Cine au fost troienii? jpeg

Cine au fost troienii?

­čôü Grecia Antic─â
Autor: Liviu Iancu

P├ón─â la descoperirile epocale f─âcute de Heinrich Schliemann la Hissarlik, Turcia, ┼či Mykenai, Grecia, ├«ntre 1871 ┼či 1890, Troia ┼či cucerirea ei de c─âtre aheii condu┼či de Agamemnon ┼či Ahile fuseser─â considerate inven┼úii poetice ale aed-ului grec Homer. Chiar ┼či dup─â 1890, savan┼úii au disputat identificarea colinei de la Hissarlik cu Troia epopeilor homerice sau au sus┼úinut caracterul nesemnificativ al a┼čez─ârii de l├óng─â str├ómtoarea Dardanele. Recentele s─âp─âturi arheologice, precum ┼či aprofundarea studiilor arhivelor hittite pun vechea a┼čezare ├«ntr-o cu totul alt─â lumin─â:capitala unui regat comercial ├«nfloritor, aflat ├«n mijlocul rivalit─â┼úii dintre dou─â mari puteri ale vremii, imperiul hittit ┼či lumea micenian─â.

Troia ÔÇô de la inven┼úie poetic─â la ÔÇ×cuib de pira┼úiÔÇŁ

├Äncep├ónd cu Rena┼čterea, operele antichit─â┼úii au ├«nceput ├«i fascineze din nou pe c─ârturarii europeni. Dintre acestea, impresionantele epopei Iliada ┼či Odiseea, de 16.000, respectiv 12.000 versuri, atribuite de tradi┼úie unui aed (bard) orb grec, numit Homer, au reprezentat ├«n mod clar obiectul unei aten┼úii extraordinare din partea savan┼úilor, dar ┼či a publicului larg. Nu doar c─â ele erau cele mai timpurii opere literare produse de civiliza┼úia greac─â, st├ónd la baza educa┼úiei tinerilor eleni ┼či romani pentru aproape un mileniu, dar valoarea lor artistic─â incontestabil─â le recomanda drept unele dintre cele mai importante scrieri din ├«ntreaga istorie a omenirii.

Cu toate acestea, din punct de vedere istoric, pentru mult─â vreme subiectul Iliadei a fost considerat doar o pl─âsmuire a imagina┼úiei misteriosului poet grec. Pur ┼či simplu, ├«n afara epopeii, nu exista nicio alt─â dovad─â cu privire la o veche cetate Troia, undeva ├«n Asia, pe care ni┼čte c─âpetenii din Grecia, precum Agamemnon sau Ahile, s─â o atace ├«n fruntea o┼čtirilor lor ┼či s─â o distrug─â.

Doar imagina┼úia ┼či perseveren┼úa omului de afaceri german Heinrich Schliemann au f─âcut ca, ├«n cele din urm─â, locurile ┼či lupt─âtorii aminti┼úi de Homer s─â capete ┼či o consisten┼ú─â real─â. Acesta, fiind un mare admirator al epopeilor homerice ÔÇô ├«ntr-at├ót de mare ├«nc├ót ┼či-a numit cei doi copii Agamemnon ┼či Andromaha, botez├óndu-i at├ót cre┼čtine┼čte, c├ót ┼či dup─â un ritual propriu, care includea a┼čezarea lor pe un exemplar al Iliadei ┼či recitarea a o sut─â de versuri din epopee ÔÇô a decis s─â dovedeasc─â veridicitatea ├«nt├ómpl─ârilor prezentate ├«n Iliada.

├Än consecin┼ú─â, ├«ntre 1871 ┼či 1874, Schliemann a efectuat pentru prima dat─â s─âp─âturi la Hissarlik, pe o colin─â aflat─â la doar c├ó┼úiva kilometri de str├ómtoarea Dardanele, anticul Hellespont, ce separ─â Marea Mediteran─â de Marea Marmara. Aici, arheologul german a descoperit nu mai pu┼úin de nou─â a┼čez─âri ale c─âror ruine se suprapuseser─â ├«n timp. ├Än cele din urm─â, a┼čezarea care compunea straturile VI ┼či VII a fost identificat─â drept Troia epopeilor homerice. 

Apoi, ├«n 1876, Schliemann a ├«nceput s─âp─âturile la Mykenai, ├«n Grecia, unde a descoperit ni┼čte morminte impresionante, ├«n al c─âror inventar se g─âsea, printre altele, ┼či celebra ÔÇ×masc─â de aur a lui AgamemnonÔÇŁ. Arheologul german se putea felicita c─â ├«i identificase at├ót pe asedia┼úii, c├ót ┼či pe atacatorii din Iliada. Cadrul ├«n care se desf─â┼čura epopeea nu (mai) era doar o pl─âsmuire a unui poet.

Cercet─ârile ulterioare au ad─âugat noi cuno┼čtin┼úe, dar ┼či noi probleme. Astfel, descoperirea ├«n palatele din Grecia, precum cel de la Mykenai, a mii de t─âbli┼úe de lut ars scrise ├«n a┼ča-numitul Linear B ┼či descifrarea acestora au ar─âtat c─â, ├«ntr-adev─âr, popula┼úia care se presupune c─â a atacat Troia vorbea o limb─â greac─â arhaic─â. ├Äncetul cu ├«ncetul s-a conturat imaginea unei ├«nfloritoare civiliza┼úii grece┼čti care, ├«ntre 1550 ┼či 1050 ├«.e.n. (a┼ča-numita epoc─â t├órzie a bronzului), rivaliza ca dezvoltare cu marile centre culturale din Orientul Apropiat, fiind denumit─â de cercet─âtori ÔÇ×civiliza┼úia micenian─âÔÇŁ, dup─â numele principalei a┼čez─âri, cea s─âpat─â de Schliemann ├«ncep├ónd cu 1876. 

Pe de alt─â parte, arhivele miceniene nu au adus noi informa┼úii despre Troia, fiind simple liste contabile. Mai mult, s─âp─âturile intermitente de la Hissarlik s-au limitat la citadel─â, care avea o suprafa┼ú─â nu mai mare de 20.000 m2. ├Än lipsa unor dovezi scrise, unii cercet─âtori au pus chiar la ├«ndoial─â identificarea sitului cu antica Troie. 

Al┼úii, pornind de la suprafa┼úa redus─â a cet─â┼úii, au propus teoria potrivit c─âreia a┼čezarea nu era altceva dec├ót un cuib de pira┼úi, locuit, e drept, pentru mai bine de 2000 de ani, ├«ntre aproximativ 3000 ├«.e.n. ┼či aprox. 950 ├«.e.n. Chiar dac─â a┼čezarea pare s─â fi fost puternic distrus─â ├«n jurul anilor 1200-1175 ├«.e.n., ceea ce face plauzibil un atac al micenienilor (denumi┼úi ├«n epopee ahei), nu exist─â dovezi clare c─â ei ar fi fost atacatorii, iar anvergura opera┼úiilor trebuie s─â fi fost una redus─â. ├Än plus, ce ar fi putut ┼čti Homer, el ├«nsu┼či o figur─â ├«nv─âluit─â ├«n legend─â, care ar fi compus epopeea ├«n jurul anului 800 ├«.e.n., despre civiliza┼úiile ┼či evenimentele care au existat ├«nainte cu mai bine de 400 de ani?

gettyimages 479647445 jpg jpeg

A┼čezarea civil─â de la Hissarlik ┼či Wilusa ├«n textele hittite

Noi surse istorice au devenit ├«ns─â disponibile ├«n ultimii treizeci de ani. ├Än primul r├ónd, cercet─ârile arheologice au fost reluate la situl de la Hissarlik ├«ncep├ónd cu 1988. Spre deosebire de predecesorii lor din secolul al XIX-lea ┼či perioada interbelic─â, arheologii germani contemporani nu ┼či-au stabilit ca obiectiv verificarea informa┼úiilor oferite de Homer, ci au ├«ncercat s─â afle c├ót mai mult despre organizarea social─â ┼či economic─â a ora┼čului. Astfel, ei au descoperit c─â la poalele citadelei, ├«n epoca t├órzie a bronzului, se g─âsea o a┼čezare civil─â impresionant─â, ├«ntins─â pe aproximativ 200.000 m2, ceea ce, potrivit estim─ârilor moderne, ar fi ├«nsemnat o popula┼úie de 6-7.000 de locuitori. Mai mult, zidurile ┼či ┼čan┼úurile care ├«mprejmuiau a┼čezarea, dar ┼či ceramica ┼či celelalte artefacte descoperite ├«n interiorul ei ar─âtau c─â ea se ├«nscrie ├«n tiparul importantelor a┼čez─âri anatoliene din epoca t├órzie a bronzului, precum multe dintre cele aflate sub domina┼úia direct─â a imperiului hittit, marele rival al Egiptului condus de Ramses al II-lea.

A┼čezarea nu era ├«ns─â una obi┼čnuit─â. Artefacte provenite din diverse col┼úuri ale lumii cunoscute de atunci dovedeau faptul c─â ora┼čul era un important centru comercial, un hub care concentra fluxurile terestre ┼či maritime care legau Mediterana de Marea Neagr─â ┼či Caucaz, precum ┼či Anatolia de Balcani. Troia v─âzut─â din perspectiv─â arheologic─â ├«ncepe s─â semene tot mai mult cu Troia din epopeile homerice...

├Än al doilea r├ónd, descifrarea scrierii ┼či limbii hittite, ├«ncep├ónd cu 1915, a ad─âugat numeroase informa┼úii noi despre Anatolia ├«n epoca t├órzie a bronzului. Astfel, centrul acesteia era ocupat de nucleul imperiului hittit, cu capitala la Hattusa. ├Äncep├ónd cu aproximativ 1600 ├«.e.n, hitti┼úii, popula┼úie indo-european─â, ├«ncep s─â devin─â o prezen┼ú─â tot mai important─â ├«n Orientul Apropiat, impun├óndu-┼či domina┼úia nu doar ├«n centrul Anatoliei, ci ┼či ├«n Siria, reu┼čind chiar s─â prade la un moment dat venerabilul Babilon, ├«n Mesopotamia. 

Expansiunea lor nu s-a limitat ├«ns─â c─âtre r─âs─ârit. Incursiunile hittite au vizat ┼či fa┼úada egeean─â a Anatoliei, ocupat─â de regate mai m─ârunte, precum Arzawa, cu capitala la Abaza (ulterior Ephesos), Mira, Seha sau Haballa, locuite de popula┼úii ├«nrudite, cunoscute generic sub numele de luwieni. Aceste regiuni relativ ├«ndep─ârtate de centrul preocup─ârilor hittite au trecut de-a lungul timpului prin mai multe raporturi cu imperiul hittit, de la conflict deschis la o vasalitate destul de formal─â fa┼ú─â de marii conduc─âtori de la Hattusa. Dat fiind caracterul marginal al acestor regiuni fa┼ú─â de centrul politic al sistemului interna┼úional din epoc─â, reprezentat de Siria ┼či Levant, localizarea exact─â a acestor state a fost pentru mult─â vreme o enigm─â. 

Demersurile diplomatice ┼či militare ale Marilor Regi hitti┼úi ├«n vestul Anatoliei s-au soldat printre altele cu numeroase documente de arhiv─â ├«n care figureaz─â regatele mai sus amintite. Printre acestea se num─âr─â ┼či o destul de enigmatic─â entitate politic─â denumit─â Wilusa. Informa┼úiile din documentele hittite o asociaz─â de obicei geografic cu regatele Mira, Seha ┼či cu insula Lazpa (Lesbos). Probabil cel mai important document referitor la Wilusa este tratatul prin care Marele Rege Muwatalli al II-lea (cca. 1290-1272 ├«.e.n.) stabilea termenii rela┼úiei politice cu vasalul s─âu, Alaksandu din Wilusa, pe care de altfel ├«l ┼či protejase ├«n vremuri de mare primejdie ┼či ├«l adusese la tron. Tratatul confirm─â prin informa┼úiile pe care le ofer─â rela┼úiile schimb─âtoare derulate de-a lungul istoriei ├«ntre hitti┼úi ┼či Wilusa, caracterizate ├«ns─â cel mai frecvent prin pozi┼úia autonom─â, dar subordonat─â totu┼či a celei din urm─â c─âtre cei dint├ói.

Ca ┼či ├«n cazul celorlalte state vest-anatoliene, marea problem─â pentru istorici era reprezentat─â ├«ns─â de localizarea Wilusei. Dup─â lungi ┼či ingenioase cercet─âri ale unor hittitologi recunoscu┼úi precum David Hawkins sau Frank Starke, geografia politic─â a vestului Anatoliei a fost totu┼či reconstituit─â, Arzawa, Mira, Seha sau Haballa fiind a┼čezate pe hart─â cu un grad tot mai ridicat de certitudine. Wilusei, precum ┼či unei regiuni asociate, dar mai rar ├«nt├ólnite, Truwisa, nu le r─âm├óneau ca loc dec├ót malul Hellespontului, ├«n apropierea Lesbosului, respectiv regiunea care ├«n perioada clasic─â se numea Troada. ┼×ansele ca cetatea Wilusa s─â fie chiar legendara Troie au devenit foarte mari, mai ales dup─â ce men┼úiunea unui r├óu subteran ├«n tratatul dintre Muwatalli II ┼či Alaksandu (asem─ânare izbitoare cu Alexandros, cel─âlalt nume al eroului homeric Paris!) a g─âsit o fidel─â coresponden┼ú─â la Hissarlik ├«ntr-un canal de alimentare cu ap─â, ale c─ârui ramifica┼úii aveau p├ón─â la 100 metri lungime. 

Argumentelor arheologice ┼či istorice li se adaug─â ┼či cele lingvistice. De┼či ├«n epopee Homer folose┼čte cel mai des toponimul Ilios pentru Troia, aceasta este o particularitate a dialectului ionian pe care ├«l utiliza aedul ├«n jurul anului 800 ├«.e.n. Nu cu mult ├«nainte, numele cet─â┼úii ar fi trebuit s─â se pronun┼úe Wilios, lingvi┼čtii demonstr├ónd c─â ├«ntr-o faz─â anterioar─â limba greac─â folosea adeseori sunetul w ├«n fa┼úa vocalei i (ca exemplu, de┼či r─âd─âcina clasic─â a verbului ÔÇ×a vedeaÔÇŁ din greac─â este ÔÇôid, anterior ea trebuie s─â fi fost ÔÇôwid, fapt demonstrat ┼či prin analogie cu latina, limb─â ├«nrudit─â, unde r─âd─âcina are forma-vid). Astfel, exist─â o mare probabilitate ca Wilusa din hittit─â ┼či Wilios-ul din greac─â s─â se refere la acela┼či nume al cet─â┼úii, deocamdat─â necunoscut, dar probabil provenind dintr-o variant─â local─â a familiei de limbi luwiene. Un ra┼úionament similar poate fi aplicat ┼či toponimului Troia/Truwisa.

Avem astfel suficiente argumente s─â afirm─âm c─â Troia era ├«ntr-adev─âr o a┼čezare ├«nfloritoare, demn─â de amintirea pe care i-o p─âstreaz─â epopeea homeric─â, situat─â pe colina de la Hissarlik. Mai mult, arheologia ┼či arhivele hittite completeaz─â imaginea oferit─â de Homer:important hub comercial, Troia era centrul unui mic regat, anatolian prin cultur─â, foarte bine conectat la scena politic─â din Asia Mic─â de la sf├ór┼čitul epocii bronzului.

A existat ├«ns─â ┼či r─âzboiul troian? 

Acelea┼či arhive hittite p─âstreaz─â ├«ns─â ┼či amintirea unui alt regat, denumit Ahhijawa. At├ót pe baze lingvistice, c├ót ┼či prin argumente de geografie istoric─â, cercet─âtorii au identificat acest regat cu spa┼úiul locuit de ahei, deci de micenieni. Surprinz─âtor este c─â imaginea din textele hittite difer─â de cea din Iliada. ├Än locul numeroaselor c─âpetenii care recunosc de o manier─â destul de lejer─â autoritatea lui Agamemnon, o celebr─â scrisoare a Marelui Rege hittit Hattusili III (cca. 1265-1240 ├«.e.n.) c─âtre un rege al Ahhijawa ├«i recunoa┼čte acestuia apelativul de ÔÇ×frateÔÇŁ, care nu era folosit dec├ót ├«n coresponden┼úa cu dina┼čtii marilor puteri ale vremii:Egiptul, Assyria ┼či Babilonul. Mai multe alte dovezi vin ├«n sprijinul ipotezei c─â m─âcar ├«n unele perioade ale existen┼úei sale, lumea micenian─â era unificat─â ├«ntr-un singur regat puternic, cu centrul la Mykenai sau la Theba.

42 57093335 jpg jpeg

Acelea┼či arhive hittite aduc m─ârturii pentru expansiunea continu─â spre est al statului Ahhiwaja, merg├ónd p├ón─â la comer┼ú intensiv cu Assyria, prin traversarea Siriei. Principala zon─â unde interesele Ahhiwaja intrau ├«n concuren┼ú─â cu cele hittite a fost ├«ns─â coasta vestic─â a Asiei Mici, acolo unde micenienii par s─â fi controlat mai multe insule ┼či importantul cap de pod Millawanda (ulterior, celebra cetate clasic─â Milet). Din aceste posesiuni, micenienii lansau frecvent raiduri pe continent, inclusiv sprijinind rebeliunile dina┼čtilor locali din regatele luwiene de grani┼ú─â. De pild─â, scrisoarea lui Hattusili III con┼úine pl├óngerile acestuia c─âtre regele Ahhijawa pentru refugiul pe care i-l acord─â unui prin┼ú dezmo┼čtenit din Arzawa, Pijamaradu, care ataca vasalii hitti┼úilor de pe coast─â, inclusiv Wilusa.

Prea multe detalii despre confrunt─ârile dintre cele dou─â mari puteri nu cunoa┼čtem ├«ns─â. Posibilitatea unei campanii a micenienilor ├«mpotriva Wilusei pare totu┼či ridicat─â, dat─â fiind importan┼úa strategic─â a cet─â┼úii ├«n zona str├ómtorilor. Dovezile ┼či orice alte am─ânunte lipsesc p├ón─â ├«n prezent.

Deznodământ

Sf├ór┼čitul situa┼úiei geopolitice descrise mai sus este ┼či mai neclar. ├Än jurul anului 1175 ├«.e.n., imperiul hittit intr─â brusc ├«n colaps. Cam ├«n aceea┼či perioad─â, palatele miceniene sunt arse r├ónd pe r├ónd. Deja ├«n jurul anului 1050 ├«.e.n., cele dou─â mari construc┼úii politice rivale sunt pe deplin ├«nlocuite de forma┼úiuni mai mici, mai bine cunoscute ├«n Anatolia, foarte obscure ├«ns─â ├«n Grecia. Se pare c─â atacuri ale unor popula┼úii barbare dinspre nord ar fi antrenat numeroase revolte ┼či ar fi generat timp de un secol un val de migra┼úii ┼či de tumult care a afectat ├«ntreaga Mediteran─â occidental─â, cunoscut ├«n istoriografie sub numele de invazia ÔÇ×popoarelor m─âriiÔÇŁ. 

Mai ales ├«n Grecia, civiliza┼úia cunoa┼čte un declin accentuat:palatele dispar, scrierea este uitat─â, agricultura devine una tipic de subzisten┼ú─â. O parte dintre ahei se stabilesc ├«n mas─â pe coasta vestic─â a Asiei Mici, unde Troia deja nu mai este locuit─â. Dintre ace┼čti coloni┼čti se ridic─â ┼či Homer, care compune o epopee nemuritoare, pornind de la vechile c├óntece de vitejie ale aheilor hot─âr├ó┼úi s─â cucereasc─â una dintre cet─â┼úile anatoliene cele mai importante ale epocii t├órzii a bronzului, o pies─â cheie din marele puzzle geopolitic al vremii:ÔÇ×sl─âvitul IlionÔÇŁ/Wilusa din textele hittite. 

Bibliografie selectiv─â:

Latacz, J. (2001) Troia ÔÇô Wilusa ÔÇô Wilios. Drei Namen f├╝r ein Territorium, Basel.

Latacz, J. (2004) Troy and Homer. Towards a Solution of an Old Mystery, Oxford, Oxford University Press.

Kelder, J. (2010) The Kingdom of Mycenae. A Great Kingdom in the Late Bronze Age Aegean, CDL Press, 2010.

Starke, F. (1997) ÔÇ×Troia im Kontext des historisch-politischen und sprachlichen Umfeldes Kleinasiens im 2. JahrtausendÔÇŁ, ├«n Studia Troica 7, pp. 447-487.