Unde a ajuns aurul Troiei, în Historia de iulie
Dacă n-ar fi existat Heinrich Julius Schliemann, de la a cărui naștere se împlinesc anul acesta 200 de ani, poate că legendara Troia s-ar fi odihnit și acum în paginile Iliadei lui Homer. Excavațiile au început în 1870 și controversele cam tot pe atunci. Unii zic că săpăturile au fost atât de brutale încât au provocat daune pe care, cu milenii în urmă, nici măcar grecii nu le-au adus. Alții spun că Schliemann nu a coroborat descoperirile cu evenimentele și perioadele istorice…
Ce s-a întâmplat cu aurul descoperit, a fost oare comoara lui Priam? Deslușim misterul în numărul de iulie al „Historia”, de astăzi la chioșcuri și pe online, pe platforma paydemic.
Într-o zi de sâmbătă, 31 mai 1873, Schliemann a găsit într-un mormânt aflat la o adâncime de 9 metri, ceea ce el a numit tezaurul lui Priam, convins că avea de-a face cu Troia descrisă de Homer. Diademe, vase, cercei, inele, lanţuri, arme, totul din aur masiv, o incredibilă descoperi- re, în total, aproximativ 9.000 de obiecte, care, la 17 iunie 1873, așa cum avea să scrie în jurnal, au fost binecuvântate de un preot.
În momentul când a găsit prima piesă a tezaurului, deși încă nu sosise ora prânzului, i-a trimis pe cei 80 de muncitori în pauză, ascunzând-o în baraca sa de lemn. Totuși, secretul nu a rămas al lui Schliemann, căci un muncitor l-a informat pe supraveghetorul otoman, care l-a somat pe ger- man, fără succes, să deschidă cuferele, așa că funcţionarul s-a repezit călare la Çanakkale, pentru a face rost de un ordin de percheziţie.
Între timp, noaptea, anticipând, Schliemann l-a trimis pe loialul Nikolaos Giannakis la fratele consulului SUA încărcat cu șase coșuri și o sacoșă. După alte șase zile, Giannakis a dus tezaurul, pe trei cai, într-un golf din apropiere, unde l-a încărcat pe vaporul aflat în așteptare, căpitanul transportând încărcătura în apele grecești, pe insula Syros, de unde un agent a dus-o la Atena.
Sigilate, obiectele din aur vor ajunge în vila socrilor lui Schliemann. La sfârșitul lui iunie 1873, în capitala elenă va ajunge și Schliemann, care-și va cadorisi soţia cu diademe, lanţuri și cercei provenind din tezaur, fotografia respectivă făcând imediat înconjurul lumii.
Ce s-a întâmplat după aceea cu tezaurul și cine a fost acest Schliemann, funcționarul amărât care a devenit unul dintre cei mai bogaţi europeni, cunoscător a 17 limbi străine, deschizător de drumuri în ale arheologiei? Citiți în Dosarul acestui număr, scris de Paul Zaharia.
Asul aviației române
Povestea despre Schliemann este urmată de una mai apropiată de zilele și de locurile noastre, care îl are în centru pe un bărbat cel puțin la fel de curajos: căpitanul Alexandru Şerbănescu. A fost cel mai bun aviator român din toate timpurile, comandant al Grupurilor 7 şi 9 Vânătoare.
Foaia calificativă din anul 1943, semnată de către generalii Ermil Gheorghiu și Emanoil Ionescu, consemna printre altele: „Căpitanul Șerbănescu Alexandru este un ofiţer excepţional prin educaţia sa militară și prin modul eroic în care și-a făcut datoria pe front... Este asul aviaţiei române“.
Pe 18 august 1844, eroul a luptat și a căzut. Înainte să decoleze, a declarat în fața camarazilor: „Nu înţeleg că un inamic, oricât de mare și puternic ar fi, să intre în ţara mea ca-n sat fără câini și s-o pustiiască... Dar eu voi continua să lupt, de va fi nevoie singur – până când sau cad, sau nu se va putea spune că în România n-a ieșit niciun român în faţa americanilor, chiar dacă pierdem bătălia ...“
Citiți istoria unui destin remarcabil în articolul „Şi noi l-am avut pe Alexandru Şerbănescu!”, de Valeriu Avram.
O colonie poloneză la Lupeni
Exploatarea intensivă a cărbunelui în Valea Jiului a început în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Prin urmare, a crescut și nevoia de forţă de muncă calificată, pentru că românii și ungurii din regiune nu lucraseră în domeniul mineritului până atunci. Recrutarea oamenilor care erau dispuși să se mute în Valea Jiului a avut loc și în Galiţia de Vest (în prezent, parte din Polonia), în preajma orașelor Cracovia, Bochnia, Tarnów, Krosno, Jasło și Rzeszów, unde exista tradiţia de extracţie a sării și a petrolului.
În cele din urmă, primul grup de familii poloneze, de circa 150 de persoane, a sosit la Lupeni în 1891 și a trăit pentru câţiva ani în barăci din lemn. Cartierul din Lupeni, pe care polonezii l-au construit cu mâinile lor, a primit numele de „Galiţia“.
Povestea celor 600 de polonezi din România putea să fie uitată cu desăvârșire, dar a scris-o pentru „Historia” Krzysztof Nowak.
Pictură impresionistă și limonadă rece
În a doua parte a revistei, reducem adrenalina și vă invităm la o incursiune în lumea lui Édouard Manet, acompaniată de un pahar de limonadă rece.
Cosmin Ungureanu prezintă pictura-laborator a lui Manet (1832-1883), cel căruia îi revine, mai mult decât oricui, meritul de a fi dislocat arta din perimetrul tradiţiei academice, orientând-o către „revoluţia“ impresionistă.
Într-o zi caniculară de vară, până și gândul la o limonadă rece te face să te simți mai bine, nu-i așa? V-aţi întrebat vreodată cine a inventat limonada sau cine a băut-o prima oară? Știaţi că începuturile acestei licori miraculoase se află undeva în Egiptul de acum 1000 de ani? Știaţi că există limonadă roz? Sau că lămâiul are o istorie veche de peste 8 milioane de ani? Dacă nu știați, înseamnă că veți citi cu interes și cu poftă articolul scris de Alexandru Zaharia.
Citiți revista până la final, ca să nu ratați recomandările pentru filme, cărți și expoziții, care să vă facă vara mai frumoasă.
Cu „Historia”, plină de istorii bine documentate și excelent ilustrate, vă întâlniți la chioșcuri și online. Vacanță relaxantă și lectură plăcută!
