podi┼čul Anatoliei, ├«n nord-vest, ┼či c├ómpia sirian─â, cu ora┼čul Alep, la sud-est. 

├Än epoca bronzului, ├«ntre 1600 ┼či 1300 ├«.e.n., ├«n regiune se afla regatul Kizzuwatna, cucerit de hitti┼úi, pentru ca dup─â perioada ├«ntunecat─â cuprins─â ├«ntre 1200 ┼či 900 ├«.e.n., ├«n sursele assyriene s─â fie amintite cele dou─â regate ale Hilakku ┼či Que. Cele dou─â regiuni au reprezentat pentru aproape 300 de ani m─ârul discordiei ├«ntre Imperiul Neo-Assyrian (care cuprindea ├«n mare teritoriile Irakului ┼či Siriei de ast─âzi), Urartu (situat ├«n Armenia ┼či nord-vestul Turciei) ┼či Frigia (┼úara legendarului rege Midas a c─ârui atingere transforma totul ├«n aur, situat─â ├«n centrul Turciei actuale). Dup─â anul 600 ├«.e.n., Cilicia este ├«ncorporat─â ├«n Imperiul Persan.

Primele indicii ale unei leg─âturi cu micenienii apar ├«n Herodot ┼či ├«n legendele grece┼čti. Astfel, ÔÇ×p─ârintele istorieiÔÇŁ, ├«n enumerarea supu┼čilor regelui persan, aminte┼čte c─â ├«n vremurile de demult, cilicienii erau cunoscu┼úi sub numele de hypachaioi-ÔÇ×aheii de josÔÇŁ (Hdt. 7.62). Pe de alt─â parte, geografi ┼či istorici t├órzii, precum Strabon, Pausanias, Pomponius Mela sau Ioannes Tzetzes, p─âstreaz─â amintirea ghicitorului micenian Mopsos, fondator al oracolului lui Apollo de la Klaros, pe coasta vestic─â a Asiei Mici ┼či cocnurent al lui Calchas, ghicitorul aheilor la Troia, pe care ├«l ├«nvinge ├«ntr-un concurs de aflare a viitorului.

Legendele spun c─â Mopsos ar fi p─âr─âsit Klarosul natal ├«nso┼úit de tovar─â┼čii s─âi ┼či ar fi ├«ntreprins o c─âl─âtorie de-a lungul coastelor sudice ale Anatoliei, p├ón─â ├«n Cilicia, unde ar fi ├«ntemeiat o cetate ┼či ar fi decedat ├«n cele din urm─â. Posibile dovezi ale trecerii lui Mopsos prin Cilicia ar fi reprezentate ┼či de toponimele atestate ├«ncep├ónd cu secolul al IV-lea ├«.e.n., Mopsuestia (ÔÇ×vatra lui MopsosÔÇŁ) ┼či Mopsokrene (ÔÇ×izvorul lui MopsosÔÇŁ).

gettyimages 464433327 jpg jpeg
ÔÇ×Ulise ╚Öi CirceÔÇŁ, pictur─â din secolul al XVII-lea

P├ón─â de cur├ónd, istoricii considerau aceste men┼úiuni drept simple inven┼úii ale grecilor stabili┼úi ├«n Cilicia ├«n perioada elenistic─â, care inten┼úionau s─â g─âseasc─â ni┼čte ├«nainta┼či nobili, din vremea r─âzboiului troian. Descoperirea inscrip┼úiilor de la Karatepe (├«n 1946-1947) ┼či ├çinek├Ây (cu pu┼úin ├«nainte de 2000) a schimbat ├«ns─â radical viziunea cercet─âtorilor moderni. 

Cele dou─â inscrip┼úii sunt bilingve, fiind scrise at├ót ├«n luwian─â, limba local─â, c├ót ┼či ├«n fenician─â, limba ÔÇ×cancelarieiÔÇŁ statului Que. Ele sunt datate ├«ntre 725 ┼či 675 ├«.e.n. ┼či apar┼úin a doi conduc─âtori ai regatului:regele Awariku/Warikas (Urikki ├«n sursele assyriene) ┼či generalul Azatiwadas, cel mai probabil locotenentul lui Awariku/Warikas, dup─â ce acesta dispare misterios ├«n contextul rivalit─â┼úii dintre marile puteri Assyria, Urartu ┼či Phrygia. Foarte interesant este c─â cele dou─â inscrip┼úii denumesc dinastia regal─â cilician─â drept ÔÇ×casa lui MopsosÔÇŁ (M-p-┼í ├«n fenician─â, Muk┼íu┼í ├«n luwian─â), iar numele ┼ú─ârii ├«n luwian─â este p─âstrat ca fiind Hiyawa, ceea ce aminte┼čte de mult mai cunoscutul Ahhiyawa, din textele hittite. 

Unii cercet─âtori aduc ┼či alte argumente lingvistice, este drept, mai pu┼úin sigure, pentru originea micenian─â a elitei conduc─âtoare din Que. Astfel, Awariku/Warikas ar putea fi o transliterare a numelui grec comun Euarchos, numele unui zeu men┼úionat ├«n inscrip┼úia de la Karatepe ar putea fi de fapt un nume grec, ├«n vreme ce textul luwian pare a fi o traducere a celui fenician ┼či nu viceversa. Este deci posibil ca aheii ajun┼či ├«n Cilicia, pierz├ónd abilitatea de a scrie ├«n linear B, s─â fi adoptat o asemenea limb─â oficial─â de prestigiu pentru a se diferen┼úia de supu┼čii lor luwieni, a┼ča cum pare a fi norma ├«n regiune ├«n acea epoc─â. 

Arheologia ├«ncepe s─â ├«┼či aduc─â la r├óndul ei o contribu┼úie tot mai important─â ├«n sprijinul penetr─ârii aheilor ├«n Cilicia. Astfel, la Tarsus ┼či Soli, dou─â importante a┼čez─âri din regiune care p─âstreaz─â urme ale distrugerii din perioada de tranzi┼úie de la epoca bronzului la cea a fierului, au fost identificate cantit─â┼úi considerabile ale aceluia┼či tip de ceramic─â LH IIIC. De asemenea, dup─â distrugere, greut─â┼úile folosite pentru r─âzboaiele de ┼úesut, precum ┼či arhitectura, sunt inspirate din modelele deja cunoscute ├«n lumea micenian─â. 

Chiar dac─â detaliile sunt pu┼úin cunoscute, este tot mai probabil─â ipoteza c─â grupuri de r─âzboinici din a┼ča-numitele ÔÇ×popoare ale m─âriiÔÇŁ, conduse de o oarecare c─âpetenie Mopsos, s─â se fi a┼čezat ├«n Cilicia ├«n perioada tulbure de la sf├ór┼čitul epocii bronzului. ├Äntre ace┼čti r─âzboinici, o component─â important─â, dac─â nu chiar cea majoritar─â, trebuie s─â fi fost cea micenian─â. De┼či pentru o vreme ei s-au constituit ├«ntr-o elit─â diferen┼úiat─â de restul popula┼úiei luwite autohtone, la fel ca ┼či tovar─â┼čii lor a┼čeza┼úi ├«n Palestina, r─âzboinicii egeeni au fost asimila┼úi ├«n cele din urm─â de cultura local─â. Amintirea cuceritorilor ahei veni┼úi dinspre apus s-a p─âstrat doar ├«n legende c─ârora savan┼úii moderni nu le acordaser─â creditul cuvenit, ┼či ├«n inscrip┼úii ┼či artefacte care au a┼čteptat aproape 3000 de ani pentru a fi descoperite.

Concluzie 

De┼či arheologia ┼či studiile lingvistice au furnizat ├«n ultima sut─â de ani numeroase noi dovezi despre sf├ór┼čitul epocii bronzului, perioada cuprins─â ├«ntre 1200 ┼či 1000 ├«.e.n. r─âm├óne ├«nc─â obscur─â sub multe aspecte pentru istoricii moderni. Exist─â totu┼či din ce ├«n ce mai multe indicii c─â str─âlucita civiliza┼úie micenian─â, pr─âbu┼čit─â ├«n urma unui complex de factori dintre care cel mai important pare s─â fi fost reprezentat de atacurile unor triburi grece┼čti mai pu┼úin dezvoltate din nord, a fost perpetuat─â pentru o vreme de aheii emigra┼úi din Pelopones c─âtre estul Mediteranei, mai ales pe coastele vestice ale Asiei Mici ┼či ├«n Cipru. Angrena┼úi ├«n vastele mi┼čc─âri de popula┼úii care au pus cap─ât ├«nfloritoarei epoci a bronzului, este foarte posibil ca aheii s─â se fi a┼čezat ┼či ├«n zone surprinz─âtor de ├«ndep─ârtate, precum Cilicia sau Palestina. Aici ┼či-au pierdut treptat individualitatea ├«ntr-o vreme ├«n care scrisul devenise o raritate, astfel ├«nc├ót pu┼úine sunt ast─âzi m─ârturiile l─âsate posterit─â┼úii de ultimii urma┼či ai cuceritorilor Troiei. 

gettyimages 80898411 jpg jpeg
Reconstituirea atmosferei unui port din vremea micenian─â

Descoper─â ÔÇ×Misterele TroieiÔÇŁ ├«n num─ârul 246 al revistei Historia, disponibil la toate punctele de distribu╚Ťie a presei, ├«n perioada 15 iulie - 14 august, ╚Öi ├«n format digital pe platforma paydemic.

Historia 246, Iulie 2022
Cump─âr─â acum!

Bibliografie

  • Drews, Robert, The End of the Bronze Age:Changes in Warfare and the Catastrophe ca. 1200 B.C., Princeton, Princeton University Press, 1993.
  • Lopez-Ruiz, Carolina, ÔÇ×Mopsos and cultural exchange between Greeks and locals in CiliciaÔÇŁ, ├«n U. Dill ┼či Ch. Walde (eds.), Antike Mythen. Medien, Transformationen, Konstruktionen (Fritz Graf Festschrift), Berlin-NY:Walter de Gruyter, 2009, pp. 382-396.
  • Kelder, Jorrit, The Kingdom of Mycenae;A Great Kingdom in the Late Bronze Age Aegean, CDL Press, The University of Maryland Press, 2010.
  • Singer, Itamar, ÔÇ×Old CountryÔÇŁ Ethnonyms in ÔÇ×New CountriesÔÇŁ of the ÔÇ×Sea PeoplesÔÇŁ DiasporaÔÇŁ, ├«n R. Koehl (ed.), AMILLA. The Quest for Excellence. Studies presented to Guenter Kopcke in Celebration of His 75th Birthday, Philadelphia, INSTAP Academic Press, 2013, pp. 321-334. 
  • Yakubovich, Ilya, ÔÇ×Phoenician and Luwian in Early Iron Age CiliciaÔÇŁ, Anatolian Studies 65, 2015, pp. 35-53.
Mai multe pentru tine...